336 matches
-
scena cu casa de la țară. Un castel vechi, fantastic, la vreo două ore nord de Paris. —Cum l-ai găsit? —Milton. M-a sunat din senin săptămâna trecută și am luat micul dejun la Café de Flore. Am ajuns să pălăvrăgim despre interioare. A menționat că Sophia Îi arătase lui acest spațiu incredibil, așa că m-am dus să arunc o privire. Toată echipa este acum acolo la lucru. — Ce drăguț din partea Sophiei, i-am răspuns - considerând că era o dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour Lane, unde bătrâni jamaicani cu pălării de nylon jucau domino. Bull băuse câteva pahare și pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull nu-și amintea nimic. Și cu asta, basta. Fusese o seară de muncă. Bull avea marele ghinion de a fi redactor de divertistment la o revistă locală numită Get Out!. Își detesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui părul mare, era un privilegiu de care-am început să mă bucur în clasa a III-a, parcă în trimestrul II, după ce pălăvrăgise cu o colegă care-l cunoștea pe unchiul meu, pe Didi (cineast, pot să înșirui la orice oră din zi și din noapte titlurile peliculelor la care a semnat scenariul, sunt dispus să le-arăt scepticilor legitimația lui de membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de umilitor. Am rămas acolo aproape toată ziua, pînă după ora de vîrf, și am avut astfel ocazia să observ cum se schimbă lumina În copaci și cîteva persoane chiar au cumpărat cărți, În vreme ce altele s-au oprit doar să pălăvrăgească un pic. Majoritatea acestora din urmă erau genul lui Jerry, și era limpede că nu au bani să cumpere cărți. Au vorbit, și-au bîrfit cunoștințele comune și au glumit În legătură cu faptul că erau faliți. Își spuneau unul altuia „omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care i le revelasem. Din spațiile de ciment ale parcărilor de suprafață și de pe acoperișurile parcărilor supraetajate, examina deja cu un ochi limpede și lipsit de sentiment tehnologia care provocase moartea soțului ei. Cu o însuflețire forțată, începu să pălăvrăgească. - Ieri am plătit un taximetrist să mă plimbe pentru o oră. „Unde vreți“, i-am spus. Am stat într-un ambuteiaj uriaș aproape de pasajul subteran. Nu cred că ne-am mișcat mai mult de cincizeci de metri. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se duce. Ar trebui să te conducă direct la acest bărbat. Apoi, vezi cât de mult timp petrece acolo și stai de vorbă cu menajera. Dă-i o sută de pula și-ți va povesti totul. Menajerelor le place să pălăvrăgească despre ce se-ntâmplă în casele stăpânilor. Stăpânii își închipuie că menajerele nu văd și nu aud nimic. Le ignoră. Apoi, într-o bună zi, ajung la concluzia că menajera a văzut și a auzit toate secretele lor și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi luat în seamă. Cînd a bătut la ușă, poarta era întredeschisă, desigur, o întâmplare, nu spusese nimănui că are de gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul, cînd a bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum mai arăta K.F.? Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cam o jumătate de oră despre tot felul de fleacuri, amintindu-și, îndeosebi amintindu-și, despre vremea cînd se petrecea de minune la Hariton, despre plimbările cu trăsura ori despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a dreptul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de fermecător și de amuzant încât l-au reținut și după publicitate. L-au „întins” pe două segmente. Sau a intervenit rețeaua cu o știre despre vreun vas scufundat. De-aia e la mare căutare segmentul A. Începe emisiunea, prezentatoarele pălăvrăgesc puțin de „încălzire”, și urmezi tu. Nu, în curând tot acest know-how acumulat cu sârguință de spilcuit nu va mai fi de folos nimănui. Poate că de-asta o învață pe gratis. Pe bune, spune el, ar trebui să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
are cum să-l pedepsească. Cu prada sa. Chiar și un ucigaș simte nevoia să vorbească, să-și spună povestea, atât de puternic încât se va întoarce și va sta lângă groapă sau lângă leșul intrat în putrefacție și va pălăvrăgi bla bla vreme de ore întregi. Până când i se pare că are sens. Până când se convinge pe sine de povestea noii sale realități. Realitatea conform căreia ... a avut dreptate. De-aia așteaptă poliția. Încă zâmbind, doamna Clark spune: — Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-o cu fard de obraz. Cu parfum din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de plastic și s-o pună pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șters de pe față. — Nimic deosebit. Doar că mi se pare că-n clipa de față ar fi pe-aici o grămadă de pictori. Unul din doi arată a artist printre cei care debarcă de pe vaporul care vine din Java. Toți pălăvrăgesc despre minunata lumină tropicală de aici, despre vegetația luxuriantă. Dar nordul Australiei nu-i diferit. De ce nu se duc acolo? Pentru că vor să picteze femei care nu și acoperă sânii și au ochi de căprioară. Ori asta, ori sunt homosexuali
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai încet, ca să-l savureze. Era un coniac de calitate, dar nu atât de bun ca lichiorul de import cu care-l cinstise în alte rânduri. După ce pălăvrăgiră vreo jumătate de ceas despre una și despre alta, Virgil puse punctul pe i și aduse vorba despre băiat, de care îi venea greu să se ocupe în lipsa nevestei; oare nu s-ar fi putut ca Iustina să aibă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atât de emoționați. Nu mai fuseseră niciodată împreună la Sibiu și Felicia nu mai avusese timp să-i scrie mamei sale, ca s-o prevină. Până la Videle, îi însoți și amicul Dobrescu, care mergea în vizită la niște rude. El pălăvrăgi tot timpul, vesel și pus pe glume ca întotdeauna, în vreme ce Victor se mulțumi mai mult să-l asculte, fumând și uitându-se pe fereastra compartimentului. Lasă, mă, nu te mai gândi atâta, că la-ntoarcere o să fii ginerică! îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că vine sensei. Rezvan este atât de nepotrivită în acest cadru, încât nu poți decât să o adori. Vine aici ca să scape de rutina de acasă, de gătitul din fiecare zi pentru soț și pentru cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îndelungat, fiindcă erau unii care doreau să asiste la două evenimente consecutive pentru a fi mai siguri de adevăr. La bodegă, în piață, pe străzi, grupuri de străini discutau despre Ceasornicar și despre orologiul său. Rareori schimbau vorba, iar atunci pălăvrăgeau despre întâmplări de pomină petrecute pe meleagurile de unde veniseră sau numai în mintea lor. Povesteau despre femei cu două capete, despre rîul care urcă la deal și despre omul care mănâncă fier; despre câini care guiță, despre broaște roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier, pălăvrăgind voioși. Dezamăgiți, câțiva pelerini, ultimii, mergeau tot într-acolo. Dar, odată ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse! Bătuse, știau bine, la ora nouă și patru minute, iar acum arăta nouă și treizeci și șapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ce vrea. Cu toate acestea, lansarea a avut un success neașteptat. McGrady i-a cerut surorii sale vitrege să se dea drept autoarea fictivă, Penelope Ashe.Aceasta a făcut senzație în pielea personajului, pozând ca o ușuratică, îmbrăcată sumar și pălăvrăgind sintagme lipsite de sens: "Un scriitor trebuie să-și înfigă sulița curajului în mașina de scris”. Și, chiar dacă nu vă vine a crede, cartea a ajuns pe lista bestseller-urilor din New York Times. În cele din urmă, privind teancurile de
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
Pământul în uituc omăt, hrănind O mică viață cu tuberculi uscați. Vara ne-a surprins, venind peste Starnbergersee C-un răpăit de ploaie; ne-am oprit în colonadă. Și-am continuat în soare-nspre Hofgarten, Și am băut cafea, si am pălăvrăgit o oră. Bin gar keine Russin, stamm'aus Litauen, echt deutsch. Și când eram copii, și locuiam la arhiduce, Vărul meu, m-a luat cu sania, Și m-am speriat. A spus, Marie, Marie, ține-te bine. Și ne-am
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
șapte metri, construit cu propriile lui mâini bătătorite și dotat cu pânze cusute noaptea în timp ce asculta Vivaldi, câh, câh, câh. Am stat odată într-o noapte de primăvară pe mica verandă din fața casei lui Ann - actuala mea casă - și am pălăvrăgit treizeci de minute fără un dram de sinceritate sau bunăvoință despre strategiile diplomatice de a-i băga pe scandinavi în CEE, chestie despre care nu știam o iotă și de care-mi păsa și mai puțin. "Acuma, dacă mă-ntrebi
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
același sistem solar. Dar la nevoie, o nevoie adevărată, un accident frontal de mașină care ar fi necesitat îngrijiri îndelungate, să zicem, sau o ședință prelungită de chimioterapie, de grijă ne-ar fi purtat nimeni altul decât celălalt, periind doctorii, pălăvrăgind cu asistentele, dând la o parte și trăgând la loc perdelele la momentul potrivit, luând la rând emisiunile concurs în după-amiezele lungi și tăcute, ușuind vecinii băgăcioși și rudele ignorate cu anii, foștii iubiți, iubite, vechi dușmani veniți să se
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
nu mai are nevoie de cuvinte. Aceasta este, scrie Barthes, dialectica vorbirii private. Vorbim ca să ne putem desfăta în liniște după ce am reușit să chemăm și să instalăm, în relație cu celălalt, iubirea. Și există o vorbire publică, aceea care pălăvrăgește despre discursurile celorlalți ca și cum s-ar achita de o datorie. Această din urmă vorbire este reușită dacă nu-și uită condiția morală de a fi un efect al datoriei și nu unul al dorinței narcisice. Nu mă grăbesc să iau
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]