498 matches
-
leșină. La 7 ani, copil, nu înțelesesem. Moartea, când vine, nu se ține minte. Copilăria e ferită. Grozăviile nu se memorează. Soră-mea, Tanța, care era la premiere, își revenise cu greu din leșin. Degeaba o zgâlțâia Marica și o pălmuia, să se trezească - "Tanțo... eu sunt, Marica... trăiesc, tu,... n-am murit - acum am sosit!" Coana Ifighenia își salvase fata a doua... Și de atunci, Marica, an de an, nu uită să se roage de Sfinții Petru și Pavel și
La Marica by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8119_a_9444]
-
abuzeze sexual de ea, că încasa adesea bătăi de la el și asta a determinat-o să plece de acasă. La scurt timp, însă, părinții au găsit-o pe fată în Complexul Studențesc. Drept pedeapsă pentru fuga de acasă, tatăl a pălmuit-o. Rezulta din anchetă că între Dorel C. și fiica sa a avut loc un raport sexual, fata fiind constrânsă de cel care abuza de ea de atâta vreme. Dosarul a ajuns, într-o primă fază, la Judecătoria Timișoara. Aici
Agenda2006-04-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284671_a_286000]
-
arată turambarr.ro. Cu o intenție de vot de 25% pentru Mircea Geoană, față de doar 20% pentru Băsescu, social-democratul își pregătea pantofii pentru scările de la Cotroceni. Apoi, pe 29 noiembrie, este publicat filmulețul în care pare că Traian Băsescu îl pălmuiește pe un copil, la un miting al democrat-liberalilor. În următoarele zile burtierele televiziunilor cunosc un singur subiect, filmulețul e vizionat și revizionat continuu, comentat și iar comentat în diferite părți ale mass-media. Rezultatul nu a întârziat să apară, însă nu
”Pixelul Albastru” l-a ajutat pe Băsescu să câștige alegerile prezidențiale din 2009 by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39226_a_40551]
-
-i răspunse Petrache. Poate nici nu-l auzi. Tăcea tâmp, uitându-se ca hipnotizat la frate său. Îl atinse timid pe umăr, parcă pentru a se convinge că nu visează, că stă la aceeași masă cu un om care a pălmuit un procuror-șef, care a ucis doi oameni și Partidul l-a scos nevinovat. Lucica, deloc proastă femeia, cum o alinta uneori barbatul, părea că înțelege ce gândea Petrache al ei; în vară, de Sf.Petru, făceau 15 ani de la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
August, anul trecut. Știi ce a făcut, Petrache? Ce? se interesă, parcă indiferent sau din politețe, celălalt. Nu privi tâmp în pământ, că n-ai de unde să știi! Nu am spus la nimeni, că mi-a fost rușine... L-a pălmuit pe tovarășul prim-secretar, nu de la municipiu, de la județ, mă! Participam la o întâlnire tovărășească, primisem indicații să luăm și femeile... Am petrecut toată noaptea. Ne-a cântat o artistă. Frumoasă a dracului, o dă și la televizor... am uitat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Nu mai știau nimic de ea. Bătrâna se îndreptă brusc. Broboada îi căzuse pe spate; părul i se rărise, dar de albit, nu albise complet. Îl apucă pe Gheorghe de umăr, cu o forță de nebănuit, vrând parcă să-l pălmuiască. Cel puțin, așa crezu Lucica, băgându se între ei. -Tu nu te amesteca! Du-te în casă, am lăsat ceva pe foc... Discut acum cu fiul meu, pentru care am suferit. Îl apucă de bărbie, se uită lung la el
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
era o femeie cu frică de Dumnezeu. Nu pierdea o slujbă la biserică. Atunci când a aflat că Lucica așteaptă un copil, deoarece biata fată cui era să-i spună, maică-sii? a certat-o crunt, pe Petrache l-a și pălmuit, dar de iertat și-a iertat greu nora. A adus preotul acasă să-i cunune, nu i-a considerat demni pe tineri să stea în fața altarului. Cel puțin, aceasta era versiunea bătrânei Tălparu, deoarece Gheorghe spunea altfel. El a insistat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tine, cu necazurile tale, parcă a fost un făcut, să vină unul după altul... Mai dă-le dracului de necazuri, dar să știi, numai unul am avut și, curios, mi-a fost frică de al doilea, când nevastămea l-a pălmuit pe prim... am înlemnit, Victore. A rămas cu gura căscată bietul om, mai ales când l-a făcut nesimțit. Știi că un lingău de la mine a venit a doua zi și mi-a spus că bine i-a făcut Elena
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
zece golani, cu banderole la mână, unii beți. Când i-am întrebat cine sunt, de ce nu sunt la muncă dacă vor salarii mai mari, unul, ce fusese dat afară din combinat pentru furturi, multe absențe nemotivate și beții, m-a pălmuit. „Noi suntem puterea! Dumnezeii mă-tii de comunist! Ți-am scos și firma de la ușă. De azi înainte, nu se va mai scrie, după director, și inginer doctor! Auziți, domnilor, să ne conducă doctorii?! Dacă ți-a plăcut și medicina
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a strigat Puiu Nistea Îngrozit. Lorena B. s-a apropiat de el și l-a pălmuit cu furie. — Să nu faci asta! Nu tu! — Nu aici! a urlat și avocatul Baculovschi. — De ce dați dom’le În el? Descheiați-l la cămașă! a sărit Ionela În apărarea lui. — Eu am plecat, soră-mea e singură acasă... — Lașule
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din anii începuturilor, chiar dacă, pe alocuri, crăpături adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
jucați cu mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea... Cortul gemu, un geamăt de pânză impermeabilă traumatizată de zgâlțâielile insistente. Se văzu în furtună, aproape înecat de picăturile mari, pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte și în cealaltă. Reușea cu foarte mare greutate să își mențină echilibrul precar, în timp ce cortul se zbătea mut printre crengile unui brad. O zdrențuită
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu iubirea lui Dumnezeu sau a lor față de Creator, când misiunea lor este supunerea, să fie supuși, recunoscători, că El i-a făcut, în definitiv. Și multe altele. Pe musulmani, ideea creștină, să-ți întinzi și celălalt obraz, când ești pălmuit, îi lasă perplecși. în loc să dai și tu, să ripostezi, ca un bun musulman, cu simțul onoarei și datoriei. Am zis. Creștinii? Niște naivi. Niște copii... "Vrăjmașii - se spune - trebuie înrobiți. Trebuie omorâți. Și cu asta, basta! Dar în nici un caz
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
avut curajul să se expună. Căutăm perverși „adevărul“, idealul lașității noastre abstracte, în timp ce lașul... Dar viața nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o fidelitate deplină față de existență. * Hristos, Omul apărut pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Actualitatea nu presupune, neapărat, actualizarea, după cum actualizarea, nedusă pînă la capăt, ca acum, la Piatra Neamț, poate atinge performanța de-a nu mai fi nici măcar de actualitate »(Victor Parhon, Teatrul azi, nr.3/1992). Zoe, care apărea În colanți și era pălmuită de Tipătescu, a fost Oana Albu-Birău. În 1994, la TÎrgu Mureș, Mircea Cornișteanu (unul dintre puținii care se poate lăuda că a montat toate textele mari ale clasicului !) propune o nouă Noapte : nouă, În primul rînd, fiindcă se juca În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche, să îl testăm pe celălalt cu lucruri pe care nu le putem absorbi în micul nostru destin, sonor sau de pâslă. mă întrebam când se va întâmpla să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
capetelor sparte, al împunsăturilor sau al vânătăilor, oblojite la Dispensarul vecin cu Primăria. Sesizat fiind Postul de miliție, am fost citați, anchetați și avertizați, în timp ce directorul școlii, profesorul de geografie Ștefan Gânscă, ne chema pe rând la cancelarie și ne pălmuia strategic, fără martori, și ce bine ne făcea, apoi ne trimitea acasă să venim a doua zi cu tații, tunși zero. Corecții faciale am primit în anii de școală de la încă doi profesori, Adumitroaie și Mitică Axentoi, pe care iam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent. Un șuvoi pătrunde În cameră, iar frigul Îmi Înfige În minte un gând: balena care-mi poartă numele și a cărei moștenire gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
auzea cântând la câțiva metri, descopereai că te Întorseseși În același loc. Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Probabil că am Început să comentez referitor la această schimbare de direcție neprevăzută, pentru că aproape imediat, cineva mă lovi peste față - repetat. În mod ciudat, pălmuitul se multiplică În corpul meu, ca apa șerpuindă, curgând dintr-un furtun. De ce să pălmuiești pe cineva care se dovedește a fi atât de cooperant? Am fost lovit din nou. Acum capul mi se Învârtea de-a binelea și mi-am dat seama că ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și amintească. Pe doamna Mia a uitat-o demult, a rămas una dintre celelalte. Lui Mihai îi este rușine că gîndește așa. Doamna Ana m-ar pălmui și mi-ar arăta scara de serviciu: <<Ieși în stradă și rămîi mîrțoagă toată viața, moldomocofan sălbatic ce ești! Se spune că voi, Vlădenii din Sînzieni sunteți de rasă, dar tu nu vrei deloc să depășești stadiul de mîrțoagă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că geamul camerei sale va fi lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar a doua zi o așteptau necazurile, interogatoriul formal, în timpul căruia unul, fost elev al ei, la cea mai neînsemnată ridicare a tonului a pălmuit-o cu brutalitate și a înjurat-o mîrșav trezirea ei (a "doamnei Bujoreanu", apoi, după Eliberare, a "tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a putut rămîne gravidă cu Vlad-haiducul și s-a călugărit cînd Vlad a fost dat pe mîna arnăuților de una dintre fete care-l voia de bărbat cu acte... Prostii! Deși..., dacă mi-ar auzi gîndurile Doamna Ana, m-ar pălmui din nou cum să nu-mi cinstesc originea?! Ce se alege din noi, dacă...? Și cum o fi ajuns Doamna Ana prostituată de lux? Oare nu m-a mințit ăla de dincolo de reflectorul de pe biroul lui de anchetă?, așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
directe, care trec o singura dată prin stația vieții tale; astăzi e una din ele... Uită-te acolo! îi ordonă el, prinzîndu-i brațul, ca s-o poată întoarce către oglindă. Ce vezi? Spune ce vezi! O femeie care-ți va pălmui obrazul pînă-l va învineți, apoi va chema procurorul rămas la parter să-și termine raportul. Și ce-ai să-i spui? Că ieri ți-ai uitat pachetul cu țigări la mine și nu am vrut să ți-l aduc? Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă întrebe dacă nu mă tem că rămîn gravidă; oare așa face cu toate femeile? Posibil. Cu mine ar fi avut motivul cel mai mic; sunt ginecolog, soția lui Săteanu... Prostul! Ar trebui să mă întorc și să-l pălmuiesc! M-a lăsat ieri să plec... Astăzi, soția lui Muraru cred c-ar mai fi fost în viață... Doamne, ce zi!... Hotărît lucru! Am să plec din orasul acesta; lumea mă știe de femeie rea, chiar și procurorii se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]