35,668 matches
-
romanul, �este o machetă a universului". Aș reformula definiția în felul următor: jurnalul lui Radu Petrescu este o machetă a existenței proprii. Dar asta înseamnă, dacă ne gîndim bine, că jurnalul precede existenței pe care o consemnează: metaforic vorbind, autorul Părului Berenicei credea, probabil, că viața omului este dinainte scrisă. O machetă misterioasă o conține înainte de a se realiza. Astfel de considerații nu sînt fastidioase cînd ne referim la un autor ca Radu Petrescu. El intră în categoria, destul de rară, a
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
rară, a scriitorilor inteligenți și care reușesc să spună lucruri foarte interesante despre literatura lor și despre literatură în general. De cîte ori i-am comentat cărțile, n-am rezistat ispitei de a cita copios din părerile autorului. De altfel, Părul Berenicei este chiar jurnalul scrierii (între 1961 și 1964) a lui Matei Iliescu iar Meteorologia lecturii, un eseu tîrziu și destul de dificil, o a doua oglindă în care romanul său de debut se reflectă, cu �bibliografia" care i-a stat
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
într-o zonă la limita oniricului: Mi-aduc aminte cu o limpezime rară,/ de parcă aș ține în palmă un strop de mercur,/ cum arăta mama după ce m-au desfăcut de ea./ O culcaseră pe o tablă de șah/ și avea părul atît de lung și de abundent/ că o legaseră de pat cu el." Unele imagini, inițial desprinse din proximitatea cotidianului, capătă o aură de neverosimil și mister, ca în grafica suprarealistă ("o pisică de angora cu blănița-ntr-un nimb
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
se vede din câte eseuri i-a consacrat. Nora, frumoasa irlandeză e un portret scris parcă la concurență cu iubitul Norei Barnacle: "Numele ei te ducea cu gândul la gâsca sălbatică, era o frumoasă irlandeză de douăzeci de ani, cu păr brun-roșcat, cu ochi albaștri, cu voce gravă și sonoră, cu aer androgin, cu mers legănat și mândru. Era chelneriță la un hotel din Dublin. într-o zi, pe stradă, ea întâlnește un bărbat de douăzeci și doi de ani, subțire
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
un corn și-un pahar cu lapte. Guvernul Năstase atașază, prin această măsură pentru care așteaptă aplauze, încă o cârjă trupului anchilozat al țării. în loc să vindece organele betege, el se mulțumește să facă manichiura și să dea o coafură șic părului slinos și plin de mătreață. în ciuda idiosincrasiilor mele, o sintagmă celebră descrie paradisul drept teritoriul laptelui și-al mierii. Specialiști în adaptări, împământeniri și sincronizări din goana calului, din 15 septembrie vom putea defini România drept țara paharului cu lapte
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
încă îi este vinețiu și bălos, încearcă să se lupte cu Vanlacre, înaintează, se trage într-o parte, se dă înapoi. Încercare pe cît de rizibilă pe atît de zadarnică. Logodnicul fiicei lui Jakobsz a aruncat acidul. Bărbia, buzele, fruntea, părul, gîtul lui Meaume sînt arse. Fiica judecătorului e atinsă la mînă. Urlă. Durerea fiecăruia este atît de vie că urlă cu toții. Meaume este dus la meșterul său. Heemkers cheamă un medic care-l îngrijește pe ucenic. Ochii n-au suferit
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
cu voce joasă, cu o voce imperativă: "Ascultă-mă! Ascultă-mă!" Privește înapoi ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele. Își
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele. Își aranjează părul cum poate. - Trebuie să pleci din oraș. Chiar azi. - De ce? - Chiar acum. - De ce chiar acum? - Pentru că o să vină. Vrea să te ucidă. Ea îi atinge cu repulsie chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită că l-ai
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
care presupune coexistența armonioasă a românilor, nemților, ungurilor, sîrbilor, slovacilor, bulgarilor etc. Copil fiind la nivelul claselor primare vedeam zilnic trecînd prin cartierul Elisabetin din Timișoara, pe strada Pescarilor, în și dinspre Piața Lahovary un bătrîn înalt, distins, cu un păr alb, nepermis de lung pentru vîrsta lui. Multă vreme am crezut că este un pianist celebru. în mintea mea, complet aberant, imaginea lui se asocia cu numele Franz Liszt. Ulterior aveam să aflu că nu este pianist, ci scriitor. îmi
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
jurnal "prelucrat" de scriitor și pregătit pentru publicare (nici "maxim prelucrat" ca să se transforme în roman, așa cum se întîmplase cu alte cărți ale autorului și nici "minim prelucrat" așa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur și simplu de caietele și notele lui Radu Petrescu așa cum arătau ele în manuscrisele rămase după moartea prematură a autorului în 1982. Jurnalul publicat la Humanitas urma să aibă trei volume: volumul I 1946-1951/1954-1956; volumul
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
benign, cu ochi de viorea, de ce să dăm cu pușca după fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, căci luminează cerul înstelat. Și drumul omului beat, cînd întunericul îi pune cărăbuși stelari în ochi. Să-i dăm un smoc de păr descreierat în crăpătura lui de la măsea". Discursul comunist este la fel de absurd: "noi avem școala gratuită și caiete bune, dar copiii din țările capitaliste plătesc pentru școală și mulți copii nu pot să învețe, pentru că părinții lor sînt săraci. ș�ț
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
ei printr-o zi-vară eternă, sînt purtătoare de morb: "se strecurase boala ca un puf alb de pe copacii mari din fața școlii, care le intra în nas și în ochi. Vîntul ușor îl purta peste tot și-l așeza, jos în păr și pe haine. îl respirau amîndoi și ea își ducea degetele mici la nas să se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
La așa ceva chiar că nu mă așteptam. Plouă. Ploaie puternică și de durată. O mașină de la " Curățenia orașului" stropește impasibilă bulevardul. Dau să intru la magazinul Nick din Piața Amzei. Zăresc în fața ușii o bătrînă, ca bunicile din povești, cu părul alb, curat îmbrăcată, zîmbitoare. Mă pregătesc să o ajut să deschidă ușa. Nu apuc, pentru că femeia ia mînerul cu ambele mîini și mă lasă ea să trec. Văd alături, la cealaltă intrare, o secvență analogă și înțeleg că este o
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
a fost cît se poate de plată preț de 200 de kilometri, dînd ocazie să se afirme sprinterilor, pentru ca brusc, cînd nu mai erau decît 21 de kilometri, să înceapă serpentinele, fără cea mai scurtă "pauză", strînse în ac de păr, cu pantă medie de 9%. Și-au intrat în rol cățărătorii. Plutonul, relativ compact pînă atunci, s-a risipit ca bătut de vînt. Cîțiva fugari, care rulaseră laolaltă, s-au risipit și ei. Între primii și ultimii clicliști din caravană
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
încrustat pe fața celor treji un fel de disperată frumusețe a naufragiului. Naufragiu ca stare poetică, amintind de Ungaretti, Allegria di naufragi. într-un interviu superb în Sydsvenska, poetul Lasse Söderberg cu Dali, în atelierul acestuia, atmosferă de magie catalană. Părul lui Lasse e în dezordine și capetele șuvițelor i s-au blonzit și mai mult, sau poate au albit, din cauza culorilor care se usucă în tabloul lui Dali, care e în picioare, spunând din când în când cu acea voce
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în care bărbăția se învolbura ca un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta în apropierea obrazului pe care barba crescuse peste
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta în apropierea obrazului pe care barba crescuse peste noapte precum iarba tăiată ieri. Ceva cald ieșea din respirația lui de om mulțumit cu sine și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta în apropierea obrazului pe care barba crescuse peste noapte precum iarba tăiată ieri. Ceva cald ieșea din respirația lui de om mulțumit cu sine și cu lumea. Respirația ca un motiv
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
peste noapte precum iarba tăiată ieri. Ceva cald ieșea din respirația lui de om mulțumit cu sine și cu lumea. Respirația ca un motiv muzical început încă din timpul în care el aparținea numai mamei sale, acea suedeză blondă cu părul de doi metri, cu față de zeiță nordică și piele de un alb conținând toate prospețimile. Acest bărbat dormind cu toate corpurile vârstei de până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre impetuoasa luptă erotică de azi-noapte. Eu
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în România, despre care păstrează amintiri de neuitat, mai ales despre natură, despre chelnerii care-i puneau în farfurie mai mult decât ceruse, pentru a umfla nota de plată. Ochii ei erau ochii familiei, ochii albaștri ai lui Lionel și părul ei blond care-i cădea ca o cască peste față erau ca un fel de capcană de prins și făcut prizonieri pe reprezentanții sexului tare. Altruismul lui Lionel se dezvoltase subtil parcă într-un rasism disimulat prin raționamente logice. Acest
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne, virgine si poeți, contra unuia de pisici abandonate. De data aceasta mi se pare nostimă soluția, precum nostimă mi se pare și acea povestioară sentimentală cu o enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o căutată și supărătoare abjecție, ce fac parte din amintirile din copilărie, fictivă sau nu) ale lui Dorin Spineanu. Ca și Nică a Petrei, copilul din povestire are melodrama lui și un limbaj așișderea de
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
obiectelor/ Și visez zăpada" (Poem șvariantăț). Drept consecință, poetul capătă înfățișarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfățișarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-și dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se din unica armonie./ Să ajung la freamăt, ultim fetus/ Al spiței adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relațiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
de știre-bombă, stă scris, mare, plus foto color: "Stilistul Claudiei Schiffer se mută la Craiova", " Stilistul Claudiei Schiffer îndrăgostit de o olteancă". Din text rezultă că "stilistul" e machior și nu eschimos, ci e un "escu" (Rădulescu), un tînăr cu părul și barbișonul vopsite blond auriu, cu un pulovăraș ușor decoltat, cu mărgeluțe la gît, a cărui performanță nu e doar aceea că ar fi machiat-o pe Claudia Schiffer, dar și aceea că ar fi fost "nominalizat atît la Oscar
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
Erou al Muncii Socialiste, 17 frați și o bunică, Îngropați de vii... sunt adevărate personaje. Destinele și întâmplările lor sunt extrem de interesante. Drumul n-ar fi fost deci greu! Pușcărie cu balamuc este un reportaj de senzație care îți face părul măciucă. Jurnalistul rămâne din greșeală închis peste noapte laolaltă cu bolnavii psihic de la Tg. Ocna. Pagini întregi în care înregistrează comportamentul "colegilor" de celulă sunt înfiorătoare: "Un epileptic aflat în criză se tăvălește pe jos, sfâșiindu-și zdrențele de pe el
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
l-a schingiuit și i-a luat toți banii... și l-au și omorât. Gligorie neagă. Împăratul vine prima dată în contact cu astfel de intrigi orientale. Constantin Stolnicul aduce și un martor, pe Ionașcu, Cap-de-ghindă. Dovedit, învinuitul își smulge părul din cap, se lamentează. Și, ca să vedeți cum este Occidentul, un prieten îl povățuiește să treacă la catolici. Așa scapă de moarte. S-a făcut catolic, s-a aranjat. Nu se mai auzise ca cineva să treacă la ortodoxi, ca să
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]