61 matches
-
mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio ușă, nam prag, nam pălimar, Doar stelele sengână cu noapteantrun arțar. Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușeștentreg? (Tudor Arghezi, Saștept?) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ștergare mari, cu motive cu ață neagră pentru toată familia (în special pentru cei vârstnici sau bolnavi). Unii pregătesc și sicriele, din lemn de stejar, să fie mai traince. La groapă, după slujba susținută de 2-3 preoți, un cantor, un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai încăpătoare, pictată în interior și exterior care este un adevărat lăcaș sfânt, prin grija preotului paroh Deheleanu. Credincioșii dovedesc multă râvnă pentru întreținerea și înzestrarea noii biserici, bucurându-se de colectivul slujitor: preotul Petru Prelipcean, cantorul Aurel Ciotău și pălimarul Arcadie Lungu. Biserica este clădită pe locul vechii bisericuțe de lemn, având și o clopotniță nouă, la care au contribuit cu fonduri mulți săteni. Ea se mărginește cu livada casei mele părințești, având peste drum cimitirul și o nouă casă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
absorbiți de somn și vise. Alergam "de-a prinselea" printre morminte, ne cățăram prin copacii mai bătrâni (cu crengile lăsate), făceam pe "mortul", imitam preotul și câte și mai câte. Punctul de atracție era însă clopotnița. Ne-am rugat de pălimar să ne lase și pe noi să ne urcăm sus, la clopote. Aurel era mai sprinten, Gheorghe bun de gură și toți trei am reușit să-l lămurim. Doamne, când a început să tragă clopotele cele mari, am crezut că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era de-ajuns că le-am auzit atât de aproape. La toacă a fost mai ușor. Parcă bătea toba. Pe o scândură, cu două bețe, lovea respectând ritmul. Am încercat și noi, dar n-am deprins tainele de prima dată. Pălimarul Luchian Vasile ne-a zis să repetăm acasă, cât de mult. Ne-a promis că sâmbăta viitoare, la ora patru (la toacă) ne lasă pe noi s-o batem. Gândul mă îndemna să încerc acasă cât mai mult, ca să nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit maică-ta la toacă. Bine mi-a zis tata că: Jocul e o luptă lipsită de spaimă, precum un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zguduit, jelind-o și jeluindu-se ca și în ziua precedentă la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care îmi sfîșie pieptul. Preotul, dascălul și pălimarul „citesc” primul „stîlp”. Încep să vină femei și bărbați la priveghi. Unii plîng, dar au în același timp ochii iscoditori, să vadă ce-i în jur și dacă-s toate după obicei. Vorbesc molcom, în șoaptă. Nu stau cu dînșii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
își priveau camarazii schilodiți fără să încerce să se apropie prea mult de ei. Nenorocirea îi ținea la distanță. Schimbau doar cuvinte de milă și se mirau că nu adaogă "ceasul rău" ca în cazul vreunui consătean lovit de un pălimar peste șale sau avînd laba piciorului strivită de copita boului. Nu prea înțelegeau că ceea ce pățiseră nu era întîmplare ci lucru făptuit anume, cu bună-știință. Ilie Dragomir fu printre ultimii care urcară dealul spre linia întîi în acea zi. "Golgota
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. 11. Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir și foarte mult lemn de santal și pietre scumpe. 12. Împăratul a făcut cu lemnul mirositor pălimare pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului și arfe și alăute pentru cîntăreți. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor, și nu s-a mai văzut pînă în ziua de azi. 13. Împăratul Solomon a dat împărătesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
să nu iei și pe mamă și pe puii ei, 7. ci să dai drumul mamei și să nu iei decît puii, ca să fii fericit și să ai zile multe. 8. Cînd zidești o casă nouă, să-ți faci un pălimar împrejurul acoperișului, ca să nu aduci vină de sînge asupra casei tale, dacă s-ar întîmpla să cadă cineva de pe ea. 9. Să nu semeni în via ta două feluri de semințe, ca nu cumva să întinezi și rodul seminței pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
găină pestriță o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări pe umăr. Cu trei știuleți în mână baba aștepta să iasă toate zburătoarele. Hai, fetelor, că, iaca, trece pălimarul. Vă dezghioc grăunțe cacuș începe slujba. în biserică nu era decât pălimarul care făcea curat. Liniștea avea răcoare de piatră. Sub icoana Maicii Domnului, bătrâna aprinse o făclioară, puse în cutie un ban și se rugă, făcând cruci rare. Clipind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări pe umăr. Cu trei știuleți în mână baba aștepta să iasă toate zburătoarele. Hai, fetelor, că, iaca, trece pălimarul. Vă dezghioc grăunțe cacuș începe slujba. în biserică nu era decât pălimarul care făcea curat. Liniștea avea răcoare de piatră. Sub icoana Maicii Domnului, bătrâna aprinse o făclioară, puse în cutie un ban și se rugă, făcând cruci rare. Clipind apoi din ochii galbeni, se retrase în strană. Afară, pe aleea de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a „blehuțelor” cu vapori de carbid sub presiune, ce pocneau cu zgomote infernale, în special în timpul nopții de Înviere, anunțând Nașterea Domnului Iisus Hristos. De la zece până la 14 ani, am fost direct angrenat în desfășurarea serviciilor religioase, de bunicul Ioan, pălimarul, pe care-l ajutam la trasul clopotelor și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era ceva mai în vârstă decât Stănică și amintea puțin pe Pascalopol, fără să aibă finețea aceluia. Era proprietarul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stradă niște case pasabile, care se văd și acum, și le-a închiriat. Terenul l-a tăiat în două prin altă casă cu prispă, pe care la fel o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund unde, în plin centru al orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la munte în Muntenia, cu pridvor lat și cu boltă, livadă mare, nebănuită, de pomi, și în fund
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa e mai sănătos; în loc de mai multe camere, era de părere că sunt de ajuns două, dar mari, care să ocupe tot spațiul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, și, în locul balconului, care ar fi putut să cadă, pălimar repetat și la etaje. Pivnița ținea s-o facă nu sub casă, ci în fundul curții. Zidarul ascultă aceste deziderate cu calm și înțelegere, fiindcă era obișnuit să construiască locuințe nu după rațiuni estetice și arhitectonice, ci după instrucțiile clienților. Moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți veniți la pescuit în ziua aceea, s-a apropiat de noi ca să ne privească cu ochii lui
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în casă și luăm pantaloașii de sărbătoare pe noi, apoi începem a-i povesti întâmplarea cu mătușa Pălădoaia. Mama, după ce a râs bine, ne-a mustrat, spunându-ne: - Nu v-a fost rușine să vă uitați la ea?... Moș Costache Pălimar, zis Șorloagă, când s-a întors seara cu vitele de la păscut, spre casă, spunea la cei cu care se întâlnea întâmplarea Pălădoaiei. Această întâmplare a rămas de pomină în sat, nu numai în vara aceea, dar și în verile următoare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de la sobă, frăgezindu-i. Și erau așa de buni!... O altă întâmplare pe care vreau să ți-o spun s-a petrecut pe când eram în clasa a treia și Aurel era în clasa întâi. Era un gospodar pe nume Costache Pălimar poreclit și Șorloagă care avea un câine foarte rău și-l ținea slobod în curte. Câinele stătea mereu la poartă și lătra pe oricine trecea pe drum, rar când ieșea din curte. Într-una din zile, când ne duceam la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care, chiar dacă părea un pic cam pirpiriu și mergea un pic șontâc, avea fire veselă și o fantezie ieșită din comun. De altfel, și preotul Fadei pusese ochii pe băiat și, când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul de joacă al Mașei În copilărie. Singurul ei prieten, cu care făcuse atâtea năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se prin cimitir, apoi, Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi ajuta să spargă lemnele, pe alții, la alte treburi. Chiar și preotul Fadei se Îndură de el și Îl lăsa să bată toaca În locul pălimarului, când acesta zăcea mahmur, răsucindu-se de pe o parte pe alta În pat, Înjurând de cele sfinte și punând neputința sa pe seama reumatismului, care Începuse să-l chinuiască Încă din copilărie. Dispariția lui Onisei, după cum era de așteptat, stârnise multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță ca să alunge cucuvelele ce se aciuaseră pe acolo și la coborâre dăduse foc la niște pânze de păianjen. Alții aruncau toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În deșert, bătând toaca și trăgând clopotele În dorul lelii, că nu mai știai dacă sună pentru slujbă sau anunță vreo nenorocire. Bătrâna era ferm convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om, pleca În geantă și cu două trei-găini gata jumulite, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om, pleca În geantă și cu două trei-găini gata jumulite, de aceea se și-ngrășase ca un porc. În viața cea de toate zilele, fostul pălimar se purtase ca un om destul de chibzuit și, În afară de faptul că Își bătea la sfârșitul fiecărei luni consoarta, alte păcate nu prea avea. Dar și pentru atâta lucru Dumnezeu Îl pedepsise, trimițându-l să se zbenguie pe sticla micului ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]