323 matches
-
Regina Albă face una dintre acele remarce care i se potrivește lui Burton însuși, când aceasta supralicitează macabru comparația lui Alice privitoare la capul Reginei Roșii asemănat unui bulb uriaș, cu una care asociază capul cu o tumoră, după ce înainte Pălărierul îl asemănase encomniastic unui „mangnific glob eroic". Toate aceste „deformări" fac parte din-tr-un mind game al regizorului a cărui mână aleargă pe foaia zmulsă din blocknotesul său, cu impulsuri epileptoide, mișcând formele până la absurdul hilar-isteric. O expoziție Tim Burton la
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
mai găsește măsura potrivită (muchness ar fi numele dat acestui hybris particular) pentru a încăpea în lumea copilăriei. Unul dintre pasajele de o tristețe lucidă, spectrală, care strecoară subtil sensul unei despărțiri ține de momentul în care Alice îi revelează Pălărierului că el nu este decât o ficțiune a minții ei și că depinde doar de memoria ei ca el să existe în continuare sau să fie recunoscut ca atare, așa cum în alt moment pentru a-l calma, o Alice cu
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
Alice se întoarce în trecut și își încrucișează drumurile cu prietenii și inamicii săi în diferite puncte ale vieții lor. Ajunge în Țara Oglinzilor, de unde poate să se întoarcă în ținutul fantastic al Țării Minunilor. Acolo, ea se reîntâlnește cu Pălărierul nebun (Johnny Depp) care, din nefericire, nu e în apele sale. Pălărierul și-a pierdut busola, așa că Mirana (Anne Hathaway) o trimite pe Alice să caute Timpul însuși (Sacha Baron Cohen), o creatură ciudată parte om, parte ceas. Timpul trăiește
Filmul Alice În Țara Oglinzilor în cinema [Corola-blog/BlogPost/96731_a_98023]
-
inamicii săi în diferite puncte ale vieții lor. Ajunge în Țara Oglinzilor, de unde poate să se întoarcă în ținutul fantastic al Țării Minunilor. Acolo, ea se reîntâlnește cu Pălărierul nebun (Johnny Depp) care, din nefericire, nu e în apele sale. Pălărierul și-a pierdut busola, așa că Mirana (Anne Hathaway) o trimite pe Alice să caute Timpul însuși (Sacha Baron Cohen), o creatură ciudată parte om, parte ceas. Timpul trăiește într-un vid infinit și posedă Cronosfera, un glob metalic care îi
Filmul Alice În Țara Oglinzilor în cinema [Corola-blog/BlogPost/96731_a_98023]
-
Alice să caute Timpul însuși (Sacha Baron Cohen), o creatură ciudată parte om, parte ceas. Timpul trăiește într-un vid infinit și posedă Cronosfera, un glob metalic care îi permite lui Alice să se întoarcă în timp ca să salveze familia Pălărierului și inclusiv pe acesta, înainte ca vremea să treacă. Alice Through the Looking Glass (2016) Regia: James Bobin Cu: Mia Wasikowska, Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway Gen: Thriller Durata: 113 minute Premiera: 27 mai Distribuit de Forum Film
Filmul Alice În Țara Oglinzilor în cinema [Corola-blog/BlogPost/96731_a_98023]
-
Grünsperger sau Weiss), cu fața fină de intelectual miop, nu ar spune că a fost capabil de asemenea atrocități. De asemnea, cine ar fi cunoscut faptul că temutul torționar, înainte de a pleca voluntar în Războiul Civil din Spania, fusese pașnic pălărier în orașul Năsăud, iarăși nu și-ar fi imaginat o asemenea evoluție. Dar, adeseori, se știe, aparențele înșeală. Așa cum se întâmpla cu toți comuniștii în epocă, și Mihail Patriciu, e de precizat, a avut o viață cu urcușuri și coborâșuri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial, arcuindu-și o sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis-o franțuzoaica Viçentetei, nu știu dacă din pizmă, ori cine știe de ce. Mie fata mi-a povestit-o după cîțiva ani, cînd ei nu mai locuiau aici. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
găină. — Și ce spunea lumea? Doriți o ceșcuță de rom? E de Igualada, Însă are un stropișor caraibian... E tare bun. Nu, mulțumesc, dar vă țin companie. Între timp, continuați să-mi povestiți... Antoni Fortuny, pe care toată lumea Îl numea pălărierul, o cunoscuse pe Sophie Carax În 1899, În fața treptelor catedralei din Barcelona. Tocmai făcuse un legămînt dinaintea Sfîntului Eustachie, care, dintre toți sfinții cu capelă particulară, avea faima de a fi cel mai harnic și cel mai puțin năzuros cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spus să-și Întrebe soția. Cuplul Fortuny s-a Întors la Barcelona după numai două zile. Vecinii au zis că Sophie plîngea cînd a intrat pe scară. Viçenteta avea să jure, cîțiva ani mai tîrziu, că Sophie Îi spusese că pălărierul nu se atinsese de ea nici cu un deget și că, atunci cînd ea Încercase să-l seducă, o tratase ca pe-o stricată și se simțise Îngrețoșat de obscenitatea propunerilor ei. Șase luni mai tîrziu, Sophie și-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sa particulară, a hotărît că era vorba despre diavol, căci acela nu era altceva decît fiul păcatului, iar păcatul nu avea decît un singur tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu zori și, fără o vorbă, Își bătea vechea soție cu Înverșunare și cu prea puțin discernămînt. Protifînd de aceste rare și beligerante momente de intimitate, Sophie Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind mîngîieri iscusite. Pălărierul nu era amator de fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În mod definitiv, luînd obiceiul de a citi Sfînta Scriptură pînă În zori, căutînd acolo alinare pentru chinul său. Cu ajutorul Evangheliilor, pălărierul făcea un efort de a-și deștepta În inimă dragostea față de copilul acela cu privire profundă, căruia Îi plăcea să facă glume despre orice și să născocească umbre acolo unde acestea nu existau. În ciuda strădaniilor sale, nu-l simțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din pereți și mîncau ideile oamenilor În timp ce aceștia dormeau. Cu timpul, pălărierul Își pierdu orice speranță de a-l Îndrepta pe băiat către o viață folositoare. Copilul acela nu era un Fortuny și nici nu avea să devină vreodată. Drept dovadă, se plictisea la colegiu și se Întorcea cu toate caietele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și buimăceau Înțelegerea. Îi interzise lui Sophie să mai gătească vreodată cu unt. Rezultatele nu au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă speranțele inițiale ale pălărierului au fost de scurtă durată. Julián Își abandona visele despre Prado pentru un alt viciu, cu mult mai pernicios. Descoperise biblioteca de pe strada Carmen și folosea orice răgaz pe care taică-su i-l acorda la magazin pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
da fuga la sanctuarul cărților și a devora tomuri Întregi de romane, de poezie și de istorie. Cu o zi Înainte să Împlinească treisprezece ani, anunță că voia să i se spună Robert Louis Stevenson, după toate aparențele un străin. Pălărierul Îl anunță că foarte cu greu avea să ajungă cioplitor În piatră. Avu atunci certitudinea că fiul său era, pur și simplu, nerod. Adesea, neizbutind să adoarmă, Antoni Fortuny se tot răsucea În pat de mînie și de frustrare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată și că, dacă era necesar, se va preda autorităților, spre a fi deferit unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a vrut să-l dezvăluie. Bărbatul acela era adevăratul tată al lui Julián. — Acesta pare Începutul de la Umbra vîntului. Credeți că v-a spus adevărul? Nuria Monfort făcu semn că da. — Julián mi-a explicat că el crescuse văzînd cum pălărierul, fiindcă așa Îl numea, o Înjura și-o bătea pe maică-sa. După aceea intra În dormitorul lui Julián și-i spunea că era rodul păcatului, că moștenise firea slabă și mizerabilă a maică-sii și că avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián Îi purta ranchiună lui taică-su? — Timpul răcește lucrurile astea. Nu mi s-a părut niciodată că Julián l-ar fi urît. Poate că ar fi fost mai bine așa. Impresia mea e că Își pierduse complet respectul față de pălărier ca urmare a bîlciului repetat la nesfîrșit. Julián vorbea despre toate astea ca și cînd nu i-ar fi păsat, ca și cînd ar fi făcut parte dintr-un trecut pe care Îl lăsase În urmă, Însă asemenea lucruri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
discursurile augustului său progenitor. — Ce vîrstă avea pe atunci Julián? — Vreo opt-zece ani, Îmi Închipui. Am suspinat. — CÎnd a Împlinit vîrsta să intre În armată, maică-sa l-a luat la Paris. Cred că nici nu și-au anunțat plecarea. Pălărierul n-a Înțeles niciodată că familia lui Îl părăsea. — L-ați auzit vreodată pe Julián pomenind de o fată pe nume Penélope? — Penélope? Cred că nu. Mi-aș aminti. — Era o iubită de-a lui, pe cînd Încă mai locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
majoritatea meșteșugarilor din zonă. Vorbind de mineritul din Apuseni, un exemplu clar era Târgul de la Abrud care devenise unul dintre cele mai bogate și cunoscute din țară, dezvoltând în jurul său o întreagă breaslă de meseriași de lux, de la cizmari, croitori, pălărieri și până la frizeri. Toată această expansiune economică a zonei a început în anul 1880, odată cu modificarea legislației care a permis arendarea unor zone miniere de către buciumani. Contractul de arendă a fost încheiat inițial pe o perioadă de 5 ani cu
EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367489_a_368818]
-
turtirea ceea a voastră, ci turtirea cea plata reprezintă toate turtirile cele plate, când vei avea acest ceas... Iată cum funcționează, prietene! „Mergându-ți ceasul bine-mersi și perfect, înseamnă că-i stricat!" Iată cuvântul cel uimitor, precum unul călător, al Pălărierului Nebun, pe viitor... THE TIME MACHINE Miqhael-M. KHESAPEAKE Ploiești, România I was bygone a watchmaker, and curious was why I can't do the same with time... I can run and run the watch on, the watch ouț... This was
LUPTA CU FUSELE ORARE / THE FIGHT WITH THE TIME ZONES (POEME BILIGVE X3) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347677_a_349006]
-
din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă: - Ce este aceasta? Unde suntem? - Habar n-am. Îți mai aduci aminte de Pălărierul Nebun? Ei bine, mie mi se pare că aici e ceva gen Chimistul Nebun. - Vă rog..., se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog, nu vă speriați ! Chiar nu sunt nebun. - Cine ești? am întrebat. Și unde te
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă: - Ce este aceasta? Unde suntem? - Habar n-am. Îți mai aduci aminte de Pălărierul Nebun? Ei bine, mie mi se pare că aici e ceva gen Chimistul Nebun. - Vă rog..., se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog, nu vă speriați ! Chiar nu sunt nebun. Citește mai mult Parcul de distracții...( prezentat
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă:- Ce este aceasta? Unde suntem?- Habar n-am. Îți mai aduci aminte de Pălărierul Nebun? Ei bine, mie mi se pare că aici e ceva gen Chimistul Nebun.- Vă rog..., se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog, nu vă speriați ! Chiar nu sunt nebun.... XI. APRIND FOCURI ÎN CURȚILE PUSTII, de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
înscris la un curs de artă, dar a trebuit, ca și părinții ei, să și muncească, pentru ușurarea îndurării neajunsurilor, ca vânzătoare la magazinul „Macy’s”, (Principele René a lucrat la o companie de gaz, iar Principesa Margareta, la un pălărier de origine daneză). Amarul și biciuitorul refugiu a ținut doi ani și jumătate. „Al Doilea Război Mondial”, scrie în cartea „Ana. Portretul Reginei”, Alteța Sa Regală Principele Radu al României, „deși a fost unul dintre cele mai atroce momente din istoria
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]