44,744 matches
-
Metropotam. Și tot pe Metropotam, propune un strigăt de luptă: VIVE LA FUCKOFONIE! M.V. și l-ar imprimă pe tricou, cu rezervă “dar nu mai sînt nici destul de tinar, nici suficient de cool pentru asta...” Până una alta, în Bucureștiul părăsit de liftele bugetare se circulă neașteptat de ușor. Pe Magheru ai senzația că e duminică la prânz. Și, ironia sorții, a început poloaia așa că sunt nevoit să-mi las bicicletă la birou și să mă duc acasă după mașină. Motorul
“Merde alors” reloaded by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83051_a_84376]
-
coloana sonoră ați folosit pentru filmulețul ăla în flash cu zidurile Bucureștiului, postat pe beepfashion.com? Please, reply. Thanks. În the mood for love (mi se șoptește din culise) Dragă DRAGoș BUCURen ci.... cand este ziua ta de nastere? Ti ai părăsit propriul blog! De ce? Ziua ta de nastere e o dată secretă? Aștept răspuns! MikAnonima....nu Mika Le.....
Spatenspate3: Bucurenci si Ghiu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83045_a_84370]
-
cu toate ca întunericul pare nesfârșit, noaptea la Colelia nu te-apuca groază. Când pășești în Biserică, în nopțile fără nor, pereții se continuă cu un tavan de stele. E atâta măreție în felul în care Dumnezeu și-a pictat singur lăcașul părăsit de oameni, încât aproape că-ți vine să le crezi pe maici când îți vorbesc despre minunile care li se întâmplă zilnic. Dar adevărată minune este pictură tavanului unei biserici care n-are tavan. O pictură care se rotește o dată cu
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]
-
un non-eveniment. Tema în dezbatere frizează absurdul: cum să discuți cu Hosni Mubarak et ejusdem farinae despre noile tehnologii în învățământ? Oare Franța și-a pierdut cu totul umorul? Și cum e posibil să mă îndemne Călin Popescu-Tăriceanu să-mi părăsesc orașul pentru că d-lui are puțină treaba de graseiat cu messieurs leș Présidents? Orașul meu? Ca să se plimbe dictatorii din Congo și din Burkina Fâso la șosea? De ce fel de reflexe bananiere mă bănuiește primul ministru? Eu văd așa lucrurile
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
la tăiere”... Numele lor nu sunt scrise nicăieri. Gropile comune au îmbrăcat în beton forma unor vagoane îngropate în pământ. Sub un verset din Ieremia (“ Pe aceștia îi plângem”) cuvintele supraviețuitorilor tremura încă de furie, de neputința, de disperare. Am părăsit cimitirul cu un gust amar. Când știi că oamenii unui popor au fost în stare să făptuiască ori să fie complice la o crimă atât de groaznică, pentru că apoi s-o uite vreme de 50 de ani si, cănd hecatomba
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
seama cât de cinic sună replică lor în fața enormității istorice: drumul lor cu tramvaiul 41 se poate ridica la rang de destin și poate justifica orice aberație, chiar si aberația unui drum fără întoarcere în vagoanele de marfă care au părăsit acum aproape 70 de ani gară din Iași. Pentru rasistul român, trenurile morții nu sunt nici măcar un destin din care se poate învăța ceva, pentru el, baia de sânge de la Iași a rămas o simplă întâmplare... Uimitor cum rasismul e
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
ridicat în semn de protest. Organizatorii de evenimente din România par să acrediteze ideea că, acolo unde Dumnezeu este DJ, civilizația devine un moft. La un mega-eveniment, în lipsa unor brățări pentru participanți, organizatorii au instituit regulă “râdem, glumim, dar nu părăsim incinta”. Incinta adăpostea cam 5,000 de oameni și o duzină de toalete, demne de o soartă mai bună într-o peliculă semnată Kusturica. Chiuvetele la care nu curgea apă și bodyguarzii care se zgâiau prin ramele goale ale ușilor
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
fără clipire de zelosul apărător al ordinii de club. Iar câtă vreme oamenii care-și permit luxul unei nopți de clubbing vor continua să permită fără clipire și mizeria serviciilor asociate, organizatorii vor râde, vor glumi, iar România nu va părăsi niciodată incinta. Trecând peste toate teoretizările plicticoase a la principiul formelor fără fond ș.a.m.d. cred k suntem un popor care, având prea puțin din orice, am ajuns să ne mulțumim cu un “plus nimic”, bucuroși k îl avem
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
a i se tăia microfonul lui Vadim, sau de a fi scos din sală....fără că nimeni să facă ceva. Parcă era un moment din vestul sălbatic. Dacă ar fi avut Vadim măcar o fărâma de bun simț, ar fi părăsit singur sală, sau și-ar fi cerut scuze...nu pentru a da satisfacție moderatorului, ci din respect pentru telespectatori. Dar oare nu vorbim noi de acelasi Vadim care se plimba prin parlament cu bannere infatisandu-l pe Băsescu la inchisoare
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
lui Becali, atunci cînd i-a aruncat cu vinul în față. Putea pe urma să-l toace gorilele lui Becali, dar rușinea lui Becali nu i-ar mai fi șters-o nimeni, și cei care îl admiră l-ar fi părăsit. Având în vedere că e vorba de V.C Tudor, nu ai greșit cu nimic. Nici nu era nevoie să explici de ce ai plecat. Orice om cu bun simț înțelege. Dacă tu esti “maimuță” atunci și eu și mulți alții
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
când am plecat de la aniversarea Dilemei, am uitat să-mi iau șapca. Când m-am întors, am oprit scurt în fața Muzeului Enescu, unde avusese loc agapa, si am coborât să-i deschid portiera unei doamne. În curtea Muzeului, dl Pleșu părăsea și el adunarea. I-am făcut cu mâna. Mi-a făcut cu mâna. Atât. Nici o clipă nu mi-am imaginat melancolia care l-a putut cuprinde pe rafinatul filosof la vederea Smart-ului. Stinghereala de care vorbește în articol trebuie să
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
poate fi ignorată. În anumite sate din Ardeal, comunismul e văzut că perioada în care mulți au plecat țărani și s-au întors domni. Satul interbelic nu era un paradis al perspectivelor sociale. & (psihanalist): Și în interbelic, elitele au putut părăsi satul. Procesul facilitat de comunism s-ar fi petrecut și în absența lui, cum s-a petrecut peste tot in Europa. Nu și în Turcia. (istoric al religiilor): În școli ar trebui să existe o bibliografie obligatorie despre totalitarism. Generația
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
aproapele tău că pe tine însuți“. Oare Iisus Cristos ce a rostit aceste cuvinte nu ar fi fost considerat astăzi comunist ? 2) S-a spus că în România nu numai în comunism, ci și în capitalismul interbelic elitele au putut părăsi satul și că acest proces ar fi avut loc la noi și fără comunism. Este o idee pe care o are și Patapievici în cartea „Discernământul modernizării“ (2004). Dar ea nu este susținută cu cifre, deși se știe că scăderea
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
dedusă din titluri: Pamfil Șeicaru om de curaj (Zaharia Stancu), Pamfil Șeicaru și jidanii (Lascăr Sebastian), D. Pamfil Șeicaru întinde proletarilor mâna (Pârvu Par.). Textul D. Șeicaru e și critic literar, nesemnat, identifică prin stil pe Zaharia Stancu. Mihail Sebastian părăsește scena căreia îi aparținuse măcar și pentru o unică apariție, dar pamfletul continuă, condus de Zaharia Stancu. El semnează acum Pamfil Șeicaru în patru labe, secondat de Lascăr Sebastian cu Puterea d-lui Pamfil Șeicaru. Titlul dat de Zaharia Stancu
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
se plâng întruna că sunt marginalizați și neînțeleși. Societatea românească nu i-a strivit, cum pretind ei vehiculând prefabricate de gândire de la televizor, pentru simplul motiv că nici n-au intrat într-un contact serios cu ea. Una e să părăsești țara la 40 de ani, după ce ți-ai ridicat toată Securitatea și Partidul în cap, cum a făcut Dorin Tudoran, și alta e să te cari în America la douăzeci și ceva de ani că ești neînțeles și vrei să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
o carte care costă, la stand, 1.500.000 de lei. Atît cît am citit din memorialistica dlui Constantinescu am fost nemulțumit inițial de lipsa ei de concizie. N-au trecut totuși decît doi ani de cînd fostul președinte a părăsit Cotroceniul încît cealaltă carte, cea a faptelor Puterii, e încă proaspătă în mintea alegătorilor. Prea multe detalii și prea multe justificări, care mie, unuia, îmi amintesc în rău de ezitările, nenumăratele ezitări ale președintelui Constantinescu. Există o mare justificare a
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
nici un înțeles. Preda se întreba retoric, comentînd Desculț, unde a putut vedea conjudețeanul său lumea pe care o descrie, începînd de la cutumele atît de neobișnuite și sfîrșind cu onomastica absolut bizară. Și Stancu, și Preda (și Rebreanu, de altfel) au părăsit satul de foarte tineri. Preda s-a întors la el fără sentimentalism, dar nu și fără nostalgie: în ipostaza de cel din urmă țăran, Moromete simboliza pentru el o civilizație pe cale de dispariție. Și Stancu se întoarce mereu la sat
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
Întâmplă cu mine, apoi cred că a Înțeles, pentru că a zâmbit din nou (de data asta parcă și puțin ironic) și s-a Îndepărtat Încet, abia lunecând, parcă plutind cumva, ca să se așeze În ultimul rând... Însă mireasma nu mă părăsea. Numai că acum n-o mai simțeam numai În nări, ci În toată ființa mea. Mă cotropise, ce mai... Nici nu mai știu cum am răspuns la Întrebări, cu ochii ațintiți În foaia de hârtie. Îmi amintesc doar că, Într-
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
candidat perpetuu la închisoare, chiar dacă o dată pentru că își asumă vină unei fapte comise de fratele său. Interpreta handicapatei - Moon Sori - va obține și ea premiul Marcello Mastroianni, pentru debut. Mulți spectatori nu au putut suporta naturalismul unor scene și au părăsit sala, dar cei care au avut tăria să rămînă pînă la sfîrșit au fost recompensați de sentimentul tonic că orice e posibil, iar modul în care Moon Sori a interpretat trezirea feminității într-un suflet atît de chinuit merită într-
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
Cronicar Sonete fără sunet Numărul triplu al EUPHORIONULUI sibian (aprilie-mai-iunie 2002) este consacrat lui St. Aug. Doinaș. Numărul era gata de tipar cînd, tocmai sărbătorit pentru opt decenii de viață, poetul ne părăsea. Dintr-unul omagial, numărul devenea, ca și acela al altor publicații, un necrolog. Lucrul cel mai extraordinar din Euphorion este publicarea a șase Sonete fără sunet scrise de Doinaș în ultimele sale luni. Toate sînt superbe. Îl reproducem pe primul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
care se transformă într-un soi de legătură de sînge (erau ca niște surori) și care se transformă din cînd în cînd în legătură erotică. Naratoarea este cea care face și desface relația. Ea își hipnotizează prietena, o seduce, o părăsește, este elementul activ. Are relații paralele cu băieți (toți în mod obligatoriu artiști: pictori, scriitori...), este însă geloasă pe Alex (prietena ei) care încearcă, la rîndul ei, să se "cupleze". Personajul narator încearcă zadarnic să-și renege amiguitatea sexuală. Ar
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
că filosoful danez a fost un melancolic, în per-manenta lupta cu spaimele sale, care i-au determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu părăsita logodnică Regine (teoreticienii contemporani sunt însă de părere că el a fost părăsit tânără "normală", viitoare soție a lui Schlegel) a determinat intertextualismul românului. Faima kierkegaardiana de mare diarist a contribuit și ea la alegerea acestei paralele (Tubby își redactează o bună parte a povestirii sub formă de jurnal - scrisul fiind de asemenea
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
fiindcă între timp au uitat să facă altceva sau... nu au știut niciodată. Se va ajunge la echilibru - conform unei zicale - atunci când ne vom petrece tot timpul raportând despre Nimic. În răstimpuri, când secretarele nu au de lucru, nu-și părăsesc amantul-calculator. Fac jocuri de cărți. Bărbații navighează pe Inter- net. În locurile dedicate stau copii și tineri în transă, în fața ecranelor. Alături, sticle de Cola și scrumiere neîncăpătoare. Prin fum și întuneric abia le distingi fețele. Îi așteaptă o mare
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
Să ne reamintim, ca avînd un caracter de generalitate, celebra proclamație a lui Arghezi: Din mucigaiuri, bube și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi". Meritul lui Liviu Georgescu consistă în curajul de-a relua filonul escatologic al poeziei noastre, părăsit prea adesea de emulii d-sale optzeciști, și de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
expediat snob pe raftul "comediilor de consum fără prea mare originalitate". Filmul știe să fie misogin cu farmec și autoironie. Antologic e, în acest sens, montajul de felurite figuri feminine și a reacțiilor aferente, la aflarea veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și ședințele de terapie colectivă din film, cu "mame singure"; dandy-ul hedonist
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]