131 matches
-
neagră,iar catrința pandant,din spate,este vărgată prin dispuneea paralelă a unor benzi formate din culorile verde,albastru,alb și negru. Găteala capului,diferențiată în raport cu vârsta,constituie un element de individualizare a portului local,ca de altfel și portul pălăriuței mocănești. Învelitura capului este formată din "vălitură"-un carton alb de forma tronconică secționat oblic,care se poartă pe vârful capului- și o "broboadă" de pânză albă,care maschează vălitura.Tinerele femei folosesc,în găteala capului,în loc de broboadă,o hiliuță
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
o "sarică" de culoare albă. Portul popular bărbătesc are ca piese constituente cămașa cu barbur,pieptarul înfundat,cojoaca ciobănească din piei de oaie prevăzută cu mâneci foarte largi sau zeghe și sarică,cioareci strâmți din dimie albă, căciulă sau renumita pălăriuță mocănească specifice zonei Sibiului.Un element specific portului bărbătesc din Corbi îl reprezintă cămașa de flăcău,care are brodate,pe spate, "cruci" - motiv ornamental cu semnificații profunde,relevând,sub asepct vestimentar,în accepția publică locală,maturizarea purtătorului devenit "crucea casei
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
rezultatul direct al publicității care ni s-a făcut a fost că m-au promovat. Wendell, persoana pe care o înlocuisem la Candy Grrrl, a fost mutată alături la Visage, solemna noastră marcă franțuzească, și a renunțat cu bucurie la pălăriuțele roz și la pantofii trăsniți în favoarea fustelor lungi și drepte și a taioarelor strânse sălbatic în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plătit-o pe loc, cu o figură binevoitoare, chiar dacă încruntată, în același timp amuzată. Banii erau singurul lucru care părea că nu-i lipsește. Și Stella cum a reacționat la asta - în rochița ei de dantelă fără mâneci și cu pălăriuța pe cap? Mi-a aruncat o privire imploratoare din ochii ei mari, să văd și eu cu ce se confruntă ea. Cu toate lucrurile care se întâmplau în oraș e drept că nu-i acordasem atenția cuvenită. Și mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-l pună în ordine. A ridicat din nou din umeri. Cine știe? Poate că până la urmă o să iasă totul grozav. Sunt prea buimăcită ca să mai pot gândi. Apoi, uitându-se la soțul ei: Hai să mergem. Unde ți-e pălăriuța? Ultimul lucru de care îmi mai amintesc sunt doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn revărsându-se spre ușa din față, cu mine, în chip de gazdă, în urma lor. Acum mă clătinam vizibil pe picioare, dar cum nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rămîne afară doar capul mic, de bibelou. Cei doi copii gemeni s-au cuibărit în brațele părinților, Dorin stă cu bărbia pe pumnii puși unul peste altul pe genunchi și privește în gol, Mircea Emil doarme de-a binelea sub pălăriuța lui mototolită, Letiția s-a îndoit de mijloc sprijinindu-și coatele pe genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu aprinde măcar un bec, să mai poată învăța, și-a băgat caietele în trăistuță, încercînd să moțăie și ea, stînjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim? întrebă spre cel din fața lui. Să dau un telefon arată profesorul spre receptorul luat deja de șofer să ceară autogara. Țuică este? întreabă Mircea Emil, împingîndu-și spre ceafă, cu vîrful arătătorului, pălăriuța. Ai impresia că sîntem bodegă? Eu n-am decît impresii de călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îs orătăniile astea, că numai la noi stau de-o lună. Și nu mai căsca gura pe-aici; clienții așteaptă! Ovidiu ia farfuriile cu ouă și le duce în sală. Observîndu-l pe unul că doarme întins pe trei scaune, cu pălăriuța așezată pe ochi, se oprește lîngă el și-l atinge: Domnul dorește ceva? Mircea Emil saltă foarte puțin pălăria, să-l vadă cu un ochi: Să fiu lăsat să dorm. Chelnerul își vede urgent de drum, amintindu-și surîsul bătăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cei doi copii au adormit în brațele părinților, sugînd din biberoane. Bătrîna și-a înfășat din nou în broboadă cățelușa după ce a hrănit-o cu carne de la o jumătate de pui, strîngînd-o la piept, îngrozită de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu un sîsîit prelung, să se ușureze. Cînd o vede pe femeie că acordă cățelului o privire mai mult decît simpla remarcă a prezenței începe să-și verse necazul: Ce noapte! Ce lume! Un ochi n-am închis. Individul cu pălăriuță e dubios rău. Toată noaptea l-am păzit. Prea a dormit în nemișcare ca să fie în toate mințile. Femeia saltă dintr-un umăr și-și vede de-ale ei. Am! se aude dinspre intrarea în grupul sanitar vocea unuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine surîde Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine surîde Mircea Emil, săltîndu-și pălăriuța. Ai grijă cum încui ușa la noapte. Poate vrei să te arunc în iaz rîde femeia, depărtîndu-se. Lazăr și studenta scot din magazie încă o saltea, ajutați de Ovidiu, care nu s-a mai arătat prin sală în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un glas, cînd tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe cel din brațele studentei. Mircea Emil, trezit de atîta zgomot, își saltă pălăriuța de pe ochi și părăsește scaunele, îndreptîndu-se spre bar, căutîndu-l cu privirea pe chelner: Chiar nu mai ai nimic de mîncare? întrebă, dînd cu capul în direcția copiilor. Nimic răspunde Ovidiu. Pe căutate? Pe. Atunci, îmi dai o perdea și mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aducă un nou braț de lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei și-i face plutonierului un semn discret spre cursă: Unul pirpiriu, cu pălăriuță, vine din închisoare, s-a dus în satul vecin și a furat... Calm, milițianul mai face un pus către cursă și rămîne cu mîinile la spate, lovind cu pulpa piciorului bastonul de cauciuc în timp ce ochii lui caută un om mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din închisoare, s-a dus în satul vecin și a furat... Calm, milițianul mai face un pus către cursă și rămîne cu mîinile la spate, lovind cu pulpa piciorului bastonul de cauciuc în timp ce ochii lui caută un om mic, cu pălăriuță. Ascultă ce-ți spun, ai o coastă ruptă îl ajută Radu pe Mircea Emil să-și încheie haina la piept. Mă tem că și la plămîni ai ceva, atîta drum prin viscol... Nu mai ai nici o haină? Pălăria mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu, ce face Alexander? — Bine, atât de bine cât putem fi, răspunse Rosemary. După glas părea copleșită de necazurile mele. Îmi pare atât de rău, Martin! — Și mie, am spus. Îmi place pălăriuța ta, Rosemary. E nouă? — Dragul meu Martin, nu juca teatru cu mine, zise Rosemary. Mergeam cu mașina pe strada St. Giles. Zăpada cădea constant din cerul roșiatic. Stratul alb accentua negrul auster al platanilor golași și făcea ca fațadele galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi fost, pentru ei, la fel de eficient. Totuși, Joanna-Jeni Încercă să respecte, atît cît Îi permiteau Împrejurările, regulile prescrise ale ritualului. Mai Întîi, amintindu-și În ultima clipă că În ceremoniile magice oficiantul trebuie să poarte pălărie, Împrumută de la doamna Eftimia pălăriuța cu dantelă a acesteia, care i se potrivea destul de bine, și și-o puse pe cap. Apoi descrise cu Aurametrul, la mică distanță de centrul Marii Spirale, un cerc invizibil destul de larg, din interiorul căruia urma să conducă sau să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflu... răspunsul... la această întrebare. Pe urmă am descoperit că nu mă mai gândeam la Hartley, ci la mama mea. Îl vedeam fața săpată de ridurile grijii, dezaprobării și dragostei. Pe urmă am văzut-o pe mătușa Estelle, purtând o pălăriuță rotundă de pai și așezată la volanul Rolls-Royce-ului alb. Știam că tata era impresionat când o vedea conducând automobilul acela mare. Și unchiul Abel era impresionat. Și eu eram impresionat. Mătușa Estelle purtând o bandă lată în jurul capului, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Giancarlo del Monaco, fiul lui Mario - știi că a debutat în regie cu mine, la Viena? E nebun, dar are idei sclipitoare și mănâncă operă pe pâine. El o invitase. Dragă, și apare Giulietta, o umbră cu părul alb, cu pălăriuță, toată în dantele negre și vine la mine, mă felicită, mă pupă... Eu, ce să mai zic, topită: "Doamnă Simionato, știți, toată cariera mea v-am urmărit, ce onoare!" Ea: "Draga mea, dar eu te știu foarte bine, te-am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
scădere alarmantă a cubulețelor din zaharniță și au intuit fără dificultate cine este "infractorul". Totuși, nu aveau dovezi, așa că mama a trecut pe post de Hercule Poirot și m-a ținut sub observație. "Flagrantul" n-a durat mult. Aveam o pălăriuță verde, frumoasă, de care eram tare mândru. Convins că totul e-n regulă, am acționat ca de obicei: am pus în pălăriuță vreo zece-douăsprezece bucățele de zahăr, apoi m-am aplecat și am introdus cu grijă capul în ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe post de Hercule Poirot și m-a ținut sub observație. "Flagrantul" n-a durat mult. Aveam o pălăriuță verde, frumoasă, de care eram tare mândru. Convins că totul e-n regulă, am acționat ca de obicei: am pus în pălăriuță vreo zece-douăsprezece bucățele de zahăr, apoi m-am aplecat și am introdus cu grijă capul în ea. Dar acum avea o poziție nefirească: stătea țuguiată, atrăgând atenția asupra echilibrului precar și fistichiu. La poartă, mama a ridicat piciorul și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ea. Dar acum avea o poziție nefirească: stătea țuguiată, atrăgând atenția asupra echilibrului precar și fistichiu. La poartă, mama a ridicat piciorul și mi-a barat trecerea. M-am aplecat încercând să trec de bariera mamei. În momentul acela vârful pălăriuței a atins piciorul ei și bucățelele de zahăr s-au împrăștiat la picioarele mele. Vasăzică așa, domnul Ticuță! Tu ești șoricelul căruia îi place grozav de mult zahărul? Să nu mai faci așa, Titi. Nu-i frumos. De ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]