81 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU FOCULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FOCULUI Lui Panait Istrati Focuri noi, de artificii, se ridică peste frunte...pălălaie - dor mă arde...,de Sumedru, să mă scald în vâlvătaie - focuri noi, far’ de poveste... risipire-n reci scântei - doru-mi cată-n pisc, aievea, fulgere și...prometei - focuri noi peste-o câmpie stăpânita de ciulini - dar mă seaca, fără milă
ELOGIU FOCULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352520_a_353849]
-
Acasa > Strofe > Timp > LATRĂ MĂ" SAU TACI DIN GURĂ! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce căldură! Ca-n Sahara: Eu de fapt așa-mi închipui Arde soarele ca para Pălălaia după chipu-i S-a lungit Grivei la umbră Mare cât o zi de post Pe sub frunze adăpost În răcoarea ce-l adumbră Mă trag și eu la taifas Îi vorbesc dar nu m-ascultă Că nu-i place vorba
LATRĂ MĂ SAU TACI DIN GURĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356524_a_357853]
-
ea. În noapte cu tulbur de minte Maria și-a umplut sânul de ie cu becuri, în dorul de-a salva ceva din munca lor de ani ... Era cu mintea dusă și la juma de veac când Rucărul ardea în pălălaie. - Îți arde casa Marioaro ! - Să arză țață, că mie mi-a ars inima !... Și a rămas Mărie de poveste, să scrie despre ființa ei doar un vecin ... Referință Bibliografică: Mării de poveste în Rucărul vechi (IV) de Ioan Muțiu / George
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
iar femeile cele batjocorite de calmucii stepelor și-au potolit spaimele, ascunzându-și mai bine tainele. Doar câte una din aceste nefericite nu-și putea găsi liniștea. La poarta ogrăzii lui Ghiță Pâslă, Safta, nevasata gospodarului, tocmai povestea Frăsânei lui Pălălaie ce pacoste a trebuit să înfrunte biata Anica lu'Donose: - Frăsână, am sî-ți spun una care trebuie să rămână între noi. O știi pe Anica lu'Donose? - Cum să nu, țață Saftă? Că doar trăim în acelaș' sat... N-are
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o pălălaie puternică ilumină feeric fundul râpei. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștefan așteptă sosirea celor de la SMURD care
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o pălălaie puternică ilumină feeric fundul râpei. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștefan așteptă sosirea celor de la SMURD care
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360073_a_361402]
-
știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o pălălaie puternică ilumină feeric fundul râpei. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURDși ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștefan așteptă sosirea celor de la SMURDcare știau mai
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
povestea cu Eugen? -Nu există nici o poveste, a fost un accident, pe care nu-l regret, datorită acestei întâmplări mi-am regăsit drumul care se înfundase într-o căsnicie eșuată. Eugen nu există, a fost un foc de paie, o pălălaie care s-a stins repede. A fost Eugen, putea fi oricine altcineva, eu eram vulnerabilă, debusolată, fără orizont, sub stăpânirea unei soț bețiv și sadic, această întâlnire m-a ajutat să mă eliberez. Prin urmare, pe Eugen nici nu-l
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeau zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul, de ziceai că acum se despică în două, iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Nooc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ, încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeau zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul, de ziceai că acum se despică în două, iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ, încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
și nimeni nu-l mai putea opri din jalea de care fusese cuprins. A plâns așa vreo câteva ceasuri amare, până ce lacrimile i-au secat. Se ridică și privi spre casa Monei. Și ce zări? Casa era toată în flăcări! Pălălăile mari invadaseră întreaga casă pe sub streșini. Îngrozit, Nerun nu stătu mult pe gânduri și se repezi într-acolo. Dar, ce mai putea să facă? Cum s-o salveze pe Mona? Năvăli în curte sărind peste garduri, zgâlțâind ușile de la intrare
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
ele, nu de mult, într-un război impus de atacuri asupra populației civile, la granițe și în interiorul țării, de către un dușman de moarte! La rachetele care se aruncau cu nemiluita asupra noastră, s-a răspuns așa cum trebuie. (Deși unii vroiau pălălaia și mai mare). Personal, eu văd importanța cuvintelor înaintea armelor. Din păcate în locul tratativelor - pentru care nu cred că s-au făcut toate eforturile - ne-am deprins cu războiul. Deși se bate pasul pe loc. Dar aș sublinia că în
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
prin spate fără veste. După ce l-a beștelit în tot felul pe tata, după ce l-a amenințat că îl bagă în pușcărie pentru furt din avutul obștesc, numai ce scoate bricheta și dă foc grâului. Spicele uscate zadă se aprind pălălaie, toată cotiga arde ca o torță și când ajunge căldura la măgar, o rupe bietul de el la fugă... - Care măgar? - Ala care trăgea cotiga. - Aoleu... măgarul! - Care măgar? - Ala care a aprins focul! Și au început oamenii de pe câmp
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
dezlănțuite, scăpate din zăgazurile gheții în care au stat prizoniere...O rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
în urmă o seară albă, cu steluțe abia pâlpâinde. Tocmai ce se socotea cât ar mai fi de așteptat până la sosirea nevestei pentru căratul snopilor cu trudă legați peste zi... când, ce să vezi?! În țipăt sfâșiat de păsări, o pălălaie se aprinsese în capătul lotului. I se opri inima și un junghi îl curbă de șale! Copăcelul lui era în flăcări. Iar în preajmă îi bănui pe gealații de la prânz. Alergă înnebunit spre prietenul său, dar era prea târziu. Ca
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
crepusculară a sfântului astru însă multiplicată de zeci de ori și reflectată tot pe atâta de tabla celor trei cupole ce tronau acoperișul din tablă galvanizată, ferestrele și vitraliile muilticolore ce înfășurau turnurile cupolelor, placau cu fum gros și uscat pălălaia ce izbucnise, ca un blestem nemeritat al unui loc de rugăciune înălțat și de care, credeam noi, oamenii s-au îndepărtat sau l-au uitat înlocuind pe cele sfinte, cu suficiența și impenitența traiului zilnic. Limbile înalte ale flăcărilor se
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
opresc numărarea / Mușcă din mine / Ca o fiară...” (Confesiune). Sub oblăduirea aceleași blânde lumini, fiecare își duce existența pe propriul făgaș și înceară să facă lumină după propria ardere. Că e doar un muc de lumânare pâlpâindă, că e o pălălaie care atrage vietățile nopții, lumina de sine se consumă încet sau dintr-o suflare. În lumina ta trebuie să pătrundă cât mai multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
aur și de-argint și ascunzișurile Valei 139, Și orice crește din cast mugur sau sufletul înmiresmat respíră: 125 În timp ce dilatați ei văd a' Soarelui și Lunii grozavii 140, Elementarele Planete și sferele de foc excentric. Nările sale respiră-o pălălaie, si pletele-i sînt precum codri Cu jivine; acolo leul fioros privește, tigrul și lupul urlă-acolo, Și-acolo Vulturul și-ascunde puiu-n stînci și în prăpastii. 130 Sînu-i e-ntins că înstelatul cer, stelele toate Cîntă-n jur; acolo holda
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un posibil sponsor, cu un preot nu tocmai breaz, cu o delegație de maici, cu un grup de studenți, elevi sau copii de grădiniță... Acționează uneori după principiul pompierilor: țintește unde-i focul mai mare. Și, Slavă Domnului, focuri și pălălaie sunt unde te aștepți mai puțin. Ba nu știu În ce sat oamenii au rămas fără preot, ba dincolo o biserică de patrimoniu stă să pice, ba niște pământ de la o mănăstire trebuie recâștigat de la falșii proprietari. Notează pe un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se predă poliției. Mecanismele psihologiei obsesionale sunt circumscrise cu finețe analitică și cu acuitate a observației. Tema păcatului ce trebuie ispășit, prezentă în mai multe din nuvele, este abordată interesant și persuasiv în Troița. Iarna, pe un ger atroce, dascălul Pălălaie împreună cu doi soldați încearcă să se încălzească punând foc unei troițe de lemn găsite pe câmp. Se rătăcesc apoi în viscol și sunt înconjurați și atacați de o haită de lupi flămânzi. Obsesia păcatului, ascunsă în subconștient și defulată acum
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
în care se pomenise angajat oarecum fără să-și dea seama, îi cam întunecase strălucirea deși, precum se va vedea în curînd, partea vremelnic întunecată a firii lui avea să fie pînă la urmă luminată lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu al districtului Tolland din Connecticut avea să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale amurgului, prefăcînd întreg orizontul într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nu vă încredeți în focul artificial, a cărui roșeață dă tuturor lucrurilor o înfățișare spectrală! Mîine, în lumina firească a soarelui, cerul va fi scînteietor; dimineața va da un alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gard, să vadă cum ard uscăturile. Focul întinzându-se la gunoaie, speriat, băiatul fugi. Până a prinde lumea de veste, casa era cuprinsă de un fum înecăcios, albastru, care se ridica în suluri cu burta galbenă. Trosniră apoi dogorâtor și pălălăile. înăuntru nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]