948 matches
-
dată la coșul de gunoi? Iar mi-ai pus în gură vorbe nerostite. Este bună pentru bebeluși după ce termină cărțile de colorat și încep să deseneze cestele, zâne și vampiri. S-o lăsăm baltă. Mai bine dăm mai multă atenție păhărelului cu tărie. Parcă votcă-i zice. Hai să ciocnim. Noroc! Încă amețit după o noapte de somn cu vise grele pline de hiperbole și hiperboloizi cu paralele multiple zburând în rol de îngeri, Ionel se așterne la drum. Nu mai
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
din apropiere de Angers. Duplessis își face turneul obișnuit și se îndreaptă spre Nantes; nu poate să se abată din cale deocamdată; are totuși să-i transmită o scrisoare dlui de l'Aubépine. Iat-o. }ăranul nu refuză bănuțul, nici păhărelul. Eugénie e la post, ea îi dă și una și alta. Stăpânul nu s-a întors încă, rotofeiul nu mai așteaptă, lasă scrisoarea. Grégoire recuperează iapa, nici de data asta nu a fost cruțată, ies aburi din ea. Nu-i
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
nu avem de vizitat o simplă expoziție de pictură, ci un fenomen artistic - vă mulțumesc, doamnelor și domnilor. Lumea l-a aplaudat cu o oarecare conștiinciozitate, după care s-a repezit la saleurile discret-râncede, dar mai ales la tava cu păhărelele cu votcă mirosind delicat a benzină de brichetă. Bunica Parmenia rămăsese stană în fața unui tablou până când pictorul, îndatoritor, se apropiase de ea întrebând-o: - Mă scuzați - aveți vreo nelămurire? Mă scuzați... E un tablou pe care l-am pictat foarte
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
ofta, se văicărea. - Asta-mi face bine! zise el. Așa cum este conservarea pentru roșii! Îți lungește viața! Bănuiala mea referitoare la începutul unui mod sănătos de viață nu se împlini. Revenind în bordei, în primul rând toți băură câte un păhărel de vodcă "Slava lui Dumnezeu". David Isaakovici bău vodca împreună cu kefir - ceilalți, nu. - Acum o să vorbiți despre politică? întrebai eu, stând la masă. Mă priviră ciudat. - Las' să vorbească despre politică viermii pământești, rosti părintele Vasili. Noi o să vorbim despre
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
să recunoaștem. Dar călătorul curajos se va bucura de multe lucruri interesante în această țară unică, de la capitala Lutenblag, cu adorabila sa rețea de tramvaie pe benzină, la împăduritul lanț de munți Postenwalj, în sud, unde vizitatorii pot savura un păhărel de zeerstum (rachiu de usturoi) local, în timp ce admiră cum un țăran îmbrăcat în costum național își snopește în bătaie măgarul. Molvanîa, prima producătoare mondială de sfeclă și leagănul tusei măgărești, e o țară impregnată de istorie. Pretutindeni pe teritoriul ei
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
continua, fiindcă interveni mătușă sa, rugându-l să „servească” o tărie și întrebându-l dacă este flămând. Nu întreba omul, femeie, e venit de pe drum, din Moldova vine, și tu mai întrebi?! Lasă rachiul pe masă, ia și tu un păhărel și pregătește ceva! Am dreptate, Petrache? E bine Gheorghe, nu s-au luat de el? Știu că era om mare, om cu funcție... Și acum ce caută în sat? Se ascunde? Petrache nu se grăbi să-i răspundă. Se așeză
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Petrache? E bine Gheorghe, nu s-au luat de el? Știu că era om mare, om cu funcție... Și acum ce caută în sat? Se ascunde? Petrache nu se grăbi să-i răspundă. Se așeză mai bine în fotoliu, goli păhărelul umplut de mătușă sa, apoi oftă. Da... a fost un om mare, dar pentru vechiul regim, acum puterea suntem noi... Nu a pățit nimic, a șters-o la timp din Timișoara, acum stă și meditează la gura sobei, parcă-l
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
rugăm! Ei, așa e mai convingător. Hai, acuma! Cât e soacra, să te vadă! Sunteți niște neciopliți! Știe toată lumea, babornița-i cu ochii pe mătăluță. Ei, ușor, ușurel, nici chiar așa! protestă Invalidul. Te rog să accepți să bei un păhărel cu noi. Unul singur. Numai unul, se rugară în cor. Dădu să se strecoare pe lângă ei, să plece, dar se simți înghesuită din toate părțile, apucată de mâini, izbită de răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
duc barem să pun de-o cafea, se desprinse din uimire Florica. — Fa, da’ știi că Veta avea ea o caisată... Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-și turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. Hai să trăim! — Să trăim, Florico, de ce să nu trăim? chițăi Ca terina mai de la marginea canapelei. — Fă, da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea, oricât de nasoală, e mai digerabilă. — Cafea, cafea.... Mai dorește cineva? Pe hol trecu un băiețel de vreo zece ani cu o tavă pe care purta câteva păhărele de plastic cu un lichid semiincolor. Își trăgea mucii cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță. Trecu de compartiment și-l auzi cum deschide următoarea ușă. Apoi liniște. Tinerii se cuibăriseră unul într altul și rămă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare cum fustele multicolore, scurte și vesele au inundat strada fără nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
plângă de milă, de tristețe și de singurătate, nu să umble după canalii care scriu poezii patriotice. Și oftând a deschis frigiderul și a scos o sticlă de vodcă, Stalinskaia, primită de la șeful restaurantului „Dealul Mare“. Și-a turnat un păhărel și l-a dat peste cap rusește, după care a horcăit. „La treabă“, și-a zis plin de curaj. A ridicat receptorul telefonului și a format unul din puținele numere pe care nu le avea trecute În agendă, 34493 - și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
eu nu mă supăr, Rogoz. Fii cuminte și fă ce ți-am spus. — Așa o să fac, tovarășul Carara, să trăiți. Apoi „Dumnezeu“ a Închis. „Doamne, sfinte“, și-a zis În gând Rogoz, și tremurând tot și-a mai turnat un păhărel de vodcă, pe care iarăși l-a băut rusește și iarăși a horcăit. — Așa, tovarășul Căcata, a rostit În șoaptă, cu obidă. Am ajuns să sun toți maiștrii, toți idioții. Ce să vorbesc eu cu Căreală ăsta, că nu Înțelege
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
La ce oră, mâine? — La două. Și i-a trântit receptorul În nas. — Îl omor dacă nu se prezintă mâine. Dacă am ajuns să depindem de bețivi, totul se duce de râpă, și-a zis cu amărăciune. Hai, Încă un păhărel, duminica mă-sii. Brusc Însă, privindu-și degetul prin lichidul transparent, Rogoz a rămas cu gura căscată, așa cum stătea să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu de sete și nici
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Ceai de osul iepurelui? Nelu:Iar ceai? Vreau un lichior.De banane. Costel(Mută nebunul):Bine,un lichior mic cu gheață . Nelu(se ridică):Un lichior mic,la mare te face voinic!( Ia de lângă canapea o sticlă străvezie.Umple două păhărele.Pune gheață din frigider. Ciocnesc și beau încet. Savurează licoarea). Costel:Ahh!Bună?! Nu? Nelu:Aiurea!Iar mă supără ficatul.Și reumatismul. Cred că va ploua. Costel:Lasă văicăreala!Ia zi,a mai telefonat nepotu-tău?Ce mai spune? Nelu:Ultima
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
hi,da' nu vă plictisiți de loc.Am auzit că aveți o chiriașă.( Face cu ochiul). E tinerică!(Costel îl privește mustrător.Nelu umple trei păharele cu băutură). Costel(toastează):Pentru fetele noastre!(Face și el cu ochiul.Popa pune păhărelul pe tavă. Iese fredonând “Frumoasă-i vecina noastră”) Scena 3 Nelu și Costel urmăresc un meci de fotbal la un televizor portabil. Pe măsuță sunt o sticlă,două ceșcuțe și o pungă de covrigei. Intră Popa în civil. Nelu ascunde
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întrebă de sănătate... Îi povesti bătrânei cum a căzut în budană și baba râdea de se prăpădea. Babă Floareo, cum de te-a dus gândul la așa ceva? Eram singură, zilele și nopțile sunt lungi când ești singur și cu un păhărel mai uiți de griji, de bătrânețe, de boli... Aveam în livadă mulți pruni și în fiecare an îmi pregăteam, pentru lungile luni de iarnă, o budană cu țuică fiartă de două ori, din care mai trăgeam câte o dușcă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe pat lângă mamă. În trecut, în lipsa cadrelor medicale avizate, moașa fricționa cu untdelemn sau rachiu tot corpul mamei, o încingea cu un brâu lat și fierbea rachiu cu zahăr și secară pisată bine dându-i lehuzei să bea un păhărel, fără să mănânce nimic, ca să nu-i facă rău. Abia mai tărziu primea puțină mâncare, ceva ușor și consistent. După aceea, pentru a preveni deochiul, moașa sufla peste capul mamei și spunea un descântec: „Fugi deochi, dintre ochi, Peste grochi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe pe culmile disperării! N-ar fi fost mai bine să fi stat aici, să observi culmile infamiei?". Suita de portrete este inclementă, dizolvînd convențiile, cîte
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Dolhasca. Căsătorit acum, locuiam împreună cu soția... D.P.: Fosta colegă? E.B.: Fosta mea colegă cu popou robust și polonez (mama ei era poloneză sadea, vorbea stricat românește, aducea mîncăruri libidinos de gustoase și, în plus, era și destul de arătoasă: fuma, bea păhărele de lichior...), la o gazdă foarte gospodăroasă: fîntînă cu roată, livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar, morcovi, ceapă, castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
vă rog, să "văd" acel loc. Cum arăta el? Debordant, pasional, cum sînteți, cum izbuteați să vă "adunați", să vă integrați acolo? E.B.: La Dolhasca îmi aranjasem o masă în mijlocul camerei spațioase, pe ea erau bile de biliard puse în păhărele cu picior înalt, un ceasornic de buzunar, creioane ascuțite cu migală, teancuri de foi albe, un motan siamez nedumerit că scriu, cîteva cărți... Nu stam pe scaun. Încuiam ușa. Mă învîrteam ceasuri întregi în jurul mesei, mă repezeam ca apucat la
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
un antricot, o ridiche de lună, un borș țărănesc“, în ordinea indicată. Patronul îl compătimește sincer: „Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom’ Ubu“! „Birtul dădea lecții literaturii.“ Și atunci Jarry poruncește: „Aduceți-mi cerneală roșie și un păhărel.“ În care „neprihănitul mistificator“ a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în înalt, dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde de lumea de jos, a doua moarte garan tează infernul, focul gheenei. Această recapitulare îmi evocă bătrânele bordeluri de lux: la primul etaj - necesitatea și un păhărel de coniac; la etajul superior - destrăbălarea fastuoasă. Exact ca în poveștile noastre de dragoste, moartea devine actul final al efortului de seducție. Atâta doar că uneori ți se refuză îmbrățișarea sau totul devine murdar, alteori orgasmul e desăvârșit. * Nu iubi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
teorii atât de eclectice era greu de apreciat, dar în schimb ele o impresionaseră cel puțin estetic într-o asemenea măsură, încât îl întrerupse și ieși, lăsându-l singur câteva minute, ca să-i poruncească slujnicei să li se aducă două păhărele de lichior." (pp. 224-225). Finalul fragmentului este comic, prin alternarea registrului înalt al cogitației cu cel, pedestru, al receptării (genul de umor practicat, cu rezultate remarcabile, în Simion liftnicul). Dincolo însă de aceste efecte pe care Petru Cimpoeșu nu și
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
despre nostalgia după regimul politic anterior, despre care s-a făcut atâta caz în anii din urmă, ci despre cu totul altceva. De nostalgia după un anumit ritm de viață, al unor oameni care știau să-și savureze țigara și păhărelul cu tărie, a căror minte era plină de poveștile trăite, imaginate sau auzite, și care erau priviți prin ochii inocenți și plini de admirație ai copiilor (între care autorul însuși) ca niște mici eroi ai comunității, adevărate repere ale locului
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]