94 matches
-
mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul de amurg ("Nyctulus noctula"); Păsări protejate prin "Directiva CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): uliu păsărar ("Accipiter nisus"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), șerpar ("Circaetus gallicus"), lăstun mare ("Apus melba"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), șoim călător ("Falco peregrinus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufniță ("Bubo
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
l-a înfrânt pe arhiepiscopul Hugo, fiul lui Herbert. Ca urmare, Artaud a devenit noul arhiepiscop de Reims. În continuare, pe parcursul a trei ani, Herbert al II-lea a pierdut Vitry, Laon, Château-Thierry și Soissons. Intervenția aliatului său, Henric I "Păsărarul", regele Germaniei, i-a permis să își recupereze stăpânirile (exceptând Rheims și Laon) în schimbul supunerii sale față de regele Raoul. Ulterior, Herbert s-a aliat cu Hugo cel Mare și cu ducele Guillaume "Spadă Lungă" de Normandia împotriva regelui Ludovic al
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
preluat numele devenind Marca lui .La jumătatea secolului al X-lea el a fost conducătorul a ceea ce se cunoaște sub numele de "Drang nach Osten" (expansiunea germană în răsărit). Gero era fiul markgrafului Thietmar, tutore al regelui Germaniei Henric I "Păsărarul". În continuare, Gero a fost numit de către regele Otto I "cel Mare" pentru a-i succeda fratelui său, Siegfried în pozițiile de conte și markgraf în districtul de la frontiera cu triburile venzilor de pe valea inferioară a râului Saale, în 937
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
pestrița mare ("Dendrocopus major"), ciocănitoare neagră ("Drycopus martius"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), gaița ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"); Reptile și amfibieni: șopârla de câmp ("Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), broască roșie ("Rană temporaria"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("bombina veriegata"), broască
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
Meaux, era abate laic la multe mănăstiri că Saint Martin, Saint Denis etc. și avea un număr mare de vasali. Prima să soție îl susținea pe Ludovic al IV-lea, iar a două soție a să era fiica lui Henric Păsărarul, iar apropierea regelui de ducele Burgundiei au dus la răcirea relațiilor dintre cele două părți și la un lung conflict după 937. După excomunicarea să, Hugo a cedat și l-a recunoscut pe Ludovic drept suzeran. Dar regele Franciei apusene
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
imperială din Sfântul Imperiu Roman, ca succesoare a dinastiei dinastiei carolingiene a francilor și care este recunoscută în general ca fondatoare a imperiului medieval romano-german, oficial cunoscut ca Sfântul Imperiu Roman. Deși nu a fost niciodată uns împărat, Henric I "Păsărarul" (Heinrich), duce de Saxonia, este considerat fondatorul dinastiei imperiale germane, întrucât alegerea sa ca rege al Germaniei a făcut posibil ca fiul său, Otto I să ajungă împărat. Începând cu Otto I, cei mai mulți regi ai Germaniei erau încoronați de papă
Dinastia Ottoniană () [Corola-website/Science/325338_a_326667]
-
enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundra ("Aegolius funereus"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), cocosul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufnita ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), caprimulg ("Caprimulgus
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
inferioare ale Rinului și Meuse. A revitalizat poziția vechii capital, Aachen și s-a afirmat ca un continuator al lui Carol cel Mare. A lăsat în urma sa un întins imperiu conform autorului Cronicii Saxone, Widukind de Corvey. În 936, Henric “Păsărarul” a fost succedat de Otto I ce a continuat și decis recuperarea tradiției carolingiene, afirmând suveranitatea asupra factorilor locali de putere. A fost încoronat printr-o fastuoasă ceremonie la Aachen, fiind uns de arhiepiscopii de Mainz și Cologne. A dus
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Winterthur Rudolf a fost înfrânt de către Burchard, care astfel a consolidat puterea ducatului și l-a silit pe regele burgund să renunțe la pretențiile sale teritoriale. În același an, el l-a recunoscut pe noul rege ales al Germaniei, Henric "Păsărarul", pe atunci duce de Saxonia. În schimb, Henric i-a acordat lui Burchard drepturile de taxare și de învestitură a episcopilor și abaților din Ducatul de Suabia. În 922, Burchard și-a căsătorit fiica, Bertha cu fostul inamic, Rudolf de
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), cocos de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ierunca ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), soim călător ("Falco peregrinus"), barza albă ("Ciconia ciconia"), barza neagră ("Ciconia nigra"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), mierla ("Turdus merula"), codobatura ("Motacilla albă"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
(n. cca. 913-d. 5 mai 984) a fost fiica regelui Germaniei Henric I "Păsărarul", cu Matilda de Ringelheim. Gerberga a fost căsătorită prima dată cu ducele Gilbert de Lorena, cu care a avut patru copii: A doua căsătorie a fost cu regele Ludovic al IV-lea al Franței, în 939, cu care a avut
Gerberga de Saxonia () [Corola-website/Science/325298_a_326627]
-
clusii") și degetăruț ("Soldanella hungarica"). Fauna este una caracteristică zonelor înalte ale Carpaților Orientali, alcătuită din mamifere, păsări și insecte, cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), urs brun ("Ursus arctos"), corb, ("Corvus corax"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"); Păsări (migratoare și de pasaj) protejate prin "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), cucuvea ("Athene noctua"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus apus"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de pădure ("Anthus
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
condus de Unni de Bremen pentru a adera la cauza sa în 916 cu ocazia sinodului de la Hohenaltheim nu a întrunit rezultatul scontat. După câteva ciocniri armate, Conrad a reușit cel puțin să ajungă la negocieri cu ducele Henric I "Păsărarul" de Saxonia. Cu toate acestea, ducii revoltați din Suabia, Erchanger (executat în 917) și Burchard al II-lea constituiau o continuă amenințare, ca și ducele Arnulf cel Rău de Bavaria. Grav rănit în una dintre confruntările militare cu Arnulf, Conrad
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul cu urechi lațe ("Barbastella barbastellus"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersi"), liliacul de iaz ("Myotis dasycneme") și liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"). Păsări: soim călător ("Falco peregrinus"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), bufnita ("Bubo bubo"), huhurez mare ("Strix uralensis"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), porumbel de
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
Henric I (n. 919/921 - d. 1 noiembrie 955) a fost duce de Bavaria. Henric era cel de al doilea fiu al regelui Germaniei Henric I "Păsărarul" cu soția sa Matilda de Ringelheim. El a încercat să provoace o revoltă împotriva fratelui său mai mare, noul rege Otto I "cel Mare" în 938, fiind în alianță cu Eberhard de Franconia și Gilbert de Lorena, considerând că tronul
Henric I de Bavaria () [Corola-website/Science/325241_a_326570]
-
mistreț ("Sus scrofa"), râs ("Lynx lynx"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"); Păsări (migratoare, de pasaj) protejate la nivel european prin "Directivă CE" 147/CE (anexă I-a) din 30 noiembrie 2009: uliu păsărar ("Accipiter nisus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), lăstun mare ("Apus apus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris"), rândunica roșcata ("Hirundo daurica"), fluturaș de stâncă ("Tichodroma muraria"), pupăza ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), mărăcinar
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
abației Sf. Emmeram din Regensburg, acolo unde se afla îngropat și tatăl său. Moartea sa a condus la sfârșitul ramurii răsăritene a dinastiei Carolingiene. Vidul de putere creat în Francia răsăriteană a fost până la urmă umplut de către familia lui Henric "Păsărarul", văr al lui Ludovic și întemeietor al dinastiei Ottoniene. Înainte de Henric însă, ducii din Francia de est s-au întrunit pentru a-l alege pe ducele Conrad de Franconia ca rege al Germaniei, pentru a se opune regelui din Francia
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
au împărțit țara între ei, Venceslau atribuindu-i fratelui său un teritoriu întins. După destrămarea Moraviei Mari, conducătorii Ducatului Boemiei au trebuit să facă față atât incursiunilor maghiarilor, cât și celor ale oștilor ducelui Saxoniei și regelui Franciei Răsăritene Henric Păsărarul, care au inițiat mai multe campanii militare înspre răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu ducele bavarez Arnulf cel
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
El a ctitorit, de asemenea, o biserică rotondă consacrată Sf. Vitus în Cetatea din Praga, care există și astăzi sub numele de Catedrala Sf. Vitus. La începutul anului 929, oștile comune ale ducelui Arnulf al Bavariei și regelui Henric I Păsărarul au ajuns la Praga, în urma unui atac brusc, forțându-l pe Venceslau să reia plata unui tribut care fusese impuse pentru prima dată de regele Franciei Răsăritene Arnulf de Carintia în 895. Henric fusese forțat să plătească maghiarilor un tribut
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Femela este maronie cu târtița albă, mai lată decât la ereții alb și sur, iar aripile sunt evident mai scurte și mai rotunjite, cu 4 nu 3 "degete" în vârf, în timpul zborului glisat la înălțimi mari, femela seamănă cu uliul păsărar. Juvenilul, asemănător cu femela, este mai striat pe fața ventrală, mai ales pe subalarele secundare. Se hrănește cu mamifere mici și păsări.
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
de o fauna bogată și diversă, reprezentată de mamifere: bursucul, căprioara, cerbul carpatin, dihorul, jderul, lupul, mistrețul, pisica sălbatică, râsul, ursul, veverița, vulpea. Păsări: alunarul, buha, ciocănitoare pestrița, cucul, mierla neagră, negroica, pițigoiul mare, pițigoiul de munte, sturzul cântător, uliul păsărar, vrabia, dar și rozătoare: șoareci, șobolani. Reptile: șerpi, șopârle, brotăcei, broaște. Nu lipsesc nici caprele negre, iar în urmă cu circa o jumatate de veac, pe cursul superior al văilor Izvor și Lunca, existau păstrăvi și vidre. Sunt ocrotite de
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
și Carintia sub o singură domnie, sub dinastia Luitpoldingi. Regele Germaniei, Conrad I l-a atacat pe Arnulf după ce acesta refuzase să îi recunoască supremația, însă expediția a eșuat. În 920, succesorul lui Conrad I pe tronul Germaniei, Henric I "Păsărarul" din dinastia ottonilor, l-a recunoscut pe Arnulf "cel Pleșuv", confirmându-i și dreptul de a numi episcopi, de a bate monedă și de a emite legi. Un conflict cu puterea centrală a izbucnit avându-i ca protagoniști pe fiul
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
confirmându-i și dreptul de a numi episcopi, de a bate monedă și de a emite legi. Un conflict cu puterea centrală a izbucnit avându-i ca protagoniști pe fiul și totodată succesorul lui Arnulf Eberhard și fiul lui Henric "Păsărarul", Otto "cel Mare". Eberhard s-a dovedit mai puțin norocos decât tatăl său, încât a fost nevoit în 938 să fugă din Bavaria, pe care Otto a acordat-o (cu privilegii reduse) unchiului lui Arnulf, Berthold I. De asemenea, Otto
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
liliacul de seară ("Nyctalus noctula"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"); Păsări cu specii de: acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar ("Buteo buteo"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), cocoș de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"), scatiu ("Carduelis spinus"), pițigoi-de-brădet ("Parus ater"), pițigoi-moțat ("Parus cristatus
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]