705 matches
-
adjunct a declarat că în urma corectării lucrărilor s-au dat și note de 1. "Subiectu constă în efermitatea poetului în contrast cu natura" "Codrul este un prieten vechi unde simte nevoia pentru o descărcare sufletească" "În « Sara pe deal » merg oile la păscut" "Preșcolari își formează unele deprinderi și însușiri noi fără să își dea cu seama" "Idilă de dragoste" "Poemul Luciafărul exprimă expresia absolvită pe care le atinge gândirea poetului" În continuare ilustrează iubirea stranică care se întrupează" Rezultatele la examenul de
Vezi cele mai tari perle de la examenul de titularizare al dascălilor () [Corola-journal/Journalistic/25750_a_27075]
-
30 de ani, cu tor ce realiza. „I-o plăcut cartea” “Lui i-o plăcut cartea de când era mic. Citea toată ziua, iar seara se chinuia la lumina lămpii cu petrol. Îmi amintesc că și când mergea cu vacile la păscut, își lua cărțile cu el. Și le îndesa subsioară, lăsa vacile la păscut, iar el se punea jos și citea. Foarte mult i-o plăcut cartea”, își amintește Alexandru Pop, fratele cu 5 ani mai mic decât Ionică. Ion Simion
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92546_a_93838]
-
o plăcut cartea de când era mic. Citea toată ziua, iar seara se chinuia la lumina lămpii cu petrol. Îmi amintesc că și când mergea cu vacile la păscut, își lua cărțile cu el. Și le îndesa subsioară, lăsa vacile la păscut, iar el se punea jos și citea. Foarte mult i-o plăcut cartea”, își amintește Alexandru Pop, fratele cu 5 ani mai mic decât Ionică. Ion Simion Pop s-a născut în 7 ianuarie 1948, la Bonțida, județul Cluj, fiind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92546_a_93838]
-
peste 50 de ani, am luat fluierul și am intonat celebrul cânt, „M-am născut lângă Carpați”... Am devenit iarși copil, copilul care, pe dealurile Țepeștiului, cântam cu fluierul în anii minunatei copilării când eram cu oile și caprele la păscut. În discursul său, directorul școlii a mai spus: „Pe lângă ansamblul Mugrașii destinat în exclusivitate păstrării tradițiilor și obiceiurilor specifice zonei noastre geografice, în cadrul școlii am implementat și alte activități notabile precum: - Atelierul de iconografie - picturi pe sticlă - realizând un număr
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92680_a_93972]
-
ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar, gândind la tine țin în brațe ploaia timpului nescurs de atunci... cândva, primăveri păscut-au inimii văpaia, n-aș vrea să te scutur! de prin ploaia mea. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PLOAIA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
Simona Tache L-au luat pe Gigi Becali cu mascații? Că așa am auzit... Sper erau mascați în oi, că au pătruns în castel ca si cum ar fi venit de la păscut, au behăit un pic, au mai ciugulit niște iarbă de prin curte, au eliberat niște maslinute negre pe pantofii războinicului, după care... surpriză, și-au aruncat blănitele cât colo și mi ți l-au umflat. Sau erau mascați în echipa
Gigi si oaia troiana by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21125_a_22450]
-
nu mai merge, cred că singura soluție e să aducem un rege din afara blocului. Oare nu s-ar băga vreunul dintre foștii candidați la președinția României, rămași acum la pensie? Domnu’ Becali, vreți să fiți regele nostru? Avem supercondiții de păscut oile pe Văcărești, la doar o stație distanță! Domnu’ Vadim, v-ar interesa coroana blocului? N-avem stadion, dar ne puteți executa la ghenă sau pe bara de covoare...
Un rege pentru blocul meu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21150_a_22475]
-
atât de viguros? Câți copaci s-au uscat, iar acesta stă falnic de straja dealului, a orașului. Păi să-ți povestesc eu o legendă, îi spuse Victor, cel a cărui străbunic de nouăzeci de ani, încă mai ducea caii la păscut. Spune bătrânul meu că , rădăcina Stejarului Auriu își trage seva dintr-un filon de aur . Ha, ha, ha, râdeau bărbații adunați în jurul mesei pe care paharele cu must nu se lăsau prea mult nebăute. Nu râdeți măi oameni buni, voi
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
horcăieli. I-am dat-o unui prieten (care a și condus-o, în prima excursie de după comă), să meargă cu ea la țară, în week-end. Și ne-am jurat că n-o să mai treacă săptămâna fără s-o scoatem la păscut un pic de asfalt. O să ne comportăm ca și cum am avea un câine, model economic și avantajos, care nu trebuie scos la pipi decât o dată pe săptămână. O s-o respectăm, o s-o iubim și n-o s-o mai facem vreodată să
Surpriză – dacă ai maşină, e musai să mergi cu ea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18211_a_19536]
-
lupt în noroi cu Pamela Anderson, n-o să mă pup cu Iliescu, n-o să arunc cu ouă de la balcon, n-o să nasc, n-o să cânt cu Costel Busuioc, n-o să colorez o carte de colorat, n-o să duc vaca la păscut, n-o să trag cocaină pe nas și n-o să rezolv probleme de fizică. Ar mai fi multe, dar nu mi le amintesc acum. Și sunt și foarte nerăbdătoare să vă citesc pe voi. Deci ce-o să faceți de Revelion? Cu
Ce faceți de Revelion?? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18383_a_19708]
-
cu pașii în floare , cu firul de apă ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Una din legende spune că Babă Dochia, femeie puternică, dar aprigă și rea, care nu se teme de nimic, „N-are frică de vreun ger/ Nu-i e frică nici de cer”, dornică să-și ducă oile la munte, la păscut, o trimite pe nora ei, pe o vreme câineasca, să-i aducă frăguțe. Pe drum, nora se întâlnește cu un moșneag care o sfătuiește să meargă undeva, într-o vâlcea anume, unde sunt fragi copți. Văzând fragii copți, Babă Dochia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
spune că, dacă în prima zi de martie este vreme frumoasă, atunci toată primăvară și vară care vor urma vor fi plăcute și pline de rod. De mult, în această zi nu se muncea și nu se scoteau vitele la păscut pentru că Babă cea rea și capricioasa să nu aducă necazuri, mai ales asupra femeilor. În trecut, ziua Babei Dochia se respectă cu sfințenie, ca o adevarată sărbătoare, pentru că frigul să nu aducă pagube pe câmp și oamenii să fie ocrotiți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
iarba care invadează, hergheliile de cai prin stepe, semințele aruncate întro nouă germinație, pulsația accelerată a existenței, mișcarea grăbită a elementelor, toate acestea se fixează în grila esteticii expresioniste. „Și oameni după garduri se furișă -/bivolii grei când vin de la păscut/ calcă-n asfalt, se culcă sau se pișă,/ cu coarnele-n văzduh ca la-nceput.// Și iarba crește prin podele, prin/ ziduri crăpate, sparge bolovanii,/ și măselarițele cu venin/ s-au nărăvit să biruie cu anii.// Pământul iese-n față
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și Vasile, care au rămas în casa bătrânească, cu fântână în curte, cu budui din piatră cioplită ce se află în stânga casei. Tot în stânga se află și ulița pe care urcă dimineața vitele satului spre pășune, iar seara cobor de la păscut. O așezare foarte frumoasă pentru că prin față trece ulița mare, azi șoseaua județeană. Iar peste drum se află casa lui Toader, fiul cel mare a lui Petrache Cioabă. Cioabă avea doi boi mari ca din povești. Când a venit Colectivul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pășunilor artificiale în care, în loc să se lase pământul să se înierbeze de la sine, agricultorul seamănă iarbă în ultima cereală a rotațiunilor (Stahl, 1998, vol. I, p. 273). „Tehnica folosirii agricole a închisorilor pastorale” consta în exploatarea agricolă a terenurilor de păscut, întrucât acestea deveneau fertile. (Stahl, 1998, vol. I, pp. 275-276) Tot cu scopul de a fertiliza terenul, se practica și tehnica pârjolului, care ajunge să fie reglementată de domnie din cauza riscului de a provoca pagube agricole (Stahl, 1998, vol. I
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
vol. I, pp. 275-276) Tot cu scopul de a fertiliza terenul, se practica și tehnica pârjolului, care ajunge să fie reglementată de domnie din cauza riscului de a provoca pagube agricole (Stahl, 1998, vol. I, pp. 276-277). „Tehnica izlăjirii sau a păscutului în miriște” consta în permiterea pășunatului pe orice teren agricol după strângerea recoltei, chiar dacă acel lot fusese în folosință individuală, denotând încă o dată puterea de intervenție a obștii asupra individului. Creșterea animalelor avea un caracter predominant colectiv, în principal datorită
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
fiecare gospodărie trebuie să aibă cel puțin două loturi, câte unul în fiecare tarla. Pe măsură ce agricultura progresează, cucerește noi suprafețe și se instalează statornic pe ele, an după an, terenul rămas pentru pășunat scade. „Nu mai este posibil, deci, ca păscutul în ogor să rămână nereglementat și se caută fie o plafonare a drepturilor de păscut, fie o despăgubire a obștii pe calea unei plăți făcute de posesorii vitelor.” (Stahl, 1998, vol. I, pp. 282-292) Despre această problemă vom discuta însă
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
agricultura progresează, cucerește noi suprafețe și se instalează statornic pe ele, an după an, terenul rămas pentru pășunat scade. „Nu mai este posibil, deci, ca păscutul în ogor să rămână nereglementat și se caută fie o plafonare a drepturilor de păscut, fie o despăgubire a obștii pe calea unei plăți făcute de posesorii vitelor.” (Stahl, 1998, vol. I, pp. 282-292) Despre această problemă vom discuta însă în paragrafele următoare. Tot ca regulă de cuprindere, fiecare gospodărie avea obligația de a exploata
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
este cea care autorizează dreptul de a paște în izlaz. Unele sate stabilesc la 30, cu o taxă de 10 lei pe cap de vită, altele la 20 și altele la 10 numărul vitelor mari care pot fi duse la păscut pe izlaz. Oile și caprele erau limitate la 30-60 de capete, iar mieii și iezii erau numărați câte doi - doi miei echivalau cu o oaie. Apar și reguli mai diversificate: un sat nu permitea pătrunderea porcilor pe izlaz; 11 sate
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
diversificate: un sat nu permitea pătrunderea porcilor pe izlaz; 11 sate interziceau pătrunderea animalelor care nu erau în proprietatea obștenilor, altele percepeau o taxă; un sat prevedea obligația de a ține animalele la munte, pe izlaz putând fi aduse la păscut doar vitele trăgătoare și vacile de lapte; cinci sate prevedeau ca cel care nu are animale să fie despăgubit în bani de către obște. Noile reguli erau poate prea detaliate pentru a fi respectate dintr-odată de comunități, care erau obișnuite
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
dreptate. În orice caz, m-am plictisit de ceremonii. JENI: Păi atunci trebuia să nu vă faceți ministru. MINISTRUL: Acum e prea tîrziu. M-am făcut și gata. Cînd eram mic, biata mama îmi spunea: "Du-te cu caii la păscut, Simioane, nu mai învăța atît, că tot n-o să ajungi ministru". JENI: Ah, ce surpriză! Vă numiți și Simion? MINISTRUL: Nu. Și totuși mama nu mă striga decît Simion. Probabil îi plăcea numele ăsta cretin. Foarte curios, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adevărată tragedie. MINISTRUL: E drept. Tragedie. Altfel mama nu s-ar fi culcat niciodată cu un văcar. Ea se ținea cu șeful de post. Îi plăceau autoritățile. Și cred că am moștenit-o. De aia mă trimitea cu caii la păscut. Ca să se țină cu șeful de post. Nu știam exact cum era asta, că "se țineau". Probabil că se prindeau de umeri și se țineau strîns. Oricum eu așa îmi imaginam cînd eram copil și auzeam că maică-mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
așa crrreatură de scrrriau desprrre el călătorrrii voștri medievali ajunși aici. Miel ce crește pe tijă înaltă care, când se înmoaie, devine cordonul lui ombilical... Apoi, mielul paște împrejur cât îl lasă mațul ce-l ține priponit... Când termină de păscut iarba din cercul în care trăiește, se așază chincit și ncepe să moară... A făcut o pauză. — Mielul vegetal. Călătorii voștri descriau de fapt tijele de bumbac, văzute de departe. Leila râdea cu un râs nou, pe care nu i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]