90 matches
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 10 Aprilie 2016 Ferice de cuvântul în care m-ai zidit! Din Valea Plângerii și până-n Munți, Din Răsărit și până-n Asfințit Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți! Toți spinii din cununa Ta mă dor Și stropi de sânge-mi picură pe cale, E-atâta ură, Doamne-n ochii lor De lăcrimează lemnul crucii Tale! Până la Paști nici nu mai au răbdare Și-L răstignesc mereu
PĂGÂNII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381962_a_383291]
-
te-ai dus să stai de vorbă cu un geniu trist, pustiu, Când pe-un Munte sta călare, Horia cel tras pe roată, Mi-e atât de dor de tine, cum nu mi-a fost niciodată! Te-au făcut nebun păgânii, unii dintre ei șovin, La icoana ta cea dulce, pururea o să mă-nchin Și în Țara cea de glorii, cât o fi poporul meu, Tu vei dăinui de-a pururi între el și Dumnezeu! ............................................................................. „Cu perdelele lăsate șed la mama
EMINESCIANĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380943_a_382272]
-
Crăciun" contribuția cea mai importantă și singura la geneza creștinismului popular al românilor. Creștinii de la sud și est de Carpați nu abandonaseră complet vechile credințe, în secolul al IV-lea, ba mai mult, conviețuirea în cadrul acelorași forme de habitat cu păgânii, înrudirile, condițiile sociale au dus la conservarea îndelungată a unor obiceiuri vechi, reveniri la practicile tradiționale. Se pune întrebarea dacă, pe lângă cele arătate mai sus, a existat realmente o viață creștină în teritoriile dacilor liberi din Muntenia și Moldova. Cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele IX-X, cum vom arăta mai jos, după venirea și asimilarea slavilor, au pătruns în limba română cuvinte de această origine privitoare la organizarea bisericii. Unele cuvinte latine creștine din limba română sunt foarte vechi, din epoca luptelor cu păgânii, precum crăciunul, sărbătoare, altele amintesc, prin formele lor fonetice, de secolele IV-V, ca preot, creștini, păresimi, iar cuvântul "biserică" (vezi mai sus) se dovedește mai vechi decât ecclesia, frecvent în limbile apusene. O caracteristică a terminologiei noastre religioase este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei uranieni sau zei care locuiau, ca și Zalmoxis, pe Kogaionon - „muntele [care] a fost socotit sfânt” de către geți (Strabon, Geografia, VII, 3
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
catolici pîn' acum. Aceasta au pierdut-o, ni se pare, pentru totdeauna. Din ziua în care s-au făcut complici unei acțiuni îndreptate contra dinastiei și contra neamului românesc au pierdut orișice drept la simpatiile noastre, ne sunt deopotrivă cu păgânii și cu toți cei fără de lege. Noi, poporul latin de confesie ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanțul dintre Apus și Răsărit; aceasta o simțim noi înșine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
transcrie textele în vederea unificării creștinismului. Din mulțimea acestora, douăzeci și șapte sunt reținute spre a intra în componența a ceea ce era schița unui Nou Testament definitiv. Scrierile gnostice - ereziarhice, după decizia Imperiului - dispar din circulație. Gnosticii, persecutați ca eretici și păgânii, au de suportat loviturile date de instituțiile creștine: distrugerea bibliotecilor, autodafeuri, măsuri inchizitoriale, bătăi, torturi - așa precum se știe. Au loc convertiri în masă la creștinism. Atracția unui partaj al puterii sau a unei participări la ea fac abajurările și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
motivele prezentate în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgânii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sunt adresate unui păgân nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Însă el reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
motivele prezente în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sînt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgînii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sînt adresate unui păgîn nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Augustin reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atît de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și față de stăpânirea romană, în special. El ramifică silogismul precursorului său, plasând sub stăpânirea diavolului numai ereticii, lăsând deoparte păgânii. Anticristul își găsește astfel un predecesor colectiv în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile lui Isus și ale apostolilor, dintre care cele mai însemnate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păgâni”, categorie din care Commodian făcea parte odinioară și cu care se identifică aici, ca și în alte locuri, printr‑un fel de captatio beneuolentiae disperată. Prin această complicitate, nu doar retorică, poetul include în grupul victimelor lui Nero toți păgânii rămași „fără cetate”. Cuvântul nobis ține deci de strategia convertirii. Acum, după ce am văzut că nobis se referă la păgâni, este firesc să ne întrebăm ce anume ar putea să însemne cuvântul „Anticrist” din versul citat, pentru un păgân? Teologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj disuasiv pentru păgânii iudaizanți, deoarece campania dusă împotriva creștinilor și care va avea drept consecință directă anihilarea Romei, se va face la instigarea iudeilor. Drept urmare, iudeii sunt cei care se află la originea distrugerii capitalei și, în ultimă instanță, a Imperiului. Demersul anticristologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este prea important pentru a fi trecut cu vederea. În plus, unele din concepțiile lor vor fi, într‑o formă sau alta, reluate și revalorizate de episcopul Hipponei, după cum vom vedea. Tertulian Începem cu Tertulian, care, în polemicile sale cu păgânii, cu iudeii și cu ereticii, menționează de nenumărate ori numele de Anticrist, la singular sau plural. Polemica antipăgână Tertulian este întâi de toate un pamfletist și, ca atare, consideră firesc să‑și strivească adversarii prin epitete de o violență care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teme legate de mitul Anticristului. Mai întâi, tema regelui mesianic, restaurator al regatului „sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din captivitatea babiloniană. Mesia iudeu „va porunci să fie distruse templele păgâne și preoții acestora, să fie restaurate templele sfinte și va face daruri mari Casei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmând un anumit ritm; în împărăția de o mie de ani nu se vor afla decât sfinți, adică oameni îndumnezeiți, care au atins treapta ultimă a maturității lor spirituale (Adami desăvârșiți). Ca și păgânii despre care Irineu scrie (29, 1): „Păgânii, care nici n‑au ridicat ochii la cer, nici n‑au adus în vreun fel mulțumire Creatorului lor, nici n‑au voit să vadă adevărul, ci, întocmai unor șoareci orbi (sicut mures caeci), stau pitulați în străfundurile neștiinței (in profundo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Românești (ginerele lui Neagoe Basarab avea sprijinul regelui Ioan Zápolya) era un „lotru”, un anume Dragoslav Purcarul, care a vrut să profite de unul dintre războaiele purtate de viteazul Domn cu turcii („când s-a bătut răposatul Radul voievod cu păgânii turci, cu Mehmet beg”). (Să observăm că acei care acordau ajutor unui pretendent erau, de regulă, „răufăcători” - tulburători ai Ordinei -, „adunătură”, „lotri”: „Iar Ion-vodă [cel Cumplit - n.m.] și cu moldovenii au trimis în țara Românească pre Vintilă Vornecul, care au fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi statelor Mexic și Peru, și nu aztecii sau incașii (Commager, 1966). Asupra acestor aspecte nu este cazul să se insiste mai mult. Un fenomen nou ar fi necesar să fie înregistrat. Este ceea ce aș numi „democratizarea istoriei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
închisoare veselă pentru dezertorii din oastea muntenească. Intervenția sfântului Spiridon spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta cu păgânii. În bătălia dintre munteni și turci intervin și forțe nevăzute, dracii luând partea turcilor, iar sfinții sprijinindu-i pe creștini, care, în final, obțin victoria. Ajunși la Spăteni, țiganii participă la nunta lui Parpangel cu Romica și află toate amănuntele
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
uitat la tun ca mâța în calendar. ― Tot îs buni și verii la ceva. Asta înseamnă că la gară ai să dai și tu un țoi de rachiu, ca orice bun creștin. ― Da’ ce? Numai creștinii beau rachiu? Beau și păgânii. Așa că țoiul de rachiu am să-l dau ca orice om de treabă, fiindcă și mie mi-i dor de o gură de harașpincă. N-am pus pe limbă o picătură de când am intrat pe poarta cazărmii... După un mers
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
străbate - atunci când (de sus, din calidor), cu privirea aburită de duroare, cați Încolo, -spre-Asfințit, unde bănuiești Prutul, râu blăstămat, care-n două ne-a tăiat, despărțind frați de surori, ciuntind grădina de flori - de când procleții de moscali, afurisiții de ruși, păgânii de provoslavnici ne-au sfârtecat Țara, furând jumătate din Moldova, botezând-o Bessarabia... Prea puțin timp și doar În câteva Întâmplări cheie am stat, cu-adevărat, la noi, În calidor (chiar așa: cum să ne vină calidorul de la franțuji, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-au așezat prin casele oamenilor, numai ștabul lor e la școală - dar el, ciolovecul, Îți intră-n casă, Îți ia ce găsește, strică ce nu-i trebuie, c-așa-i Rusu - da’ lasă, lasă: nu fac ei mulți purici, păgânii! Ai noștri-s aproape, vin ei, Românii și-i pun pe fugă pe bolșăvici - auziți tunul cel mare, gros, de parc-ar fi Gurie de la Curchi? -I tunul de la Cornești, ai noștri, Românii, au luat mănăstirea Țigănești, dar tunu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreabă mama. - ... o lăsat-o-n chel’cica goală... - Pe cine, femeia lui Dumnezeu?!, ridică mama tonul. Mătușa Domnica s-a speriat. Își scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare! ȘÎ ni le trimăt! - Adică... parașutiste? - mama e uimită (dar eu!) - Cum Îți spui! Ș’ tâlharii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
treceți Prutul !”, se preciza: „... Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabiei și codrii medievali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre [...] Să luptați pentru dezrobirea fraților noștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieții și căminelor batjocorite de păgânii cotropitori...”. Regele Mihai I trimitea, în aceeași zi, o telegramă conducătorului statului, exprimându-și întreaga adeziune și recunoștință: „În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a întregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
meticulos toate preceptele, în această materie nefiind dispuși să facă vreun compromis; însuși Paul (Fil 3,5-6), fost fariseu, amintește de zelul său în respectarea legilor. Păstrau în mod direct reformele introduse de Nehemia și de Esdra. Evitau contactul cu păgânii, cu excepția candidaților la convertire. În realitate, fariseii erau mult mai pragmatici decât lăsau să se înțeleagă declarațiile lor de ortodoxie. Nu-și făceau scrupule să discute cu apocalipticii (cf. 17.4) deși respingeau în mare parte doctrinele lor: susțineau că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
atribuite lui Noe: a nu consuma sânge și nici cărnuri de la animale sufocate (v.29), norme ce foarte repede vor ieși din uz. În Gal 2,11-14 Paul scrie că l-a dojenit pe Petru pentru că, după ce a mâncat cu păgânii, apoi s-a ferit și a stat deoparte. Un alt precept, care deosebește ebraismul, interzicea consumul de lactate împreună cu orice fel de carne. Chiar dacă datarea sa nu este sigură, e vorba de o interzicere relativ recentă în comparație cu celelalte. Are la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]