38 matches
-
Uneori, în bănățeanul subțire și distrat, cu părul ca o oglindă neagră de la uleiul de nucă turnat pe el generos, și care de obicei vegeta pașnic, cu picioarele suite pe scaunul pe care ședea - și în poziția asta ciudată, de păsăroi, aveam să stau și eu la masă ani în șir, spre supărarea mamei -, se deștepta ceva îngrozitor, un fel de demon al furiei oarbe, care-i deforma fața și-l făcea de o violență cum rar se poate-ntîlni. Bunăvoința neutră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dragoste înainte, așa că această alternativă la război, cel puțin în varianta secolului XX, nu mai era de actualitate. I-am făcut cu mâna și ne-am dus în pavilionul nostru, unde aveam și noi treabă până peste cap. Ca un păsăroi singuratic, Peter Schumann, unul dintre marii răzvrătiți ai teatrului lumii veacului XX, își vedea de treabă, îndemnând oamenii să accepte că războiul este o oroare care trebuie eradicată. Mă gândesc adesea la el, mai ales când joc pe maidane sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și mai ales fetele, care râdeau și fredonau încîn-tate, se ridicau de pe bănci și țopăiau, aplaudau prostește fiecare fază mai deosebită a meciului... Lulu, liderul galeriei din Cantemir, era mereu în picioare, pitic cu umeri prea lați, cu o față de păsăroi, cu ochii holbați și injectați sub sprâncenele îmbinate, mereu transpirat, răcnind până nu mai avea voce, într-un fel de transă ca a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat ca la femei, deasupra frunții, aveau să-mi revină ani în șir în memorie, ca un cordon ombilical care m-ar lega de acel Victor de mult putrezit în mine, dar care mă privește
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se întreba dacă nu cumva coapsele ei arată mai groase decât de obicei. Și tot de aceea avea să se chinuie să meargă pe jos vreo doi kilometri în loc să ia un taxi deoarece era clar că avea nevoie de mișcare. Păsăroi nenorocit. Când ajunse acolo, pulsul îi crescuse de atâta mers pe jos și de emoții și se simțea puțin lipicioasă din cauza transpirației, dar pielea umedă căpătase un luciu care o făcea pe Adriana să fie și mai frumoasă. Nu puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
duș. A doua zi mi-a adus o fotografie a ei, alb-negru, „singura pe care o am“. O arăta pe ea, greu de recu noscut, pentru că nu avea, acolo, mai mult de doi sprezece ani. Ținea în brațe un mare păsăroi de pluș cu o înfățișare de cioclu. Rodica se uita în jos, nea tentă. Era, acolo, încă și mai plinuță și părea și mai lipsită de apărare. Am și acum poza asta: dacă există un centru de tristețe al lumii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la centrifugă cu ele! La separare! Mai departe e vorba de alelele de pe cromozomii sexuali Y și X pe care numai un tată le poate transmite copiilor săi. Pe primul sunt doar câteva și dau barbă, mustăți, coadă lungă la păsăroi, dintr-astea. Pe al doilea sunt cică trei sute de loci pe care tatăl îi dăruiește astfel fiicei sale, care nu bănuiește nimic. Va să zică fiică-mea, dacă o să am vreuna, o să moștenească toate prostiile din capul meu de bărbat? Atunci îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai contează unde, e de acord chiar și cu Arizona. Pentru că marea ei dorință a fost, dintotdeauna, să zboare. Drept pentru care Johnny Îi construiește un avion din placaj, sîrmă și pînză de cort. Sigur că trimiterea la aeroplanul medieval, „Păsăroiul” lui Don Jos descris În Manuscrisul de la Mafra, e destul de limpede, Însă mă tem că-n America prea puțini știu asta, În special În sălile de cinema. Avionul este distrus sistematic, fie În Încercările eșuate de decolare, fie În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni. Un soni, îmi zic. Nu. E chiar un olandez normal, un păsăroi jovial, mereu pe avioane, pe trenuri. Legăm discuții. A-nvățat bine româna, doar cît a stat pe-aici de cîteva ori. Știe tot despre România. Spion? Și ce? La rîndu-ne, dăm tot din noi, spune fiecare ce știe despre Olanda
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cam ce vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți de vară! de data asta cu un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mînă Făt Frumos și Ileana Cosînzeana -, coboară de undeva, dintr-un eden potopit de flori, spre noi, aducîndu-ne, adicătelea, și nouă, ceva din paradisul acela. De ce, dom'le? Chiar de ce? par a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]