KorAP: Find »[drukola/base=părințel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...26 >

643 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

-i În creștere. Ea se ascunde de mine În dosul portbagajului ridicat al mașinii și după o jumătate de minut iese de-acolo schimbată Într-un tricou cărămiziu și cu un alt tricou În mână pentru Vio. În urma ei vine părințelul cu două bucăți de porumb fiert În castronul nostru de tablă. Sunt resturile de la masa noastră. Parcă m-aș fi așteptat să se schimbe și ăsta, dar e tot În maioul lui negru anti-jeg și plin de urme de funingine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
protejează din priveliștea șortului. Cu o voluptate curată și Îndreptățită, mă redescopeream orfanul de treizeci și cinci de ani care eram. Mă abțineam cu greu să n-o Încalec acolo pe loc de-a-mpicioarelea, sub privirile Încurajatoare ale stăpânului nostru tânăr și ale părințelului și să-i spun mamă, dragostea mea, iubirea mea, ce dor mi-a fost de tine și bine că te-am regăsit, n-am să te mai pierd niciodată, mămica mea Felicia măcelărită și hăcuită-n halu’ ăla, care-n

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Cred c-o să ne oprim la Costinești, Încercă Viorel să decidă, și ea mormăi afirmativ cu gura plină de boabe. Orice am face tot ne prinde noaptea. Mergem direct la discotecă și mâine dimineață la plajă. — Să prindeți ultravioletele, face părințelul. — Da, le vom prinde, Îl asigură Viorel. Da’ foarte foarte mare atenție la radiații, Viorele. Cancerul și sida sunt pe urmele noastre. Ortansa se Îneacă: — Sida? — Sida e adusă la mare de occidentali, explică părințelul Andrei, iar radiațiile vin de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
plajă. — Să prindeți ultravioletele, face părințelul. — Da, le vom prinde, Îl asigură Viorel. Da’ foarte foarte mare atenție la radiații, Viorele. Cancerul și sida sunt pe urmele noastre. Ortansa se Îneacă: — Sida? — Sida e adusă la mare de occidentali, explică părințelul Andrei, iar radiațiile vin de la ruși și localizează cancerul În diferite organe ale omului. Demonia apuseană și demonia răsăriteană ne atacă Încrucișat. Mai cu seamă Însă pe fondul unei fericiri intense organismul devine vulnerabil. Dar tot așa se Întâmplă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
studiat și tehnologia construcțiilor de mașini. — A studiat, cunoaște, ți-am spus doar. E căptușit cu de toate. — N-a avut noroc În viață, Îl căinează sincer Viorel. — Medicină am făcut aproape un an! — De ce doar un an? Întreabă ea. Părințelul dă din mână. — Oh, m-am luat cu alte treburi. Am vrut să mă-nsor, Tanso, asta e. Moșu’ Îl strigă pe fiu-său de la fereastra biroului. Era și timpul. Îmi stătea ca un cuțit În inimă. Bine c-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
deprins să vadă În Întuneric, și nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi ce să-ți spun, Tanso, că noi doi ne iubeam foarte tare și am vrut să ne căsătorim. Părințelul se căznește și o tot lungește, oh, cum se Întâmplă de obicei, noi am decis să ne unim viețile. Părinții ei, ce să zic, nu erau deloc de acord. Dar până la urmă n-ar fi stat În calea fericirii unicei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
betelia blugilor. Degetele se forțează și coboară prin smocul de păr moale, silind-o să se ridice puțin și să desfacă pulpele. Toată mâna mea se Întoarce pe sub ea și se frânge din Încheietură ca să urce pe despicătura feselor, În timp ce părințelul Își deapănă povestea cu glas ușor schimbat. Privirea Îi fuge Între noi și fereastra unde se stinge zvonul scandalului. Suspină: — Ea era frumoasă și bogată, dar dragostea o orbise. Nu vedea cu cine are de-a face, cine eram eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fii-su. Nu-i mai intri În voie ca altădată. Ziua asta pierdută pe aici precis o să mi-o taie din pontaj. Până când o să mai faci pe scriitorul pe buzunarul lui și-al Cooperativei? Mi-e că până o găsi părințelul Andrei momentul potrivit ca să-l operăm fără să simtă pe stăpânul nostru și să-l vindecăm definitiv. Atunci o să ne vindecăm și noi de urât și mizerie și parcă presimt că nu mai e mult, ar cam fi momentul, da

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
am de unde să vin, iar după un ocol prin oraș și prin Împrejurimile Pantelimonului, mă pomeneam tot În dormitorul Unității. Seara, moșu’ și cu nevastă-sa o luau din loc spre apartamentele lor din Drumul Taberei și doar eu cu părințelul și haita aia de câini de pripas mai rămâneam pe-acolo. Au fost destule nopți când vechiul meu tovarăș de prin hale mi-a făcut capul calendar cu fel de fel de planuri improvizate, care nu prea apucau să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi putut bucura În definitiv că dezintoxicarea mea se petrecea treptat, evitând un șoc nefast, pentru că ce auzeam dând din el semăna dincolo de mult cu halucinațiile vizionare ale romanelor vieții mele. Poate că simpla mea prezență acolo Îl stimula pe părințelul Andrei la astfel de povești aducând Întrucâtva și cu basmul despre căsătoria lui ratată, improvizat pe gustul femeii stăpânului nostru tânăr la care eu râvnisem fără speranță, tot așa cum el râvnea cu bale la gură la avutul celuilalt stăpân al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era o casă de bani acolo. Da, o văzusem sub afișul cu tarife și poftisem și io la ce bunătățuri s-or fi găsit În frigiderul ăla, dar tot părințelul a catadicsit să-mi spună că are Încuietoarea stricată ori a pierdut moșu’ cheile, drept pentru care ține acolo doar un teanc de fișe de lucru și bonuri vechi de deconturi, cu termenele expirate de ani de zile. La ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
important de făcut, iar pe de altă parte moșu’ fierbe așteptându-l pe fiu-su cu motorul nou și cu celelalte piese pentru care a plătit de-l ustură la inimă. — Îl dă afară, să-i plouă-n găoace, rânjește părințelul. Ce-a mai rămas din mașina asta, o să faci o troacă să se scalde rațele-n ea... Încruntarea de pe fața bătrânului Îl face să-și ia seama: ba taci că-i bine, moș Victore. Când o apărea Viorel, să vezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Victor. Păi n-ar mai fi mare lucru, da’ care-o fi prostu’ să se-ncurce cu ce-i dăm noi și să nu-și dea seama că nu-i moșia noastră? Ba să n-am nici o grijă, Îl găsește părințelul cât ai clipi pe prostu’ ăla, numa’ să plece ăștia odată pentru două-trei zile la vreo nuntă, da, poate sâmbăta viitoare. Soarele era Încă iute, dar spre seară simțeai adierea vântului Întețindu-se cu foșnet de frunze uscate prin lanul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și Viorel se ferea din calea privirii lui cu o anume Încrâncenare. Speriat și deopotrivă ros de ură, se vedea că vrea să termine cât mai repede cu acest comision și să se ducă, să scape de mine și de părințelul, de tac-su și de mă-sa și mai dă-o dracu’ și pe Tansa. — Mai bine i-o dădeai lui Relu, spuse Andrei. Nu ți-a spus? — Cine? făcu Viorel distrat și agasat. — Ortansa. Nu ți-a spus cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i lu’ ăsta unde s-o găsească, că-i făcut praf după ea. Și Viorel iar că las-o dracu’, ca Tansa pă toate drumurile. Știam, dar aș fi vrut și totodată Îmi venea peste mână să insist. Insistase destul părințelul În contul meu. Deja se lăsase păgubaș, așa să fie cum zici tu, Viorele, pă toate drumurile și potecile, da’ ăsta cum dracu’ o avea aprinderea? Ia să vedem un inginer mecanic cu școala profesională la bază, spuse, În timp ce moș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Andrei fumul și mirosul de carne friptă. Aia era Însă În exclusivitate treaba lor. Câinii barem s-alegeau cu oasele. Se gudurau și schelălăiau excitați când Îl vedeau pe plutonier intrând pe poarta Unității. Îl recunoșteau după uniformă, Înainte ca părințelul să mă facă atent că iar a venit ăsta să-și ia dreptu’ de la moșu’. Era un țărănoi zdravăn și fălcos și roșu-n obraz, tipul activistului de teren pe care mi-l aminteam din halele tinereții mele, Învestit de-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu mâna goală. De astă dată venise cu un pachet lunguieț, căruia i se ivea capul dintr-o pungă de plastic, iar moșu’ nu ne-a mai trimis după spumos. Avea În birou niște cutii de bere nemțească. Eu și părințelul nu prea apucasem să vedem așa ceva până atunci și ne-a pus să le Îngrămădim În găleata puțului pe care-a umplut-o până-n gură, erau zece, și să le lăsăm la fund să se răcească. S-or fi clocit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-mi iei și mie un sac de pulane ca să duc la țară, și-i numără douăzeci de sute În palmă. Știam că nu-s pentru salam banii ăia. Erau aranjamentele lor mai vechi și mai noi, văzusem și altădată cu părințelul cum moșu’ Îl ungea și-l mânjea pe ăsta ca pe un asociat de nădejde Întru furăciuni de tot felul ce-i era. N-o fi știind moșu’ că noi știm și d-aia zice că pentru salam, dar la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
parcă s-ar fi liniștit În privința lui Laur. Nu-l interesa unde e, dacă n-o sta cumva ascuns În lanul ăla de porumb și așteaptă să se lase noaptea să-l jefuiască și să-i pună foc la Unitate. Părințelul se străduia la rându-i să-l liniștească ținând-o pe-a mea și gâdilându-l În neștire. — Lasă-l dracu’, bre, că s-a dus de prost ce-a fost. Unde mai găsește el ca aicea? Casă, masă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ușii pivniței, văd În mâna lui reteveiul de țeavă care mi se pare pe moment un avertisment pentru cei doi șoferi. După cum izbește În lacătul cât pumnul, zburându-l din belciuge din a doua lovitură, rănguța asta-i În mâna părințelului ca și o armă pe care știe s-o folosească cu o dibăcie exemplară. Degeaba s-a asigurat moșu' și cu yala, că uite așa sărind În lături dintr-o lovitură de picior, iar de-acum nu mai e drum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
avea, vere... — Cât?! Tresări. De-acum se trezise de-a binelea. Scoase tot de prin buzunare, o sută și ceva mărunțiș, și-i puse pe Acatistierul lui Andrei de pe colțul mesei. — Bagă-ți-i la loc În buzunar, Îi spuse părințelul, și ajută-ne să mai strângem pe-aici. * Era vineri noaptea și dincolo de toate era târziu. Mai bine am fi mers cu Rabele cu clienții noștri, dar Andrei nici nu vrusese să audă. Cine știe ce le-o mai da proștilor prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
eu să văd, șopti, și o luă spre poartă prin Întuneric, cu țeava-n mână. Îl simțeam În stare de orice. Frica mea mai dură până am pus și eu mâna pe o țeavă de sub patul lui, acolo-și ținea părințelul armamentul paznicului care era, apărând zi și noapte averea moșului și-a Unității de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Pândeam din marginea ferestrei. Cât aș fi putut vedea ferindu-mă să nu fiu văzut, și deja vedeam ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni de pușcărie. Am spus așa, În general. Din ce-am auzit io și din ce mi-a spus Pepino

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot. Chiar te fac să vomiți mâinile părințelului, iar Viorel era o fetiță drăguță și fină, care ce să vă mai spun când m-a luat la el În apartament În Drumul Taberei și ne-am spălat numai cu săpunuri străine și ne-am spreiat și ne-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
muncindu-se din răsputeri să rupă bolovani din arătura uscată ca să arunce după agresori. — Florinele, unde-i mă-ta? Se lăsase pe vine În fața lui, dar amarnic se mai perpelea Florinel În focul dorinței de răzbunare. N-avea vreme de părințelul Andrei. Florinel! Bă, tu n-auzi?! Îl prinse de umeri și-l zgudui de săriră lacrimile și mucii din el În toate părțile. Unde-i mă-ta și tac-tu?! Ba uite că ăsta aude, deh, nu-i ca mă-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]