299 matches
-
bat cuiele În capacul coșciugului. Trec sforile pe dedesupt și Încet, Îl coboară pe bătrânul Kawabata În pământul de unde a venit. Își face o cruce. Îi pare bine că nimeni nu-l Întrebă nimic.. Slujitorul Domnului, un preot cu față pământie, termină de spus cuvenita rugăciune, sărind evident din cauza căldurii, peste unele pasaje.. Lopețile Încep să arunce pământul În groapă, moment În care Antoniu, se apleacă, ia din țărâna proaspăt săpată un bulgăre pe care-l aruncă peste capacul coșciugului. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
da, uite-o, e și ea acolo. Salome arătă spre o femeie care stătea În strana lui Giles. Când s-a Întors un pic Într-o parte, am văzut că era frumoasă, cu o Înfățișare delicată. Între timp, Lauren devenise pământie, ca și cum sângele i se scursese din trup. În mod evident, era Îndrăgostită nebunește. Nu Își luă ochii de la Giles În timp ce acesta citea: — Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic... Făcu o pauză și privi la cei strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îmi pare... bâigui ceva. - Și mie. A rămas la el ultima corectură de la cercetarea de an, tot el a luat și microfilmele, nu știu dacă a terminat-o, sper să n-o fi pierdut. Am văzut eu că e cam pământiu, că se mișcă mai încet, că se ține de balustradă să urce până la etajul I, dar dacă știam că se duce așa de repede, îi spuneam să nu ia nimic acasă, să lase totul la birou. Aș fi știut de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ăsta e românesc... Îl lăsăm pe domnu’ Charles la sol, s-aibă pământul sub tălpi... și zic să-i dăm drumu’, doar nu m-am aburcat de pomană aici... Balonul se ridică, cei de jos fluieră și aplaudă, ambasadorul e pământiu la față. Se urcă-n mașina oficială și dispare fără să mai spună nimic. Rectorul îl urmează cu mașina lui. - Fricos franțuzu’... - Ca și-n Irak, ce vrei? Nu pun ei fundu’ la bătaie... *** - Unde-ai pus banii de la urat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era un lucru rău. Cel puțin îl ferea de suspiciunea că ar fi coruptibil din punctul ăsta de vedere. Un alt motiv era că directorul Serviciului era un om bolnav. Sau cel puțin așa îți lăsa impresia. Avea o culoare pămîntie, cenușie și trăsăturile erau parcă îngroșate din pricină că în zece ani se îngrășase neașteptat de mult pentru un om despre care se spunea că fusese un adevărat atlet, de un curaj ieșit din comun, asemănător doar cu acei gentlemeni ieșiți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nemaipomenit ca acțiunea de salvare a Țării să înceapă de aici, din Vladia, capătul cel mai îndepărtat de toate cîte sînt înfierate în programul vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab Cantacuzino. Directorul Serviciului era calm sau se străduia să arate astfel. L-a privit printre gene, nu era înfloritor, pielea căpătase o culoare pămîntie, chelise ori numai i se rărise părul, trăsăturile se accentuaseră și, în fapt, părea mult mai în vîrstă decît era cu adevărat. Ochii lui galbeni nu clipeau. I-a făcut un semn, abia perceptibil, să ia loc. Observă o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propriile gesturi ori gînduri. Era o descoperire colosală a lui Mihai Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secunde moartea lui Bîlbîie, găsise cheia întregii afaceri. Ca și cum s-ar fi rușinat de clipa de exaltare, profesional vorbind avusese o reușită pentru care merita să se bucure, Mihai Mihail se șterse îndelung cu batista, reveni la culoarea lui veche, pămîntie, de om obosit și bolnav. Și ce-a mai fost, excelență, ce naiba s-a mai întîmplat în magazia aia?" Șerban Pangratty simți că i se usucă gura, că tot sîngele coboară undeva în stomac și că pierde contactul cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ar fi putut s-o descrie în cuvinte. Frumusețea și imaginea ochilor Lui erau peste putința imaginației unui muritor. A visat că El se ridica la cer iar ea rămânea în întuneric, alături de un bărbat acoperit de veșmânt negru, pământiu. O mare de oameni se îndrepta agale, cu capetele plecate, spre cimitir, în timp ce ea și omul în negru rămâneau să mai aștepte, așezați pe ultima treaptă a unei scări. S-a trezit lac de sudoare. Era condamnată, pentru vecie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai mulți câini, se strigau leneș pe deasupra grămezilor de gunoaie care umpleau străzile. Aerul era răcoros și umed, dar În câteva ore avea să fie iarăși cald și prăfos, iar amintirea ploii de peste noapte avea să se evaporeze Înspre cerul pământiu. — După câte s-ar părea, Karl e Încă aici, În Indonezia, a continuat ea. La Început l-au ținut Împreună cu agricultorii și pescarii comuniști din insule. știi cum sunt, niște bădărani. Intră În panică de cum văd un european, ori Încearcă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
eu am avut înțelepciunea să trec peste hachițele inimii, părea să spună. Bine că toți îi dădeau bobârnace! Categoric, aerul curat și soarele, contactul zilnic cu atmosfera verii îl favoriza, avea o culoare sănătoasă în obraji, cu mult diferită de pământiul știut de ea pe vremea când omul se afla încă între zidurile tribunalului. Regretă că nu avea timp să șadă prea mult timp în natură, expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăcere. — Îmi pare rău, spuse el într-un sfârșit, continuând să-și privească mâinile. — E-n ordine. Nu e nevoie să vorbim despre asta. Îmi cer scuze că am întrebat. Nimeni ridică pricirea. Chipul lui asudat părea și mai scobit, pământiu, tras, decât în urmă cu câteva minute. Se uită țintă la mine, apoi deschise doar gura și - ca și când, în loc să poarte o discuție, ar fi recitat ceva - se lansă din nou în povestea sa. — Unchiul meu era șofer de taxi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece În cealaltă. Foarte repede a sosit și mâncarea. „Uite tu colo, Costache, ce hălci de carne plutesc În cazanul cela” - mi-am zis eu privind la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de a fi doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
soldăței de plumb? Bunica a trecut de la un vis agitat la unul liniștit, care a speriat-o când a plecat soră-sa la lucru; un vis care îi făcea respirația imperceptibilă și îi accentua paloarea de pe chip până a devenit pământie. Noaptea târziu, când s-a întors Katia, au vorbit despre bunica și soră-sa i-a zis că era mai bine să nu-i spună nimic Mamei. Era frumoasă culoarea cerului iarna, cu mult albastru și uneori și cu verde
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
tablou. Îți trebuie însă minute ca să-ți dai seama că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și tristă este un amalgam de nuanțe de pământiu pictate cu maximă tandrețe. "Nimic nu este mai abstract decât realul" - spunea artistul la un moment dat. Nu este decât un pas de la conceptul de culoare neutră la cel de "non-culoare". Când, în ianuarie 1927, Juan Miró, obosit de elucubrații
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
screme. Nu-i iese. Tovarășii stau smirnă, în fața acestor marionete se află, dezarticulat, un cadavru politic. Care contiună să bântuie în vizitele de lucru magazine umplute la comandă cu produse care nu există pe piață. Totul este cenușiu în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui Gorbaciov, cel mai maleabil dintre liderii comuniști de la Kremlin, Ceaușescu apare timorat, zâmbetul lui este o grimasă, un rictus, comportamentul este
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
Oamenii de ordine", supranumiți, care sunt ultimii... Nu seamănă cu ceilalți, cu publicul larg -, colorat. Corpul acesta nici nu sunt muncitori, în sensul că ar munci și ei, ei sunt doar cu propaganda -, senzația că sunt de pământ, o armată pământie, culoarea argiloa-să a brațelor înălțate și bătând din palmele pământii... * La Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harald în Italia (Berlioz) -ideea de pelerin care este chiar Artistul... Ascultam Das klagende Lied de Gustav Mahler... La 18 ani, la Viena, el vede
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
ceilalți, cu publicul larg -, colorat. Corpul acesta nici nu sunt muncitori, în sensul că ar munci și ei, ei sunt doar cu propaganda -, senzația că sunt de pământ, o armată pământie, culoarea argiloa-să a brațelor înălțate și bătând din palmele pământii... * La Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harald în Italia (Berlioz) -ideea de pelerin care este chiar Artistul... Ascultam Das klagende Lied de Gustav Mahler... La 18 ani, la Viena, el vede o fanfară pe care o va pune în toate compozițiile
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
a lungul evoluției a dat atâtea rase de animale se pregătește să producă o altă primăvară a speciilor..., un renouveau, omul fiind executorul acestui nou plan...” Trecând eu granița în URSS, dimineața, doi soldați sovietici inspectează trenul. În uniformele lor pământii cu epoleți roșii și stele tot roșii la rever... Locomotivele trenului nou atașate vopsite și ele în culori țipătoare, cu gustul barbar al tehnicii. Ceva primitiv, locomotivele decorate parcă și ele... Peisajul... Senzație de „imperiu”... Fața pământului slav cu resturi
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare pentru a încălca regula. Ochiul său e
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]