219 matches
-
Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au avut decât o veșnicie săși pregătească subiectul și na fost deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum însă e altceva. Și-au pregătit creioanele de lumină, pămătuful de ceață pentru șters, s-au semnat pe foile de brumă și așteaptă. Când subiectul a apărut, au fost atât de mirați încât unii mai-mai ar fi vrut să dea foile de brumă albe ca la început. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă cu un pămătuf mare, pe care el vrea, minute în șir, să-l poarte pe trupul ei, peste șolduri, la subsuoară. Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată spuma la suprafață; este atât de puțin ceai, că lichidul are o culoare incertă, verde-praz spre gri, între timp Rezvan își dă, ștrengărește, ochii peste cap, nici prăjitura tradițională din pastă de fasole roșie și făină
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înjurături apare în romanul lui Constantin Chiriță Cireșarii. Un ingenios cireșar, stabilește detectivistic identitatea unui șofer după înjurăturile folosite și își pune ciracii, aspiranți și ei la sublimul titlu de cireșar, să-l identifice pe camionagiul care ar înjura de pămătuf. După 1989, restricțiile la cuvinte cad. De acest lucru a beneficiat mai ales teatrul unde limbajul crud este folosit și azi din belșug pentru a sublinia realismul acțiunii. Așa a apărut piesa Ziua futută a lui Nils de Ștefan Peca
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
de unde am preluat tulburătoarea informație, când se vor apleca și asupra lor Înaltele Fețe Bisericești de la Institutul Biblic și vor menționa într-o ediție viitoare a Moliftelnicului și sfeștania pentru pietoni. Vedem deja în fața ochilor preoțimea ortodoxă cutreierând străzile cu pămătuful și găletușa și stropind, cu apă sfințită, pe trotuare și pe zebre, Prea Plecatele Noastre Fețe. Așa să ne ajute Dumnezeu! De unde provin înjurăturile... ... cu Christoși și Dumnezei, se întreabă Ovidiu Șimonca în OBSERVATOR CULTURAL nr.427, pornind de la cazul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > AMINTIRI DESPRE IARNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului AMINTIRI DESPRE IARNĂ Fără voie să ne ceară A șters verdele de-afară, A luat un pămătuf Și-a umplut cerul de puf, Balansând un evantai A strâns frunzele pe plai, Pomilor le-a pus veston, Munții i-a tuns cu breton, A tras o perdea pe soare, Apele le-a prins în fiare, Apoi a adus
AMINTIRI DESPRE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384558_a_385887]
-
în supermarket, își imagina masa plină de preparatele ei speciale. Îi plăcea să își surprindă familia cu câte o noutate culinară. Știa că nu o să fie niciodată gospodina ideală. Nu a acceptat, de la început, imaginea femeii cu șorț și cu pămătuf în mână! Pentru ea era importantă emoția, armonia, liniștea familiei. Prefera să cumpere semipreparate, sau prăjituri de la cofetărie, decât să stea cu orele în bucătărie. Dar simțea nevoia, din când în când, să muncească pentru a obține sunetele acelea de
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări și ființe care bat la înalta Poartă a înțelegerii dumneavoastră... — Frumoasă frază! - răspunse sultanul ștergându-și ceafa. De unde-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția-ta - răspunse viziriul. — A fost un mare cărturar. Pămătuful! - porunci sultanul. — Cunoscând așadar interesul neostoit al luminăției-tale pentru trebile împărăției - continuă viziriul - am îndrăznit împreună cu aceiași preaplecați slujitori din Herțegovina... — Din Moldova, prealuminate! - șopti fâstâcit Barzovie - ... sau, mă rog, din Moldova - se corectă viziriul - să intrăm în acest loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
erau cu mine, acum fiind plecați într-un Paradis pe care doar îl visăm să fie”. Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Liturghia Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
schitului, foșnește uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ales seara. Dimineața, când se pregătea să meargă la plajă, întâi se ungea pe corp cu o soluție antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaștri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor, se ascundea după nori și apărea doar la intervale mari de timp. Făcliile pămătufurilor îmbibate în păcură, aprinse de curând, luminau fețele obosite ale oamenilor. Mlaștinile și bălțile, parte din ele secate, se lungeau de o parte și de alta a drumului greu, anevoios. De vornicul Bucioc, fost om de încredere al Movileștilor, care
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ales seara. Dimineața, când se pregătea să meargă la plajă, întâi se ungea pe corp cu o soluție antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaștri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
cu 5 nivele aflat pe Victoriei, vis-a-vis de sala teatrului de estradă „Constantin Tănase” și aproape lipit de vechea clădire a fostului Teatru Național. În casa liftului, înșirați și dându-ne „onorul” de pe zidurile scorojite și chinuite-n draci de „pămătufuri” totuși pricepute, „arlechini”, „paiațe”, păpuși cu măști și alte stilizări contorsionate care parcă se schimonoseau și hlizeau cu gura până la urechi, parcă bătându-și joc de noi că ne-am grăbit și n-am ales scările, pentru a urca în
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
ales seara. Dimineața, când se pregătea să meargă la plajă, întâi se ungea pe corp cu o soluție antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaștri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
soba de teracotă (când eram de-o șchioapă era încă de pământ, albă, parcă diformă, dar atât de frumoasă), cu fotografiile de pe pereți, cu calendarul ortodox și candela păzind Estul... pe masa dintre cele două paturi își fac apariția oglinda, pămătuful, aparatul de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de aluminiu... tataie se așază pe scaun în fața mesei din dreptul ferestrei care dă spre grădina din fața casei... își pune ligheanul cu apă pe picioare, își potrivește oglinda
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de aluminiu... tataie se așază pe scaun în fața mesei din dreptul ferestrei care dă spre grădina din fața casei... își pune ligheanul cu apă pe picioare, își potrivește oglinda... înmoaie pămătuful și îl trece o dată pe toată barba... apoi întinde pasta de ras pe toata fața (uneori mă moscolea și pe mine: cât de deosebit mi se părea mirosul acela, parcă venea din alte lumi)... cu gesturi calculate trece lama pe
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
până în ultimele capilare: erau aceleași senzații plăcute ca în curtea bătrânilor sau a vecinilor când ne lăsam furați de poveștile citite, călărind Rosinante și purtând tot felul de coifuri... iar finalul piesei era un gest calculat, simplu, de a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
alta de 3000 de euro! Revoltată, femeia i-a replicat pe bună dreptate: “ Știi tu cum se câștigă 500 de euro?! Știi tu câte umilințe am îndurat în aceste patru luni? Și nu e vorba că am schimbat pixul cu pămătuful de la WC. Am fost nevoită să mă transform într-un robot... Fără minte, fără simțuri!... Știi tu cum e să privești acele ceasuri care refuză să se miște?” Singura lui consolare era că nu nimerise la o familie imobilizată la
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
aruncat de unde le luasem. Îi uram pe amândoi...din tot sufletul ! Ani întregi gândurile astea m-au măcinat...dar nici în zi de azi nu m-am mai urcat la ultimul rând de cărți al bibliotecii. Mi-am luat un pămătuf cu coadă lungă și șterg cărțile...de jos ! Ca să-mi treacă, recitesc și eu din scrisorile seminaristului din Caransebeș. Chiar am avut o prietenie frumoasă. El era în anul V și eu studentă la litere, în anul I. Ca să mă
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]
-
erau cu mine, acum fiind plecați într-un Paradis pe care doar îl visăm să fie”. Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
slobod găinile și să dau la porci, șopti el, lăsând și un sărut fugar pe creștetul femeii. Când reveni în bucătărie, femeia nu mai era. În ligheanul de după ușă îl aștepta apă curată și bucata de săpun alături. Își luă pămătuful pus într-o cutie de conservă goală, îl umezi în apă și trecu cu el de câteva ori peste bucata de săpun. Își săpuni barba îndelung, meticulos, prividu-se în mica oglindă atârnată în cui deasupra lavadorului. Cel de dincolo parcă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
Și-a dat duhul, la un ceas mai încolo, în brațele soldatului de la punctul sanitar. Bunicul aruncă bucata de fier ca pe o piază rea și, odată cu ea, îndepărtează cele ce l-au întristat. Apoi își aținti ochii spre un pămătuf de pene ce răsări din senin în marginea drumului. Văzu ceva acolo și nepoata ... - Vulpea, bunicule! Vulpea! Adică ... rața. Rața pe care a furat-o vulpea. Uite că a mai rămas din ea doar capul ... Iată și o labă ... Ba
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]