263 matches
-
gălăgioasă a reclamei în general, risipa ei de vorbe, care-ți făgăduiește și-ți propune atâtea. Vorba lungă, sărăcia omului, cum zice poporul. Pe când dugheana aceasta modestă de pe Lipscani, pe a cărei firmă scrie: Nasturi la Arthur... Nici o îngâmfare. Nici o pălăvrăgeală. Nici o promisiune mirobolantă și deșartă. Demonul veșnic nemulțumit din client și băgăcios șoptește că Nasturi la era inutil, și că mai atrăgător pentru mușterii ar fi fost să scrie misterios, doar: La Arthur. Așadar, nu că fără nasturii, pe care
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
fel. Acolo, Dabija a inventat drumuri în căutarea autenticului, trasee care merg spre centrul structurii unei povești, unor basme cu tîlc, unor tipuri de inițiere. Acolo, pentru un timp, unii actori și unii spectatori au simțit pe vîrful limbii mîncărimile pălăvrăgelii. Ale povestitului. Contra valului, firește. A povesti presupune non-activitatea. Non-productivul. Valul contemporan aduce tocmai opusul. Făcutul. Strînsul. Agoniseala. De orice și cu orice preț. Cine mai are chef să piardă, așadar, vremea cu povești? Cine le mai citește, cine le
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu prea se mai povestește. Se comentează." În vara aceasta am poposit iarăși în tihna poveștii. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Alt loc încărcat de farmecul pălăvrăgelii. Ca și Vîlcea. Istorii cîte și mai cîte nu s-au perindat pe acolo, care au făcut de mii de ori înconjurul lumii teatrale. Cred că și din atmosfera aceasta sare ispita cea grea pe regizorul Dabija ca să născocească alte
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
mai rămâne din ele? - aceasta-i întrebarea!... Să nu uităm ce spune o altă religie... Că important este exemplul personal. Al celui ce slujește. Ce face el, cum se poartă și cum aduce un folos tuturor celorlalți. Nu ce zice. Pălăvrăgeala fiind de la diavolul. Ce trebuie apreciat, întâi și întâi, este comportamentul omenesc. Nu nălucirile înfierbântate. Parcă ar vorbi un mohamedan. Poate că nici nu le-ar fi stat rău românilor, să fie... turci. în Balcani, s-a văzut des. (Luați
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
întreaga activitate de cercetare a lui Eliade, I. P. Culianu își propune să depășească dogmatismul și istoricismul oamenilor de litere ce au încercat în mod zadarnic să se transforme în oameni de știință practicând "un joc universitar" menit să perpetueze o "pălăvrăgeală savantă" și propune o "lectură a textului literar văzut ca mit"(p. 95), ca un "scenariu cu fantasme ce se oferă unor consumatori capabili ei înșiși să suscite fantasme" (p. 123), lectura nefiind decât în primă instanță descifrare a unui
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Unde-ai fost? o Întreabă. La o prietenă. Telefonul? L-am pierdut, zice aia. Omul se repede atunci la plic și vede că adresa scrisă acolo era, de fapt, a vecinului. Plicul fusese pus din greșeală În cutia lui. În ciuda pălăvrăgelii sale și a vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui prelată flutura acum mai abitir ca freza coadă-de-cometă a unui pensionar. Când eram gata-gata să țâșnim pe lângă camion și să-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ne-au ecranat, spune frustrat domnul Președinte, răsucind impacientat butonul de acord al radioului, plimbîndu-și neputincios ochii dintr-o parte în alta a scalei de frecvențe. Ghinion, se gîndește, dar oricum e mai bine așa, tot n aveam timp de pălăvrăgelile lor. Au cam dat-o pe lîngă în ultima vreme, ăsta-i adevărul, zice Petrică, nu mai poți avea încredere în nimeni, le-a spus și lor cineva că vine sfîrșitul, și hop, s-au gîndit, hai s-o facem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie doar un semn de remușcare, de vinovăție înaintea evenimentului. Ramona îl reperase pe Bull de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui de client. Continuase să discute cu Gail și Leroy, dar nu îi stătea mintea la pălăvrăgeală. — Sherri are niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură cu deținutul. Joia, cele 100 de coroane s-au dus toate pe bere. Când s-a terminat ora de vizită, domnița iese cu putoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se gândeau să ascundă asta, schițară ca la comandă un zâmbet, mai mult o strâmbătură din care puteai înțelege orice, și că nu le place că s-au întâlnit cu el, și că nu prea aveau chef să stea la pălăvrăgeală despre prinț. Oricum ar fi fost, Radul Popianu știa că nu erau chiar atît de neîndemânatici încît să-l ocolească, să nu-i răspundă. Rânjiră și August Stoicescu făcu: "He, he, o fi găsit ceva mai de soi în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora nouă, prea puțini fiind aceia care să întindă veghea mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fusese Înconjurat de nenumărate trupuri care Îl Înghesuiau și de glasurile care-i adresau vorbe nerușinate. Într-un sat de lângă Yogya, În așteptarea unui autobuz sub lumina vineție a tuburilor de neon, a fost nevoit să suporte o seară Întreagă pălăvrăgeala unei bătrâne madureze care Își depăna amintirile bântuite de fantome și de Încăierări cu cuțite din insula lăsată În urma ei. Cu trei seri mai Înainte, pe vapor, În vreme ce Își vărsa mațele În apa de sineală a mării, o pereche tânără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și castaniete. Iar e rahatul ăsta de mambo-rock, a exclamat Bob când și au făcut În cele din urmă loc Într-un separeu Întunecat, de unde nu puteau fi văzuți. Un șirag de lumini s-au aprins, una câte una, iar pălăvrăgeala publicului s-a transformat În urale vesele. Se aplauda, unii fluierau. Nu era nici cortină, nici prezentare, doar niște fete care au apărut dintr-odată prin fum, ondulându-și șoldurile, fără să țină seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
N-am auzit prea bine ce-ai zis, interveni Zegrea, dar, cunoscându-te, presupun că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune de masoreți de către specialiștii pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din cafea, puse ceașca pe masă și zise: Ce sfaturi să dai celor care rămân aici? E ca și cum ai spune parașutistului să nu sară fără parașută, sau condamnatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca toată lumea să fie de partea mea. Eram hotărât. Tocmai atunci răsună soneria telefonului. Mi se păru că niciodată nu auzisem ceva mai terifiant. Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații: intrai în panică. Să înceteze sirena asta ca un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Ne-au ecranat, spune frustrat domnul Președinte, răsucind impacientat butonul de acord al radioului, plimbîndu-și neputincios ochii dintr-o parte în alta a scalei de frecvențe. Ghinion, se gîndește, dar oricum e mai bine așa, tot n aveam timp de pălăvrăgelile lor. Au cam dat-o pe lîngă în ultima vreme, ăsta-i adevărul, zice Petrică, nu mai poți avea încredere în nimeni, le-a spus și lor cineva că vine sfîrșitul, și hop, s-au gîndit, hai s-o facem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
octombrie. Așa că sunt la o săptămâna una după alta. Dacă nu poți veni la amândouă nunțile, eu te rog să faci tot posibilul să vii la una din ele“ etc. Această combinație de bolboroseală pseudoprofetică, à la Petrache Lupu, și pălăvrăgeală prozaică nu produce literatură. George Anca are, în mod evident, ceva de spus lumii, a și citit, probabil, multe cărți (de filozofie, de mitologie etc.), dar n-a găsit nici până în prezent, după ce a scris și a publicat mii de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chiar de Virginia Woolf și Simone de Beauvoir, dar, oricum, cele două partenere de discuție au preocupări intelectuale, astfel încât, în principiu, dialogul lor ar putea prezenta interes. Iată însă că în mod surprinzător întreaga corespondență este banală și nerelevantă, o pălăvrăgeală fără rost prin intermediul calculatoarelor. Au pierdut timpul două doamne participând la ea, pierd timpul și cititorii reconstituind-o din paginile cărții. ‹ ‹ ‹ ‹ Nina Ceranu, prozatoare cunoscută (nu e cunoscută, dar așa scrie în prefață), face considerații pe care le face și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
proiectul“ etc. Procedeul este aplicat mecanic pe zeci de pagini, astfel încât trebuie să ai multă răbdare (sau o nefericită obligație profesională) ca să parcurgi cartea în întregime. Surâzător, încrezător în arta lui poetică, Ionel Ciupureanu îi dă mereu înainte cu imitarea pălăvrăgelii fără rost din viața de fiecare zi: ‹ „Nu te-nșeli dar ce mai faci / hihi peștele pute / mânca-l-ar mama // sunteți prea mulți și / de-asta vorbesc / iese madam cu aia și / cu asta“; „S-a spurcat nepoată-mea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stradă. Totul în volumul său de versuri Jar printre friguri (Emia, Deva, 2007), începând cu titlul însuși, este improvizat și ieftin-spectaculos, lipsit de substanță lirică. Spontaneitatea excesivă, suficiența, convingerea că scrierea poeziei e o treabă simplă generează un fel de pălăvrăgeală plină de pleonasme: „te-ai convins? / redutele nu au fost cucerite. / au fost dăruite plocon. / așa, de pomană / pe un pospai, / cum s-ar zice pe o fărâmă, / pe o oareșice uruială“. Cinci pleonasme în cinci versuri (scurte) - iată o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cumva să-l torni la Securitate, explică bătrâna. Frate-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]