65 matches
-
aș întinde-o mână, le-aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsm pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză-n baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357614_a_358943]
-
ventilator? - Să dau bani munciți cu greu pe ceva care mișcă aerul? Banii nu cresc pe garduri, Silvie! Abia ți-am luat filtru de cofei și deja ai uitat de el că stă în odaia de jos și-l folosesc păienjenii! - Mă, bărbate! Femeia se întoarse cu tot trupul pe banca îngustă. Acu’i vremea aparatelor, mă! Ele ne ajută să trăim mai bine! Asta se numește progres! - Hai, du-te tu! Cu toată țâfna scuipată printre cuvintele bărbatului, femeia mirosi
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
aiurea De nu te-ai mai opune, rogu-te să mă lași S-o vând ca un rebut la niscaiva apași Și iar nu mă-ntrerupe că visele mă fură Și lasă-mă să-i dau o palmă peste gură! Păienjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi Luminile celeste se strâmbă în oglinzi Sătul de teoreme, sătul de artificii Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii?! De când nu mai ai minte, de când ai capul gol Că-mi
DE CÂND NU MAI MAI MINTE? de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359656_a_360985]
-
de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult ... Citește mai mult am ieșit din nou din
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult ... Citește mai mult am ieșit din nou din
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
pământului uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi unde vise-mpleticite rămân mai pe urmă și sunt duse de furnici departe și sunt prinse de păienjeni maraton al începutului mereu când te trezești dimineața în lianele somnului încă având imprimat pe obraz carul mic timpul ți se leagă de glezne face două trei noduri și te pune să sari și te pune să stai de-aceea
CA ŞI CÂND ŢI-AŞ SPUNE ACUM, PRIVINDU-TE ÎN OCHI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382010_a_383339]
-
nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să iți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să iți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase. Ador mângâierile tale- Atingeri tandre de înger Ce îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele,Să îți gonesc grijile și gândurile negre,Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase.Ador mângâierile tale-Atingeri tandre de ingerCe îmi dau putere să zbor.Ador cuvintele tale,Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare,Mă descompun în pulberi și mă rematerializezCand
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
slăvileși la tine cu dor mă întorc,Într-o nouă și însetata dorința:... XXI. RENAȘTERE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, ... Citește mai mult Noapte, atmosfera apăsătoare...Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi,Păienjeni uriași invadează cameraTarand după ei, nemilos,Victime nevinovate și neputincioase.Ies din toate colțurile,Inspaimantandu-ma.Cu guri înfometate,Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva.Asa mă simt și eu, spectator nefericit...E ziua în care camarile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
întrebe? Matei îi întinse telefonul, ca bobocul să poată citi cu voce tare: „Ai grijă ce faci, că te avem filmat!”. - Asta are legătură cu benzinăriile, gândi Cosmin Matei cu voce tare! Ți-am spus că patronii sunt ca niște păienjeni! - Ce s-a întâmplat acolo? - Acolo... după inspecție... Dodo așteptă destul de mult până ce Matei își reîncepu relatarea. - Ce mai, am mușcat-o! Am mers la masă cu patronul, a adus niște fetițe... Florin a plecat acasă și m-a lăsat
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult și vinul încă mai curgea pe vatră, de la
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult și vinul încă mai curgea pe vatră, de la ferestre numai păienjenii mai privesc în afară în timp ce casa mea coborâse sub cruce. Referință Bibliografică: întoarcere în timp / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2196, Anul VII, 04 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărână prin dinți, cu păienjeni la porți... Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colind ochii mei trecători, trupul meu de pământ Văd bine
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373222_a_374551]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > RENAȘTERE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii lui Lady Di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a provocat totul. Liv se întinse pe pat. — Vino, zise ea. Vino și consfințește-ți legământul. în timp ce Virgil Jones bâjbâia de colo colo în noapte, Vultur-în-Zbor se îndrepta către trupul soției lui, către patul curat, trecând pe lângă lumânările scânteietoare, pe lângă păienjeni și mucegaiuri. Știa să-l excite așa cum Irina n-o făcuse niciodată. Pe atunci el deținea controlul, iar o parte din el era întotdeauna detașată, își alegea următoarea mișcare, o privea cum ajunge la final și simțea satisfacția în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcut, zise. Crezi că ar accepta să se numească Federația de Fotbal Neprofesionist Citizen? Asta chiar l-ar scoate din sărite pe Jack. — O să-i întreb, rânji Keith, pentru încă două sute de lire ar accepta probabil să se numească și „Păienjenii de pe Marte“. — OK, oameni buni, rândul ăsta face cinste Fran, așa că puteți să comandați una dublă, strigă Stevie ca să acopere vacarmul din cârciumă. Cathedral Arms era chiar peste drum de redacție, ascunsă într-o curte de pe una din laturile catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu este vorba despre cronoterapie: albastrul face sintagmă antonimică păienjenișului, eventual concentrat într-un punct roș. De fapt, termenii antitezei sunt dezordine-ordine (reinstaurată). Din momentul căderii din Rai a lui Adam și a Evei, entropia a tot crescut, dezordinea a "păienjenit" continuu drumul către reechilibrare, ceea ce marchează acumularea unor neliniști, sugestiv descrise de punctul roș. Albastrul adâncimilor/înălțimilor spiritului conotează nostalgia revenirii la ordinea paradisiacă. Limpezimea perfectă din Paradisul la care acced Dan-Dionis și Maria (niciodată nu voi înțelege cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ludică a eului liric, marcată prin "asocierile inedite de cuvinte, care pot schimba locul între ele, păstrând același înțeles"141: "Verde-ntuneric de nuc/ Peste norocu-mi uituc/ În iarba a toate stăpână/ Dormind cu o carte în mână// Prin pagini păienjenii țes/ Un mult mai adânc înțeles/ Și-un greier citește un pic/ Dar nu înțelege nimic/ În timp ce prin cerul mereu/ O frunză tot cade cu greu/ Vâslind ca un flutur bătrân/ Iar eu mă tot uit și amân?? Să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l dăduse cu ani În urmă, pentru cazuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crăpat o ușă de lemn și ne-a împins înăuntru. Din când în când, privea peste umăr. Apoi a aprins lumina și-am tropăit cu toții într-o cameră mare, albă, cu miros de cherestea. Maria s-a apucat să caute păienjeni, tânărul Lupu și-a sprijinit umbrela de perete. Putea fi orice, sufragerie, dormitor, depozit. Becul oricum lumina chior, atârna de-un fir din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întunecate, care îți tăiau lumina și respirația. Iubea spațiile mari, libere, în care puteai să privești cerul și să le pui piedici copiilor mici (de asta, chiar n-am auzit nicăieri!). Ca toată familia Dinu, resimțea o groază instinctivă față de păienjeni și moarte, de care se ferea să vorbească, de parcă n-ar fi existat. Mie, dimpotrivă, îmi plăcea să știu detaliile, urmăream mecanica dezastrelor până la ultima consecință, ultimul șurub care se desfăcea în zbor, crăpătura finală din osie sau fuselaj. Ardeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă dădăcise maică-mea că e bun). Nu renunțam la izmene, mai ales iarna (când te înțeapă prostata, nu mai faci pe eroul). Iubeam fulgii de praf, le admiram zborul prin casă, sclipirile pufoase în ceașca de ceai. Cât despre păienjeni, n-aveam nimic cu ei, mi se păreau niște insecte fragile și utile, de păstrat la casa omului: te ajutau să scapi de gândaci, furnici și musafiri. Când Maria mă implora să strivesc câte-o victimă nevinovată, depistată în cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o raniță-n spate, i-ai fi scos din nuvelele lui Rebreanu. Fricile Mariei lipseau din jurnalul vieții noastre în Dorobanți, le învățasem cu timpul, observându-i expresia feței. Din colțurile cele mai iraționale ale imaginației ei, apăreau furnici și păienjeni, singurătatea și întunericul din care nu mai poți ieși, masa mare din sufragerie care se-apleacă peste tine și, împreună cu măsuța mică de la capul patului, te mușcă noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]