2,742 matches
-
cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă./ Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
fuga din Basarabia natală, o dată cu intrarea rușilor; au venit apoi românii, Natalia și familia ei s-au întors, și-au ridicat iar casa și acareturile, pentru ca patru ani mai tîrziu să ia din nou drumul Regatului, lăsînd în urmă totul părăsit și cîinii urlînd. I-au dus la Brăila, cu șlepul peste Prut, Ștefan și Ioan Chirilă (bunicul și, respectiv, tatăl lui Tudor Chirilă-Vama Veche). La fel, și pe Maria Țară, coana preoteasă și învățătoare, instalarea sovietelor a alungat-o din
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
căutat pentru zidirea mînăstirii se înfățișează cotropit de o vegetație care-l ascunde vederii, alcătuită din trestie, răchită, papură. E ca un complot al lumii vegetale împotriva spiritului creator, un protest tacit împotriva tentativelor de afirmare a umanului constructiv. ,,Zidul părăsit" poate fi repus în circuitul creației doar printr-o luptă împotriva naturii insubordonabile, cu riscul prăbușirii lui la nesfîrșit. Dacă lumea vegetală se arată mereu istovită, creației umane îi este dat, se pare, să rămînă veșnic în neisprăvire". Lumea vegetală
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
Stîncoși. Practic, ideea genială a regizorului (inspirată, după propria-i mărturisire, de teatrul brechtian) e de a filma totul într-un spațiu abstract, convențional, ca suprafața unei scene de teatru, pe care sînt desenate, cu cretă, o casă, o mină părăsită, locurile și traseele de joc, și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore, cît durează filmul, tot ce era convenție, distanțare, vid scenic capătă concretețe, carne, fibră nervoasă
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise "un fel de adevărată «Cour des Miracles»". După același autor, "la 1796, «Craii de Curtea-Veche» reapar sub numele de «Craii de Curtea-Arsă», adică beciurile curței ot Mihai-vodă, în care se strîng toți hoții și toți vagabonzii Bucureștilor. Aceștia erau
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
Bibliotecara ( nici nu ne bagă în seamă), instalată la o masă, împletește cu andrelele o căciuliță din lînă bleumarin. Încerc să încropesc cu ea o conversație, răspunde rar, monosilabic ( apatie?), lucrează în continuare, atentă să nu sară ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
mic guler alb era un păstor, dintre cei ce conduc turmele de oi și le apără de lupi. Păstorul se uita la el foarte sever. Nu-și mai afla locul sub privirea aceasta mustrătoare; se foia pe taburet, se simțea părăsit, uitat până și de bunica prea prinsă în convorbirea plină de vervă cu prietena ei pentru a mai lua seama la el. Încercase să le asculte, îi plăcea să tragă cu urechea la spusele celor mari, dar de astă dată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
-l mâhnea însă atât de rău încât, de nu i-ar fi fost rușine, de n-ar fi fost lacrimile prea abundente ale bătrânelor doamne, mai că și-ar fi dat și el drumul, ceea ce-l făcea să se simtă părăsit, lepădat, fusese dispariția fetei din basmele lui Grimm. Abia se așezaseră pe fotoliile de pluș din salonul întunecat, când apăruse o subretă într-o rochie neagră de atlaz cu un mic șorț în față și o bonetă albă, anunțând-o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
încât cititorul inteligent și atent constată sub ochii săi, în cartea respectivă, o altă lume, care seamănă ciudat, fantastic cu lumea sa, însă încărcată de simboluri și de sinteză. Augustin Buzura: Sentimentul meu după ce terminam o carte era de gară părăsită, de sfârșit de lume, de viață, nu mai aveam puterea decât să mă repet, și în aceste împrejurări, plecam aiurea prin țară, citeam enorm, ascultam foarte multă muzică, dar, din păcate, ceea ce scriam semăna foarte mult cu ce-am scris
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
peretele opus, două manechine îmbrăcate în dungi se odihnesc pe o bancuță. Deasupra lor, o hartă politică a lumii, amintește de era sovietelor. În colț, o chiuvetă de porțelan a căpătat o nuanță ruginie. Sub ea, o pânză de păianjen părăsită strălucește în lumina palidă ce pătrunde prin gratiile ferestrei mici. Nici măcar păianjenul nu reușește să conviețuiască într-un loc în care moartea era la ordinea de zi... Epilog După „marea amnistie” a deținuților politici de la mijlocul deceniului șase, penitenciarul Jilava
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
frumoasă familie din lume. A apărut și frati-miu, după vreo 4 ani, și știu că, deși la început era un pitic care se făcea tare multă gălăgie, acum a ajuns cel mai bun prieten al meu. Am iubit, învățat, părăsit, am fost părăsit, dezamăgit sau fericit și încă n-am terminat, dar m-am pus pe cântat și bucurat suflete (inclusiv al meu!). Mă bucur de ce am și-mi doresc tot timpul lucruri noi. Nu urăsc, nu invidiez și evit
Concert cu Mihai Mărgineanu @ Hunter's Pub, 27 martie [Corola-blog/BlogPost/94708_a_96000]
-
insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme și ceară și zvon de hotare vânt din pustie și fir de nisip în găvanele goale în casele părăsite păduchii sunt regi și nicio căință nu mișcă aici amice vino cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui nu-i pasă de tine iar tu vino în taină și suflă
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
poate fi pană în aripa lui zgomotoasă. În 2 aprilie am văzut primele berze de lângă zero, dar nu-mi închipuiam că vor fi ultimele. Orice începe azi și se sfârșește ieri. 9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
îmi spuse, cinic, filozoful: A fost asasinat... spiritual.) Vers ...Mă așteaptă lungul drum în căutarea locului nașterii melancoliei. Această zi Asemenea altuia, spun: Nu vreau să mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
nimic nu le trecea prin cap poate era de vină vremea urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și copiii care îi așteptau cu drag acasă Dragostea în vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
moartea nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
psihice pe care medicii nu știu și nu pot s-o trateze fiindcă ține de viața închipuirii, Sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
George Vulturescu Ca să te pot întâlni am inventat Pietrele Nordului. Doamne, le-am smuls din celulele creierului precum ai sumețit Tu stâncile din mare Bătrân, intru în satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe pielea ei rozalie dar îi simt solzii de reptilă. Nu-i văd în ochi vinul
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Constantin Abăluță În țara acelor de pin și-a soarelui călătorind pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor spuma valurilor urcă precum fumul aduse de vânt voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu apă și stânci? nu-i nevoie de cuvinte aceste rânduri sunt o impietate și stânca din
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea și mirosul de alge o briză aleargă către
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
să fiți aidoma lui furia caniculei o strîngi cu grijă-n canistre odihna e-afară mereu afară asemenea unui aluat dospit cerul cauți paloarea de pergament a forțelor scrii rectifici teroarea mecanismului îți mistuie chipul. Antenî Cum brațul unui copil părăsit se înalță antena ce-ar mai putea capta la un capăt steaua surdo-mută la celălalt graiul tău fără ființă. Fără explicații fără iertări fără jurăminte fără detalii fără vise fără eschive fără sensuri fără-ndoieli fără pauze fără viscere fără
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
ars la foc scăzut, c-așa erau vremurile: furtișaguri, mărunțișuri. Dar imediat după aceea a prins aripi. A plecat în franța, a stat pe-acolo vreun an, la marginea parisului, își făcuseră el și prietenarii lui o tabără din rulote părăsite și din cartoane, era ca-n rai, trândăvea toată ziulica, asta era plăcerea lui cea mai prima-ntâi, când îi venea foame se ducea cu prietenarii în carrefour, mânca pui fripți, cartofi la cuptor, se dădea cu șpreiuri, apoi se
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]