96 matches
-
să ne încaseze nouă banii, așa că, trebuie să fiți atenți la mine și să mă ascultați bine. - Da, unchiule, răspunseră copiii la unison. - Bine, ne vom preface că suntem în misiune! Vom ascunde mașina între sălcii și vom intra în păpuriș, pe furiș. Vom vorbi în șoaptă și numai dacă este nevoie. Ați înțeles? Nu vorbiți neîntrebați și nu scoateți nici un sunet, decât dacă este un caz extrem. Este ca o lege de aur a pescarilor! Băieții dădură vertiginos din cap
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
încarce de bagaje. Florin se trezi cu geanta maronie în brațe, Sorin își simți rucsacul cu mâncare petrecut peste umeri, și unchiul le făcu semn să îl urmeze. Sub pașii lor, iarba foșnea culcată la pământ, iar vântul slab, mișca păpurișul cu sunete stranii. Nici nu vedeau pe unde calcă. Puneau fiecare picior pe urmele de urs ale unchiului și dădură unul peste altul când acesta se opri. - Bun, șopti unchiul, aici ne așezăm tabăra. Printre umbrele fantomatice de pe malul înalt
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
Zgomotul unui motor, care se auzi la un moment dat din dreptul drumului de țară, îl făcu pe Unchiul Victor să scoată undițele din apă, să le arunce în ierburile înalte și să se arunce împreună cu băieții pe burtă în păpuriș, ducându-și degetul arătător la buze, într-o cerere mută de liniște absolută. Inamicul pândea de undeva de pe drum. Ascultară cu urechile ciulite până când liniștea se lăsă din nou peste lac. Unchiul se ridică la început în genunchi, rotindu-și
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
scris cu aur și aleanul lor însemnează unul din aleanurile infinitului!...” (Gala Galactioin, Prin țară ) „ Cea din urmă ispravă a Dunării, atât de bogată în minunății, e Delta. Închipuiți-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ale cuvântului ochi. 4. Introduceți într-o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un ochi de apă moartă. Un cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Balamber nu replică; însă izbitura nu fusese deloc întâmplătoare - se simțea sfâșiat de sentimente contradictorii, dar un lucru era sigur: nu voia ca Frediana să fie ucisă. Unii dintre soldați, și chiar și Odolgan, înaintară pe mal, ducându-se până în păpuriș, și sloboziră, la rândul lor, un nor de săgeți, fără să-și atingă însă ținta, ajunsă de acum prea departe. Ambarcațiunea rapidă se îndepărta pe marea oglindă a apei. Printre înjurături, Geremar împungea și chinuia calul, cu privirea țintă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea cu grijă. întâlniră puțini drumeți, iar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei au îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de pământ, rupându-le și adâncindu-le într-o parte, sporindu-le cu nămoluri în altă parte, alcătuind limanuri ale crapilor. Lunca și păpurișurile par necontenit schimbătoare; dar ele nu urmează decât o rânduială periodică, în care fauna imensă a acestor ape se echilibrează în chipul cel mai armonios. Prezidează aici o înțelepciune care s-a urzit, s-a dezvoltat și s-a desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o dată, de pe țărmul opus răsunară focuri de armă, urmate de o serie de rafale, una după alta. Ca răspuns, trupele lui Hideyoshi au tras și ele spre malul din miazănoapte, pentru a-i ajuta pe soldați, care se ascunseseră în păpuriș. Nu mai aveau timp să aștepte ordinele. — Atacați! Ordinul de ofensivă generală al lui Hideyoshi sosi abia după schimbul de focuri. În mod firesc, trupele clanului Akechi reacționară față de manevra inamicului, repezindu-se la rândul lor în râu. Locul întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
peisajul. N-ai să zărești nimic altceva decât un chiolhan al firelor de papură. Sally se cățără pe acoperișul cabinei și se uită spre orizont. Orizontul era la zece metri de ei și consta dintr-un noian de trestie și păpuriș. — Uite, acolo e ceva care seamănă cu turla unei biserici, zise ea. Gaskell se cățără și el alături de Sally. — E o turlă de biserică. Și ce-i cu asta? Păi dacă facem semne cu o lumină sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică după ea, pe jumătate înot, dar mai mult târându-se prin noroi și apă. în cele din urmă reuși să iasă dintre trestii și păpuriș în largul apei și descoperi că privirea ei întâlnește o limbă de pământ, dincolo de care se aflau o casă cu o grădină ce cobora până pe malul apei și o biserică. Acum n-avea altă soluție decât să traverseze apa înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zece, luăm repede o oală de lut de vreo cinci chile, cu gura strâmtă, în care umplea mama borș și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
asemenea nenorocire, nu mi-am dat seama atunci și nici mai târziu. Pălădoaia prindea pește cu spor, așa cum prindeau și alte femei din sat. Intrau în apă cu rochia sau fusta, se lăsau cu picioarele larg desfăcute pe unde era păpuriș, băteau apa cu mâinile ca să stârnească peștele ascuns și dacă era vreun pește acolo, era prins ca într-o capcană. Și femeile nu se rușinau să prindă pește în felul acesta, fiindcă nu purtau chiloți pe timp de vară pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la topit, în gârlă și cum apa nu era mare, nu m-aș fi putut îneca. Prindeau și ei pește, dar n-am văzut-o pa mama să prindă pește ca alte femei. Ea îi dibuia cu mâna pe la rădăcinile păpurișului sau ale altor buruieni care creșteau în apă. La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mare cu veselie și din bucate fuseseră aduse și la popotă. Momiceanu avusese și el parte de mâncare și băutură. Era veselie. Noaptea însă a început un bombardament sălbatec de pe crucișătoare și din altă parte tunurile grele. În zori, din păpurișuri, apar soldații inamici. Colonelul Momiceanu nu știa ce decizie să ia așa că a fost nevoit colonelul Constantinescu să preia comanda luptei. A mobilizat conductorii căruțelor, bucătarii, furierii, muzicanții și cei veniți din spital și am ținut piept infanteriei marine ina
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dar plin de înălțare sufletească. Expedițiile spre iazul morii constituiau pentru noi cele mai substanțiale evenimente. Făceam ieșirile în luna lui Florar când toți școlarii, solidari cu cei oprimați de cataloage, în loc să piardă vremea învățând, preferau să chiulească. Băgați în păpurișuri, deveneam, sub cerul senin, visători, pătrunși de farmec până în suflet iar de lene până în unghii. Într-o astfel de împrejurare a avut loc un incident. Dintre colegi cel mai timid era Carpinschi. Blond, șpanchi, când trebuia să vorbească, băiatul se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și, totuși, nu cădeau niciodată. Nu degeaba plătiseră o groază de bani ca s-o Închirieze, te apucă amețeala cînd te gîndești. Avea piscină și o grădină destul de mare, cu o mulțime de copaci și chiar cu o porțiune de păpuriș, unde Julius se ducea adesea și cînd se Întîmpla să dea peste o broască rîioasă se Întorcea speriat și transpirat, am ajuns la Madre de Dios, Nilda!, striga el intrînd În dormitorul În care stăteau Sălbatica și copilul ei. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începu să se retragă binișor, ca și cum nu pe el Îl căutau, dar chiar În clipa aceea se năpustiră amîndoi asupra lui și Începură să-l lovească de parcă ar fi vrut să-l lase lat acolo În mijlocul grădinii, printre copaci și păpuriș. L-au umplut de noroi. I-au răvășit părul. I-au rupt tot ce urau mai mult la el; trusa, costumul bleumarin și mai ales fața, pe care i-au desfigurat-o. În sfîrșit, l-au scos În brînci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imenși și nespus de triști... N-o să uit niciodată curtea unde era șopronul: oamenii stăteau acolo claie peste grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
munți și nici nu dorea să-i vadă vreodată. Îi părea rău doar după peștii lui. Se aplecă pe fundul trunchiului de copac scobit, dădu la o parte niște lujeri cu un fel de blană În capăt (ei Îl numeau păpuriș) și-mi arătă un pește care abia se mai zvârcolea. Mi-au ieșit ochii din cap. Nu mai văzusem nicicând un pește atât de mare. Gras, lucios, argintiu, nu ca ai noștri - subțiri, numai mușchi, cafenii sau verzui. Am adulmecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o singură lovitură, zdrobi capul peștelui. Desprinse cârligul, înfășură cu grijă guta și o atârnă de un cui în colibă. Apoi, fără să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Lumea era învăluită în liniște și tăcere. Într-o deplină tăcere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă. În apropierea heleșteului, pământul începu să se înnoroieze și să se crape în câteva mici râpe. Apa se întindea neagră, liniștită, sprijinindu-se în fund pe un pâlc de sălcii și, la margini, pe păpuriș tăiat asemeni unei perii. O bună parte din suprafața apei era presărată cu cotoare retezate de trestii și chiar cu trunchiuri de copaci, de unde se vedea că apa se întinsese cu mult peste albia ei veche. Părea că aici fusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerînd o vîrstă a unității cosmice originare, ca În aceste Bucurii Îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]