109 matches
-
20 septembrie 1662 și 4 septembrie 1665 (de altfel, Dabija Vodă a fost cel care l-a înălțat în dregătorii pe grecul pripășit în Moldova 259. Voievodul, căruia îl plăcea să „bé vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal” și se milostivea de săracii din preajmă („Acest domnu avè obicei, când șidè la masă și vidè niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte doua, trii blide de bucate din masa lui și pâine și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hs și de toți 312 oltți eže sut vă Nikii și și să aibă moșneni blăstămul săborului arhiereilor, egumenilor și a toț preoții țărâi...”), pune în text „figuri” și „mobile” obișnuite în astfel de execrații. Vinovaților le este rezervată „partea păharului împreună cu Iuda și cu Arie și acestea să i se întâmple...” și devin ținte ale unor „pedepse” de neocolit, între care stingerea amintirii lor nu este nici pe departe cea mai ușoară. Apoi: Care blăstem într-această carte a noastră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veșmântul teologic (la fel făceau și Erasm, și Pico della Mirandola), spiritul ei este însă modern, de pură sorginte umanistă, și impune prin consecvență și elevație. Sacrificarea omului va fi condamnată („Însă iată că te învăț să nu fie adesori păharul tău plinu de sânge de omu, că acel sânge care vei tu să-l verși făr’ de milă, vei să dai seamă de dânsul”) în numele poziției deținute de suprema creație a lui Dumnezeu: „Și să nu omori pre nimeni făr
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
dai raportu, cu datoria ta de premare al comunei? - Mâne-a fi mâne, acuma-i noapte neagră și mi s-o făcut și mie de-un crăpcean la tigai’; ș’ de-o știuculiță pi jăriță; de-on lin, c-on păhar di gin; și, dacă dă Domnu din ceri’ să prind pi pământ ș-oleacă de chișcari, din ceia mari... ș-alunecàri... Ia dă tu, fimèi’, ciorpacu’, să-l prindem și pe racu’... - Și raportu? - Raportu - să mai aștepte, că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-i ajungă, Nici unul cu barba rară Să ne ție pân în seară, Ci unul ce-o ști să sugă Să ne-o citească pe fugă, Să nu fie popă tuns Ca să ne dee răspuns, Căci răspunsul nostru e: Șase păhare cu vin, Șase năframe de in, Din in subțire țesute Cu flori de aur cusute, De cari se țes pe aici Cu fluturi și cu arnici, Și cu strămătură fie Numai voie bună fie, Și de-ar fi și de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
uita. Înnoiri de lucruri multe Să-ți vâneze vor căuta Inima cea simțitoare - Deci te rog, nu mă uita. Și pe mine orișiunde Soarta mă va arunca, Socotește că-ți sunt slugă - Și te rog, nu mă uita. Gata sunt păharul morții În tot ceasul a-l gusta, În jertfire pentru tine - Deci te rog, nu mă uita. Îți doresc din suflet toate Încât nu-ți pot arăta: Fericirea pământească - Deci te rog, nu ma uita. 13 Tu ceea ce-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea oftez. Tu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
broaște, Ce-n zădar trăiesc. Vii la omenire: Mai rea nesimțire, De piatră sunt toți, Mai de-aproape rude Mai rău nu aude De-ai striga cât poți. N-am găsit ființă Să aibă credință Nici într-acel ceas, Când păharul morții Șade-n pragul porții, Altul n-au rămas. Un loc prea departe 415 {EminescuOpVI 416} De vecinica moarte Ce - acum pătimesc, Numai pentr-un nume Mă aflu în lume Și-n zadar trăiesc. 5 În starea care - am ajuns
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și unde Vremea mă va arunca, Socotește-mă de slugă - Deci mă rog nu mă uita. Auz lumea strigînd: moarte, Eu zic: vie c-o doresc Să mă ia, să scap departe, Căci nu voi să mai trăiesc. Gata sunt păharul morții, În tot ceasul a gusta Și jertfirea pentru tine - Deci mă rog nu mă uita. De-oi muri să scrii pe piatră Că acest nenorocit Din dragostea ta s-au dus Și-n pământ s-au săvârșit. Luna e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ta Adio, mă iartă și nu mă uita. Nu știu dacă cerul îmi va ajuta Să mai țin vr-odată la piept mâna ta. No. 64 Ah, amară despărțire, Ah, ce moarte cu cumplire, Amorul când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte; Că moartea îl chinuește, Despărțirea-l pedepsește. Eu sunt acel ticălos Tânăr și nenorocos. No. 65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ta Adio, mă iartă și nu mă uita. Nu știu dacă cerul îmi va ajuta Să mai țin vr-odată la piept mâna ta. No. 64 Ah, amară despărțire, Ah, ce moarte cu cumplire, Amorul când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte; Că moartea îl chinuește, Despărțirea-l pedepsește. Eu sunt acel ticălos Tânăr și nenorocos. No. 65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Acest din urmă o face pentru-un păhar de vin ce-l are in petto, altul pentru-un titlu, altul pentru bani, altul pentru o coroană, dar la toți în esență este aceeași, un moment de beție. Iată ce învăț eu de la dascalii mei, de la albine - în școală
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a conmesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă fără durere, fără vis, fără dorință. VIII In ziua -n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchezele Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a conmesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura deschisă și plină de spume, ea se răzămă de bolta unei feresti și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua în care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie și care, spre a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, părinte? - Cine? Dracul. S-ar înșela cineva crezând că toate ușurințele călugărilor aveau vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un păhar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. - Acest din urmă o face pentr-un păhar de vin ce-l are în petto, altul pentru-un titlu, altul pentru bani, altul pentru o coroană, dar la toți în esență este aceeași, un moment de beție. Iată ce învăț eu de la dascalii mei, de la albine - în școală
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchisul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins în pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru {EminescuOpVII 176} care nu-și trăise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu toate că amândouă au un punt în care nu diferesc: lipsa. {EminescuOpVII 188} Numai că la unii e voluntară, la alții e pentru că într-adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în ce ne apropiam de acele lumini ce ni păreau magice. În curând ajunserăm la grilele parcului. Un buldog începu a lătra, trezind aerul nopții cu lătrătura sa răgușită, însă în beția ce părea a domni în castel, printre ciocnetele păharelor nu auziră gura lui [de] câne, iar el, nemulțumit și mormăind, l-auzeai cum, scuturîndu-și lanțul, se tologi pe pătulul lui de paie. Ca să nu-i trezim somnul, încongiurarăm castelul și într-un loc sărirăm cu toții grilele. Castelul era cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
așezate pe lângă păreți, beau, râdeau, cântau. Pusei din feciorii câți aveau puști pe lângă ferestre și, la un strigăt al meu, ei dădură foc. Gloanțele vâjâind prin salele întinse, toți se sculară speriați; unii, loviți, rânjeau moartea lor... altora li căzuse păharele din mână, partea cea mai mare, uitând arma și tot, o apucă spre a ieși pe ușă. - Pe ei! țipai eu, rumpând o fereastră din țîțînele ei și sărind eu cel dendîi în sală. După mine toți. Câți rămăsese în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și turnă trei picături ca cerneala din ea peste apa din cupă și apa deveni încet - încet întîi galbenă ca un aur diafan, apoi roză ca cerul aurorei, apoi albastră și adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în păhar și părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colo- 95r rilor lui... într-adevăr i se păru că vede în aurul diafan, în fund, o muscuță de om, c-o cârjă în mână, bătrân și pleșuv, dormind cu picioarele-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
imposibil e ca eu să fi șters ciubotele lui Beethoven, care-a murit înainte de atâția ani, iar o idee imposibilă este ca ceva să fie și să nu fie tot în aceeași vreme. Kellnerul adusese vinul cerut, moșneagul împlu un păhar mie, unul lui, pe care-l și deșeartă pîn-în fund. - Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost, zise el. Ai auzit tu vrodată despre Archaeus? - Ba nu. - Nu? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]