268 matches
-
în lume Doru îmi calcă pe urme Și nu-i colb purtat de vânt, Ce doru greu, de pământ! Unde talpa mi-o călcat, Florile s-or ridicat! Unde-am vărsat lacrima, Iute o crescut salca. N-o săcat niciu-un părău Dă câte lacrămi vărs eu, Curge mai învolburat, Apa de-unde am plecat. N-o ploiat Doamne de-o lună, Lacrămii cine să-i spună? N-o ploiat Doamne de-un an, Da lacrămi io încă am. Unde găndu` rătăcește
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
un luminiș de pădure - frumoasă, roșie, aromată, de-ți lasă gura apă, de bună ce e! Dar, ia să văd, tu ce ai adus în coșuleț? - Ei, asta-i bună, Pufosule! Ce, eu sunt ca tine? Să umblu bezmetic prin părău și prin desișuri de pădure după pește și zmeură? Eu sunt mult mai deștept ca tine! - Cum adică? Tu deștept și eu prost? - Să vezi! Am luat-o agale de-a lungul marginii pădurii, am coborât în vale, deasupra unui
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
altare Cu zei faimoși și Afrodite Misterele din stalactite, Cu feți-frumoși și cosânzene Și vise-n roua de sub gene. Nu vreau a rătăci prin umbre Cu dor de tine mă pătrunde Ascunde-mă în gândul tău Lăsându-ți lacrima-n părău Ascultă-mi liniștea din pași Mă bucură cu îngerași Și-n noaptea albă de argint Mă crede, prințe din Corint, Din suflet lin, floare de crin În adieri de rozmarin Topind dureri în jar de clipe Lasă iubirea să-nfiripe
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
socială. Elemen¬te¬le din afara conținutului - raționamentul eroilor, ideile lor - nu au nimic gol, publicistic, pentru că atunci n-ar fi respectată logica de zi cu zi a vieții. Ele decurg în mod firesc din dezvoltarea carac¬te¬relor eroilor. În Părău Podului (N), de pildă, idila ce se naște între Nastasia și Indrei pare să nască un război, mai cu seamă că, odinioară, bunica fetei și bunicul tânărului au trăit o poveste de dragoste nefinalizată cu nuntă, ci cu un conflict
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
realitatea. Eroii Mariei Ioniță sunt oameni obișnuiți, caracterizați prin¬tr-o serie de slăbiciuni, oameni care încă nu sunt pregătiți pen¬tru acțiune și care sunt prea puternic legați de convenționalul creat de societate. Astfel, de pildă, Ana lui Toader din Părău Podului, o femeie săracă odinioară (ce amintește de Ludovica, nora lui Urcan Bătrânul al lui P. Dan), este însetată de înavuțire, motiv pentru care a născut un singur fiu, căruia dorește să îi găsească o soție bogată. Când întrezărește fericirea
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
ei. S-au mutat lângă sat, umblă pe ulițe nestingheriți, prin ogrăzi. Doar acolo mai au ce vâna. Astă-seară, plecând din Arsuri spre târlă, am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii. Peste o săptămână le mai tai una. Că am vreo 30 de oi în plus. Între timp, poate se mai dezmeticesc posesorii de arme, și realizează că lăcomia și fudulia lor distrug un întreg ecosistem.
Am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii () [Corola-blog/BlogPost/338918_a_340247]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU Autor: Dan Petrescu Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Emil Părău OMUL CARE A ÎNVINS URÂTUL SI PRIN POVESTIRILE DE MAI JOS SE POATE OBSERVA FRUMUSETEA INTERIOARA Roua de afin Trăia cândva aici, într-un cătun din poalele masivului Straja, o fată frumoasă, chinuită încă de la naștere de blestemul orbirii. O
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
doi drumeți rătăciți într-un basm. Îmi arată copacii, îmi povestește despre ei ca despre niște semeni de-ai noștri. Îmi arată apoi florile și-mi vorbește despre ele cu smerenie, ca despre niște daruri de la Dumnezeu. Îl cheamă Emil Părău și este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din Valea Jiului. Nimic din ceea ce spune, nici un gest, nici o nuanță a privirii, n-ar putea trăda faima ori statutul lui social. Vorbește încontinuu, plin de ardoare, ca un copil uluit
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
de mărunte...”. Pădurea cu năluci Munții Vâlcanului sunt plini de povești. Aici au trăit dacii, prin codrii ăștia hoinărea viteazul oștean Straja, aici se pripășeau vestiții haiduci ai lui Neag, pe crestele uriașe ale Vâlcanului își aveau sălașul strigoii. Emil Părău îmi povestește tot, pe nerăsuflate, bucurându-se ca un copil de răgazul ăsta mirific. Vrea să-mi arate toată pădurea, să-mi dezvăluie toate tainele ei, aici se simte el pe deplin fericit, aici și acum e cel mai aproape de
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
altcineva, un om de nimic, plin de trufie, cu sentimentul perfid că e ca un zeu de puternic. Iar rătăcirea asta avea să-l coste cumplit. Într-o dimineață senină de primăvară, când roua pădurii încă nu se zvântase, Emil Părău urca cu pușca pe umăr, printre copacii abia treziți din somn. Avea un pas hotărât, știa prea bine unde vrea să ajungă. Și după vreo oră de mers, se ivi în fața lui un luminiș desprins din cel mai frumos vis
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
cea mai de preț comoară lăsată de Dumnezeu. De când e omul pe pă-mânt s-au tăiat copaci. Nu-i nici un păcat, ba chiar e necesar lucrul ăsta, dacă se face cu știință și cumpătat”. Crucea de pe munte În 1991, Emil Părău a luat 5000 de lei de la C.A.R., bani cu care și-a cumpărat primul camion carosat. Era un hârb ruginit care urma să fie dat la casat. Într-o lună l-a făcut ca nou și-apoi l-
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
smerenie. Și iar îmi amintesc de povestea bunicii: trebuie să crezi, să crezi, să crezi...”. Minunile de la Straja Totul a început în anul 1996, pe 21 mai, chiar în ziua Sfinților Constantin și Elena. Câțiva angajați de-ai lui Emil Părău, de la cabana din Straja, au descoperit uluiți, într-una din camere, un bec ciudat în care, în loc de filament, ardea o lumină în formă de cruce, având diferite culori. Nimeni nu mai văzuse vreodată așa ceva și nici un specialist n-a știut
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
din muntele Straja, numit Pârâul Crucii, fel de fel de năluci îmbrăcate în uniforme militare din primul război mondial. Apăreau după ploaie, aproape în același loc, și erau învăluite într-o pâclă care se risipea imediat după ce vedeniile dispăreau. Emil Părău era fascinat de toate întâmplările astea. Curând, avea să afle că tocmai în locul acela, la Pârâul Crucii, muriseră în primul război mondial sute de soldați români. Iar că în toți munții ăștia ai Vâlcanului au pierit atunci cam 5400 de
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
astea. Curând, avea să afle că tocmai în locul acela, la Pârâul Crucii, muriseră în primul război mondial sute de soldați români. Iar că în toți munții ăștia ai Vâlcanului au pierit atunci cam 5400 de militari. Biserica ridicată de Emil Părău la Straja "L-am întrebat pe călugărul Varlaam, stareț la mânăstirea Sadova, ce-ar putea să însemne toate poveștiile astea cu vedeniile de la Pârâul Crucii. Mi-a zis că asemenea apariții pot fi în locuri unde au murit oameni, fără
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
noi, cei care știam istoria locurilor, am luat povestea asta ca pe un nou semn”. De atunci, în fiecare noapte senină, crucea se vede acolo, pe vârful Straja, plină de lumini, ca un mănunchi de stele atârnate de cer. Emil Părău era ctitorul ei, iar gândul ăsta îi umplea sufletul de mândrie. "Nu, nu era bine deloc ce mi se întâmpla. Îmi plăcea să aud cum mă laudă lumea, cum zic oamenii despre mine că sunt ca un sfânt, doar pentru că
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
laud câtuși de puțin, vreau doar să spun că și asta m-a ajutat enorm să-mi găsesc liniștea. Și mă rog tot timpul la Dumnezeu ca lucrurile să rămână așa”. Pe lângă toate astea, ascultând de îndemnul călugărului Varlaam, Emil Părău a mai ridicat o redută în lupta lui cu diavolul. În 1999, mai jos puțin de cruce, într-un loc numit "La Constantin”, a ridicat o biserică din lemn, alegând hramul Sfinților Constantin și Elena. Ziua în care s-a
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
din 04 iunie 2016. de când stai ascuns în creioanele mele colorate? adevărul e că în sertar acestea stăteau cuminți și numai acum în zori le-am auzit șoptind verdele e musai să picteze o inimă cât muntele din fața casei roșul păraiele de dor iar orange cascada unde se revarsă secundele așteptărilor. albastrul nu are astâmpăr și le tachinează pe fiecare cum că el trebuie să aibă domnia că numai așa se poate răcori soarele și va culege ... Citește mai mult de când
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
sau într-un lac în care materialul era depozitat. Din lac, realizat de regulă printr-un baraj, buștenii erau plutiți kilometri buni până la gară prin deschiderea porții barajului. Se economisea construirea căii ferate înguste, practic imposibilă la pantele mari ale părăului de munte. Astăzi, deși se mai exploatează pădurile mai abitir ca atunci, aceste piese, jilipuri, baraje și chiar țapine (un cioc metalic ascuțit fixat de o lungă coadă din lemn care era folosit ca pârghie pentru deplasarea buștenilor lungi și
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
mă așteaptă Tot aceleași căprioare Să le-adap cu mâna dreaptă, S-ascult mierla cum îngână Doina pe-nțelesul meu, Mi-a scris un vecin să-l țină În putere Dumnezeu! I-am răspuns, dragă vecine Tot ai treabă la părău? Și vinarsul, știi tu bine, Să fie pe gustul tău; Sănătoși să fim, la vară Ți-am promis și o să vin Sub umbra de nuc amară Amândoi să ne-ndulcim. Crește iarba și nu-i pasă, Sus pe dealuri, jos
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRESĂRIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Tresărire Am adormit în liniștea parcului și am visat: cum cresc copacii, cum se colorează nuferii, cum curge părăul cu orice tulbure stare, cum își albesc trunchiul mestecenii, cum se fudulesc crengile în frunze și cum își așează greierii în iarbă armonia. Așa am ajuns, vănticel din vărful plopilor, lăsănd timpul șerpuind pe aleea zilei, într-o detașare totală
TRESĂRIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371334_a_372663]
-
I. ADRIANA ORR - VISE NEÎMPLINITE (POEME)2, de Adriana Orr, publicat în Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015. VISUL Am un mic vis: Să găsesc un părău auriu Ce spală Durerea și frica. O, cum aș putea O, cum aș vrea Să devin mai indiferentă La întorsăturile destinului meu. Am o mică dorință Să găsesc o farfurie portocalie, Și să străng in ea Toate simptomele bolii. O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375053_a_376382]
-
blestemul. În terapiile cu culori, portocaliul vindecă bolile fizice; de asemenea este culoarea ce înlătură depresiile și tristețea. THE DREAM I have a little dream To find a golden stream ... Citește mai mult VISULAm un mic vis:Să găsesc un părău auriuCe spalăDurerea și frica.O, cum aș puteaO, cum aș vreaSă devin mai indiferentăLa întorsăturile destinului meu.Am o mică dorințăSă găsesc o farfurie portocalie,Și să străng in eaToate simptomele bolii.O, cum aș putea,Oh, cum aș vreaSă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375053_a_376382]
-
ascultă de părinți, Tot jandarmii le dau sfat, Să se-apuce de-nvățat Și legea de respectat. Legea ei să o sfințească, Pe cei bătrâni să-i cinstească, Cu virtute și morală, Să nu fie de ocară. Meargă răul pe părău, Eu îl rog pe Dumnezeu, Pe jandarmi să-i apere Lumea să nu-i supere. Mă rog tare și fierbinte, Să mergem bine-nainte, Lumea să fie curată, Niciodată supărată Și de jandarmi apărată. În lume bine să fie, Dumnezeu
ARTICOL PUBLICAT DE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345934_a_347263]
-
turmă , printre ele să te strecori , până la apă să le conduci , ca toate în voie să beie , așa cum doresc. Din Zgleamăn pân la Halauă Ogrădeasa sentinde cu iarba cea bună , cu iarba de soi , ce este bună azi pentru oi . Părăul , și astăzi se scurge , și astăzi apa o duce la vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini . Rămâne pășunea , iarba rămâne , să fie păscută
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
uneori cu turma , cu oile mele . Pe acolo , păstoru e-n față la turmă , și oile cu grijă îi pasc pân la picioare, auzindu-le suflul și pașii. Ogrădeasa e cântecul oii ce vine-n pășune , chemarea la apă-n părău , din umbră oaia să bea să-și stâmpere setea . Acolo , oile-și cântă cântarea , cântarea ierbii, cu pașii în grabă , până pe muchia staului cu găleata cea plină ce ochi-ți încântă și te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]