2,791 matches
-
Deasupra lor, o hartă politică a lumii, amintește de era sovietelor. În colț, o chiuvetă de porțelan a căpătat o nuanță ruginie. Sub ea, o pânză de păianjen părăsită strălucește în lumina palidă ce pătrunde prin gratiile ferestrei mici. Nici măcar păianjenul nu reușește să conviețuiască într-un loc în care moartea era la ordinea de zi... Epilog După „marea amnistie” a deținuților politici de la mijlocul deceniului șase, penitenciarul Jilava a mai funcționat timp de 10 ani, timp în care între zidurile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
vei prăznui ziua aceasta impur și impar o vei umple cu friguri cum vara de muște o bucată de carne apoi de aduceri aminte ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele. Păianjenii Păianjenii care-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză și-n setea lor torturantă ar vrea s-o imite. Localul Întunecos localul în sticle alcoolul mugește cum taurii ieși în
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
prăznui ziua aceasta impur și impar o vei umple cu friguri cum vara de muște o bucată de carne apoi de aduceri aminte ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele. Păianjenii Păianjenii care-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză și-n setea lor torturantă ar vrea s-o imite. Localul Întunecos localul în sticle alcoolul mugește cum taurii ieși în prag
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin clasa a șasea, am citit o carte în care era vorba despre o contesă grozav de frumoasă. Avea pielea albă și sticlea și aburea, purta un colan negru încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Atunci l-am întrebat pe taică-meu de ce a dat numele Contesa la o cățea, și el a spus: Când eram prin clasa a șasea
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
la o cățea, și el a spus: Când eram prin clasa a șasea am citit o carte în care era vorba despre o contesă grozav de frumoasă. Avea pielea albă și sticlea și aburea, purta un colan negru încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot mai des vorbesc pe stradă tot mai
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
spui? ai venit să te așezi împotriva noastră. carpete și covoare de sfoiag am întins peste tot. hărțile lor anunță lumea nouă spre care navigăm. iar tu spui: nu-i nimic, m-așez într-un colț stau cu chirie la păianjenul care și-a întins cortul. vom plăti împreună utilitățile. în loc de gaz avem tristețe și-n schimbul apei calde singurătate. în rest, avem de toate. aprodul purice sînt zile cînd trece pe aici deratizarea după ea vine plictiseala nu mai bîzîie
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
se Vor arăta pe boltă cînd eu voi fi apus. Pierdută-i limba noastră. Magistrul Mallarmé, Reînviat, n-ar spune decît atîta: „Bee!“ Căci nu e Sens acela ce poate fi ascuns. Nu crede eunucii care secretă scheme Ca un păianjen plasa. Din Cuvînt Ei văd doar geometria. Uitată de Zidar ’Nainte să se-apuce de lucru. Nu te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii rândunele, ciurliu, ciurliu! țes pânza unei noi zile cu firul respirației mele. 21 mai 2009 Pânza de păianjen Păianjenul din ungher acum e bătrân zi și noapte îl simt cum mă veghează ca din afara realității Coboară din tavan până deasupra mesei îmi spionează tremurul pixului pe hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii rândunele, ciurliu, ciurliu! țes pânza unei noi zile cu firul respirației mele. 21 mai 2009 Pânza de păianjen Păianjenul din ungher acum e bătrân zi și noapte îl simt cum mă veghează ca din afara realității Coboară din tavan până deasupra mesei îmi spionează tremurul pixului pe hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc, până în
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară, însă foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigașă, mai ales când ești un biet conțopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranță de avansare alta decât spre o bătrânețe vânătă, dar și aceea inaccesibilă, improbabilă, mereu amânată pentru a parcurge cât mai încet, mai analitic, tot răul de a trăi și exprima
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă. Dulap de mahon, pat cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
binețe protectorilor mei întrupați în diverse făpturi, obiecte, culori sau forme de vegetație de-a lungul canalului și-a celor trei râuri pe care de mai bine de-un veac le unește la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior păianjenul uriaș din fața Galeriei de Artă invitându-l să se-adăpostească de arșiță până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame într-o carte de rugăciuni am pedalat de parc-aș fi hălăduit pentru vecie înhorbotată pe-o pânză proaspăt ieșită din mâna
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de mare și începu să pășească înainte și înapoi, ca într-o celulă. Se gîndi o clipă
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
radicală împarte lumea între conștienți și inconștienți. Să fiu eu Odette - Sunt mai mult ca oricând în mâna Celui de Sus; zadarnic alerg să nu-mi atingă creștetul umbra ei și să nu-mi prindă tălpile, ca o plasă de păianjen: lama strălucitoare mă despică și aruncă-n țărână carnea haotică, înmulțită fără măsură. Poete, poți umple golul, căutând piatra de deasupra apei, pe care să se-așeze porumbelul întors cu ramura verde, poți să veghezi oricât, pace nu va fi
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Cobrei din părul Tigrului schimbă fluturii/ dormi în abisul ochiului păpușă de siliciu divizată/ gol rostogolit pe trei picioare e tăblia fața mesei de unde luăm pahare mîini de uliu/ priviri drepte pe umerii echilibrului al desăvîrșitei stabilități tu/ crescătorul de păianjeni din labele Tigrului adună-ți împrejurările/ faptele refuzate Judecătorul ascute penele zborului pentru aflarea dedesubtului nu te lăsa cuprins nesfîrșitul are pieptul lacom e urîciune încă nu s-au revărsat zorii apele lui să te cruțe/ de friguri Alergătorule tu
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervoarele de apă până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu dădea doi bani pe femeia occidentală care fusese. Acum era singură, fără sifsari și fără copii pe care să-i tragă după ea printre zarzavaturi. După mușcătura păianjenului de plută, avusese două nopți de delir. Mehria o veghea nemișcat și, la un moment dat, crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
la cinci-șase metri sub el a fost curățat pământul și s-a întins o rogojină de către țăranii adunați să se închine: din clipă în clipă se așteaptă să se prăbușească, desconcentrat, cocoșat de atâtea gânduri negative, cu labe lungi de păianjen, vedenie colectivă.
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
legile lumii, bănuite, dar nescrise, să întoarcă vremelnic spatele Domnului, iar, acum, venea plata și pentru ea. În această situație, câștigător părea a fi doar Stănchescu. El nu se aventura acolo unde bănuia că ar putea risca. Stătea la pândă, păianjenul. Nu se hotăra să-i incite la revoltă pe montagnarzi, o practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
ceea ce citește), dar nu cred că are o relevanță prea mare. Numele Gabrielei Adameșteanu, cred, era de-ajuns. Proza care dă noul titlu al cărții conține implicit și o poetică a scrisului lui Dan Lungu: „Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil de umor, ironie, naivitate, candoare, cruzime, cinism, banal și miraculos al amănuntelor vieții de zi cu zi. Mediile
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă? dispare treptat/ urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te/ îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva/ în frigul din somn despărțiți” ( Din bucătăria noastră). De reținut asocieri precum „mirosul metafizic al legumelor”, „fîntîna din cer”, „clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
o vrea și nu stă el defel Și, tot cu mișcări imprudente, Se cațără-așa din crenel în crenel Pe goticul turn cu-ornamente! S-a zis și cu paznicul, vai! ce năuc! Și urcă mereu din ciubuc în ciubuc, Păianjen cu iuți picioroange. Mai palid tot tremură paznicul sus, Lințoliul l-ar da cu plăcere. Cînd gheare - ah, viața de-acum i s-a dus! - O margine prind cu putere. Se-ntunecă luna, lumina-a pierit Și clopotul tună de
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]