313 matches
-
numit „sălcii înlăcrimate ale nisipurilor mișcătoare”, iar satele erau la distanțe de zeci de kilometri, niște mogâldețe cenușii care-ți inspirau tristețe. Foarte rar, după câteva ore bune de mers, se zărea câte-un celovek (îmbrăcat în haine de culoare pământie, purtând pe cap o pălărie gri cu boruri mici, în piciore cizme de cauciuc) care mergea pe marginea șoselei învăluit de praful pe care-l făceau mașinile noastre. Foarte curios mi s-a părut comportamentul acestor omuleți tuciurii care ne
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Numai_poetul_mihai_eminescu_rodica_elena_lupu_1389701594.html [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
prin aer tablouri diafane de lumină, ridicându-te până în punctul de dincolo de magia născută de pensula oricărui pictor renumit, înseamnă, pur și simplu, totul, un tot de natură tragică și, deopotrivă, solemnă, care lasă definitiv în urmă ceața de un pământiu neliniștitor a istoriei circumstanțiale. Personal, am regăsit întotdeauna în armonia interpretării sale scenice sensibilitatea nedisimulată literar a sufletului gorkian. Căci Plisetskaya și Alexei Maximovici s-au intersectat în viziunea mea exact în punctul unde umanitatea își atinge, în sfârșit purificată
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1430911706.html [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
ALBĂ DE IUBIRE - ZĂPADA DORULUI DE MAMA Vera Crăciun,”Doruri albe”, Colecția „Dor de poezie”, Editura Națiunea, București, 2012 Ninsoarea dorului de casă ori dorul ninsorii de acasă...Cea care cade pe suflet și acoperă tot ce e gri și pământiu și pustiu...O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ți scalzi privirea, îți afunzi mâinile și picioarele și poți face din ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Acasă > Poeme > Meditație > HAIKU Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text scris de Alexandra Ilia Desen realizat de Clară Panainte După furtună miros ud, iz pământiu - miezul nopții... Iată-te roșu în zvâcniri luminoase - Nu te poți feri! Oh, fluturilor cine v-amăgit cu eternitatea? Te-ai gândit la cât de mult poți coloră, pământiule? Numără încet zorii se vor ivi - viziune nouă. Stând satisfăcut, te-
HAIKU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1457070669.html [Corola-blog/BlogPost/377724_a_379053]
-
pierdut cu desăvârșire. După mai bine de o oră pertrecută în voie, în aer liber, un glas răgușit le-a dat de înțeles că învoirea lor, din acea zi, a luat sfârșit. Nu însă și distracția. Fața comandantului lor devenise pământie, gușa i se umflase și totuși nu înceta să le reproșeze faptul că nu l-au ascultat. Au răspuns cu toții, cu seninatate, că nu au făcut altceva decât să execute comenzile comandantului de pluton, în fapt fiind numai una singură
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475743997.html [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416750160.html [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1413700113.html [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știu Să pun în fraze cratima iubirii, Iar firul vieții mult prea pământiu Să regăsesc culoarea amintirii. Și de-aș putea s-o fac, ce ți-aș mai spune? Doar că am ars în lutul tinereții Cât timp mi-ai fost voit deșertăciune, Eu, prizonieră-n veci - singurătății. Referință Bibliografică: Prizoniera singurătății / Angelina
PRIZONIERA SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1457760916.html [Corola-blog/BlogPost/352679_a_354008]
-
dar totuși piciorul îl chinuia din ce în ce mai tare. O duse așa zile și nopți fără sfârșit, trăind doar cu peștele adus de motan și cu apa de băut din butoiul din cabină. Piciorul i-se mai dezumflase, dar prinsese o culoare pământie pe alocuri cu pete vineții. Îsi dădu seama că e cangrenă și simți că în curând o să moară. Apucă, cu mare efort, o sticlă de rom și o bău aproape pe jumătate. Adormi, fără să mai simtă durerea, mirosul greu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
simbolice), uneori îl văd cronosian, ca fiind parte integrantă a limbilor unui ceas în delir minutar. Caii verzi sunt extensii ale ecoului său. Parcă simt cum judecățile nonvalorice îi ling cu sete androginică bacteriile castanii, metaforele. Caii verzi au pene pământii și celeste, ce penetrează subconștientul lectorului naiv. Aceștia zburdă pe pajiștile pantagruelice, unde sunt așezate ca la un bufet suedez: anotimpurile, transcedentalul, jocul rebel cu singurătate și cenușă și marea claustrată în borcane de gem. Caii aceștia verzi îi văd
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1488556377.html [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
starea fetei și când a aflat și motivele ce au adus-o în această stare, i-a făcut o injecție intravenoasă de întărire, care a început în câteva minute să-și facă efectul. A mai adus puțină roșeață în obrajii pământii ai pacientei sale matinale. Cum fata și-a revenit din starea de șoc și inginerul șef Tudorache putea să comunice cu ea, au părăsit dispensarul și au revenit la gospodărie. Aici a dat dispoziție ca un camion să se deplaseze
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Destine_paralele_cap_iv_stan_virgil_1326284963.html [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
varsă / Părând a fi mormânt pentru ce-i viu // Se trec păduri și câmp se trece-ntr-un târziu, / Se trece floarea cu seva-i stoarsă, / Se trece trup și ființa ce-i prea ștearsă / Se trece om cu suflet pământiu. // Se scurge timpul și viața-n el se varsă.”( Timp) Un autor original, interesant, cu abordări dintre cele mai diverse: proză scurtă, roman, publicistică, critică literară, Marian Malciu și-a exersat condeiul în genul liric. Și nu fără temei pentru că
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aceeasi_struna_de_vioara_marian_malciu_1381769101.html [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
argintie, Lampă să ne fie-n casă Că e prea întunecoasă. Bate-n creanga de brăduț Să străluce mai drăguț, C-am dat pe el un bănuț. Lună albă, dolofană, Îmi zâmbești ca o codană Cu cosițe argintii, Ochii negri, pământii, Apari la ore târzii. Chiar și florile din glastră Te-așteaptă, lună albastră! Să răsari dintre albi nori, Să stai pe cer până-n zori, Să picuri roua pe flori. Mangalia, 07.12.2015, h 15.44 Referință Bibliografică: Lună albastră
LUNĂ ALBASTRĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1449752312.html [Corola-blog/BlogPost/369838_a_371167]
-
trecut, să privească ruinele vechii așezări domnești. L-am întâlnit, iar ochii lui erau atât de triști încât nu am putut rezista tentației să-i pun o întrebare: rugați-vă la Domnul, pentru liniștea sufletului ei obosit. Tânărul, cu fața pământie și cu sprâncenele dese, ce îi acopereau sticlirile ochilor lui negri ca tăciunele, îmi șuieră cuvintele pe care și acum le mai aud în mintea mea: „neajutorat mai ești sihastrule, încă pământul nu ți-a arătat destul de multe din tainele
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 by http://confluente.ro/Umbra_doamnei_de_la_poenari_stefan_lucian_muresanu_1329501607.html [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
și-a zidit... Stăpânea de prea mai mult ca și acasă, Acea credință în mai bine nu era-n viață! Prin sângele vărsat el scrisa hotarele, Prin vene de vitejie învinsa hoardele, Care jinduind pământ nu conteneau, La ce pentru pământii era tot ce aveau... Pe când începea ordinea a restaura, Și cetățile, orașele țării le răscumpăra, Sultanul bine nu află a piezării veste, Că nevasalul de Mihai îi răpuse oastea! Iubea neamul și țara în ea împânzindu-se, N-avea răgazul
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1433973042.html [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
tine, am luat-o, ocolind două-trei bălți, în direcția știută Aveai - parcă - un pulover nou, fără culoare, poate gri poate bej, oricum ceva ce nu mai văzusem pe tine și nici nu-ți venea prea acătării (ți-era fața galbenă pământie) doar sânii strânși violent în corset știau să-și deconspire relieful bogat De o parte și de alta a pavajului tremurau aceleași flori mărunte aceleași ierburi mizerabile tin minte: am intrat într-un butic, am cumpărat un vin roșu, o
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
Depinde însă cum se finalizează. Tocmai acesta este marele dezavantaj al acestei modalități de tratament împotriva cancerului: faptul că distruge, pe lângă celulele canceroase, celule sănătoase. În plus, se știe că pacientului îi cade părul și pielea lui prinde o culoare pământie închisă; bătrânii de la țară spun : „...e gata cu el, îl trage pământul !” O vorbă bătrânească, care prezice apropierea morții acestuia. Dar de ce să nu preîntâmpinăm sau să vindecăm cancerul, ucigând celulele canceroase prin modificarea pH-ului organismului. Ce este pH
CANCERUL POATE FI VINDECAT (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1445636322.html [Corola-blog/BlogPost/344411_a_345740]
-
2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea ... Citește
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
undeva amanetase și uitarea ... Citește mai mult dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschisecu pasiunea nebunului de treflăcalea rătăcirilor tăgăduia smerită noapteaascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcităîn rotunjimea tânără și caldă a genunchiuluiun soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpatăîn pământiul umăr al bufonuluinu mai aude cum își târăște viațasolzii urlet i-au mutilat urecheaîși primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelora legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea... XXIV. RUGĂCIUNE ÎN CEAȚĂ, de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
liniștea în palmăînfocat de șoaptă te încălzea moartearoșul infinit are forma clapei rănită de singurătate nimicirea divininului nu ... XXIX. CALEA TATĂLUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea ceasurilor nu și-a găsit niciodată trupul am uitat să mai număr viețile din fiecare monedă uitată-n pleoape ... Citește mai mult delicatețea spațiului dintre puncte sprijinaleargă ascultătoare pământiul nopțilordrum întunecat de sfâșietoare povarătâmpla rotund de gleznă sângera neliniștelumea ascunsă-n plete uimește vântulcu nerăbdarea trăitului de marginiîn tălpi ai ascuns viitorul tânărca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasulla încheietura dreaptăbrațul încorsetat cu moartea ceasurilornu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
decât evidentă. Condeiul vibrează în mâna poetului și așterne pe câmpia albă, cuiburi de rândunici. Poetul - tribun în cetatea tăcerii, așternând « în calea întunericului/cuvintele lui / flori albastre » (Eminescu). Un joc subtil de întuneric și lumină, existent pretutindeni, de nuanțe pământii din care răsar șuvițele vegetale, foame și sete de absolut, chip cioplit de cuvinte pentru veșnica tinerețe. Dar și « teama de gol / dinăuntrul cuvântului / golul din cetatea tăcerii » - ca un pământ sterp, cu buze crăpate de arșiță, fântână înnămolită - sufletul
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cartile_seniorilor_citind_gerunzii_cezarina_adamescu_1350294046.html [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Pătratul, pe care oneștenii l-au poreclit, după această întâmplare și altele asemănătoare, „Hitler”, scormonește cu botul pantofului nou și lustruit pământul uscat, prăfos și scoate la iveală câteva boabe de fasole albă amărâte, uscate și înnegrite. Fața îi devine pământie, ochii ca de fiară îi ies parcă din orbite, se apropie cu câțiva pași de noi ca și cum ar vrea să ne bată și urlă: - Tovarăși, ce fel de treabă faceți aici?! Ăsta-i sabotaj! - Tovarășe secretar, nu-i vom transforma
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Te_arestam_pentru_sabotaj_.html [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
îndeplini visul. Majoritatea lumii consideră că dacă o persoană a ... XXXII. HAIKU, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016. Text scris de Alexandra Ilia Desen realizat de Clară Panainte După furtună miros ud, iz pământiu - miezul nopții... Iată-te roșu în zvâcniri luminoase - Nu te poți feri! Oh, fluturilor cine v-amăgit cu eternitatea? Te-ai gândit la cât de mult poți coloră, pământiule? Numără încet zorii se vor ivi - viziune nouă. Stând satisfăcut, te-
CORINA LUCIA COSTEA by http://confluente.ro/articole/corina_lucia_costea/canal [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]