77 matches
-
Pompadour, care fac istoria... Din punctul acesta de vedere, cred că am putea compara acest balet al umilului și derizoriului În straie de gală cu baletul lui Ludovic al XIV-lea, unde toți nobilii de la curte se Îmbrăcau ba În păstorițe, ba În păstori, deși aveau veșminte mult mai extravagante decât Philemon și Baucis. Nicolae Turcan: Dintr-o posibilă hartă a locurilor memoriei, să Înțeleg că sunt excluse locurile memoriei de factură tragică, de exemplu? Sau nu poate exista un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cere permisiunea regelui de a dispune de cel vinovat într-un mod cu totul diferit. Îi dăruiește un an de libertate pentru a afla răspunsul la o întrebare aparent simplă. Tânăra victimizată apare doar ca un obiect: cavalerii abuzau de păstorițe și nu erau priviți într-o lumină negativă în acea perioadă. Cavalerul din 421 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 422 James W. Cook, art. cit., p. 60. 423 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 160. (trad. n.) 424
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
multe rânduri. Göttlieb Conrad Pfeffel, într-o piesă într-un act în versuri, tipărită la Strasbourg în 1763, dă cuplului un copil, Aret, pe care ei l-au avut târziu, după douăzeci de ani de căsătorie. Acest fiu iubește o păstoriță, Narcisa, dar cu puțin înainte de căsătorie, cei doi tineri sunt omorâți de trăsnet. Părinții, zdrobiți, își doresc moartea. Jupiter și Mercur sosesc acolo și sunt omeniți. Este tăiată pentru ei gâsca (singura), prevăzută pentru căsătoria fiului. După ce le-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tapiseriilor și tablourilor sale, prin mobilarea și stilul său ea dă o imagine a acestuia. De aceea există construcții, imaginare sau reale, favorabile inițierii erotice, fie că e vorba de palatele magicienei, de castelul unei prințese sau de coliba unei păstorițe. Secolul al XVIII-lea, care a insistat atât de mult asupra influenței simțurilor asupra ideilor și a volițiunii ca un bun elev al lui Locke și Condillac, este foarte sensibil la modul în care corpul și mintea sunt modelate și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
coerența lor globală depinde de alți factori. Emoția intensă provocată în întreaga lume de moartea prințesei Diana se explică în mare parte de vreme ce această dramă instala personajul la intersecția unor mari teme folclorice - fiul regelui care ia de nevastă o păstoriță, soacra cea rea - și a unor teme religioase - păcătoasa dată morții și care își asumă prin sacrificiul ei păcatele noilor convertiți. Înțelegem mai bine astfel faptul că drama a permis altor structuri arhaice să reapară. Un unchi dinspre mamă a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Adamantios arătase că Șir Hașirim relatează drama tainică a iubirii dintre Logos și Psyche, dintre Cuvântul Divin și Sufletul Omenesc. Iar talmudiștii târzii ai evreilor europeni răspândiseră interpretarea politico-spirituală după care dialogul dintre mire și mireasă, dintre Solomon și frumoasa păstoriță Sulamita este legământul sacru dintre rege și patria sa. Într-o astfel de manieră trebuie citită și cartea lui Andreae. Renunț să mai detaliez povestirea și să decriptez simbolurile străvezii pe care ea le cuprinde. E limpede că avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el. Acolo găsește o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și în locu-i apăru în tot farmecul ei cealaltă copilă, Maria cu părul ei de aur, cu ochii ei revărsători de lumină, de astă dată mai frumoasă, mai diafană, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei. Apoi, lucru neînțeles, cântecul cela de al o vreme nu mai semana nici cu doina din fluier a păstoriței, nici cu aria Margaretei din Faust, ci să schimbase într-un alt cântec care îmi venea de la munți, de al văi, de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în sud din contră, se pun sare și legume. Această tradiție își are rădăcinile în obiceiurile religioase budiste. Se spune că, atunci când Sakyamuni a plecat de acasă pentru a dobândi virtutea, a leșinat pe drum din cauza foamei și oboselii. O păstoriță care trecea pe acolo l-a luat cu ea și i-a dat să mănânce un terci din orez cleios și nuci. Întremat, Sakyamuni s-a așezat sub un tei pentru a medita și acest episod ar fi, potrivit legendei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
esențial, nu există decât elitele neadevărate, neadevărate prin însuși modul lor de manifestare. Să schimbăm mai bine acest nume de elite adevărate cu acela de oameni care iubesc sau pur și simplu cu acela de iubitori. 2) Muzica are o păstoriță mai înaltă, de dincolo de noi - o grație, o muză: Euterpe. Puțin mai importă cine sunt ajutoarele ei cuminți de aici, care sunt trăsăturile ori portretele lor atâta vreme cât acestea nu fac decât să îndeplinească cu tremur, dacă nu chiar umil, niște
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
unor tați nu tocmai normali și vanitatea unor mame infantile, și îndemnate să maimuțărească maimuțele-vedete (parcă mature!) oferite până la saturație de TV-uri. Iată, mi-am imaginat, s-a terminat defilarea micilor prințese în rochițe de brocart de la Versace, a păstorițelor în ii de mătase, în fote brodate cu fir de aur și în opincuțe de marochin cu tocuri înalte, a miniconteselor ambalate în crepdeșin cu trene de la madam Ricci... Iată, mi-am zis, fețele crispate ale mamelor, zâmbetele superioare ale
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
plăcea tâmplăria - ținea un atelier la Versailles, unde lucra mobilă - mese, scaune, albe. Avea acest nărav. Nu-i era gândul la domnie... De ea, o lăsase să se ocupe soția lui, care umpluse parcul de la Versailles de păstori și de păstorițe, în căsuțele lor peizane, imitând costumați viața idilică. Maria-Antoaneta crescuse, între timp; ajunsese la vreo douăzeci de ani. Dar era lipsită de experiență și începuse să se amestece în treburile Franței, dând peste cap tot ce bărbatul ei, cu bunul
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
Este o stare pe care a indus-o și celor ce am ascultat din nou în deschiderea concertului, cu un grupaj de piese definitorii pentru istoria și profilul său: o monodie bizantină murmurată ca o rugăciune, o piesă clasică românească ("Păstorița" de Marțian Negrea) și madrigalul lui Lasso "Matona mia cara", pentru mine personal cel puțin, o emblemă venind din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei apariții ale Madrigalului, au fost intercalate și câteva numere în
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
structurează romanul pastoral în genere, și Galateea în special. Acțiunea se desfășoară pe malurile fluviului Tajo, în apropiere de imperialul oraș Toledo. Firul narativ principal este simplu, linear, înfățișând dragostea celor doi păstori, Elicio și Erastro, pentru neasemuit de frumoasa păstoriță Galateea, dar structura epică este complexă, cu o derulare arborescentă, prin cele patru nuvele intercalate ( procedeu reluat cu virtuozitate în Don Quijote și Persiles), care intensifică și dinamizează narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
în care copilul de dezvoltă liber, nu "tuns" geometric ca în grădinile baroce. Capitolul despre femeie și modă prezintă, în contrast, doamna nobilă de tip baroc, încorsetată și deformată, cu femeia care mizează pe naturalețe, de multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb cu făclia întoarsă, fiind preaslăvită reîntoarcerea
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
adjudecată pentru 200.000 de euro. De altfel, prețul de vânzare pentru tablourile lui Grigorescu a crescut din septembrie 2010, când celebrul "Car cu boi" a atins suma de 155.000 de euro, iar ulterior, în decembrie anul trecut, lucrarea "Păstoriță" a fost adjudecată pentru suma de 175.000 de euro, la licitațiile Artmark. Pictura "Țărancă odihnindu-se", prin tematica sa având în centru reprezentarea femeii, face parte dintr-o dimensiune importantă a operei grigoresciene, una ce oferă un inventar prețios
"Ţărăncuţă odihnindu-se" de Grigorescu a devenit cel mai scump tablou vândut pe piaţa românească de artă () [Corola-journal/Journalistic/70345_a_71670]
-
am face-o dintr-o perspectivă inevitabil modernă, pretinzând că respectăm în detaliu adevărul istoric. Am pierde, atunci, și prospețimea aurorală a Eladei, și adăugirile ulterioare de cultură și sensibilitate; și am cădea în ridicolul "arcadienilor" din Seicento, păstori și păstorițe de operetă. Mișcându-ne printre ruinele antice, le vom reconstitui spiritul nu printr-un epigonism involuntar parodic, ci prin investițiile noastre imaginative, prin "aventuri interioare" mai importante decât excursiile turistice, printr-o reflecție mai consistentă decât o reflectare fidelă (de
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
sunt argumente limpezi că până și sfinții-poeți nu sunt străini de vocile lumii căzute și sunt extrem de atenți la facerea textului, la corpul poemului, la construcția lui. „Un păstorel însingurat jelește, Desfăt și-alin pe lume-i sunt străine, Doar păstorița lui în gând îi vine și pieptul de iubire-i pătimește.” De reținut, în acest caz, că una dintre lucrările celebre, semnată de suprarealistul Salvador Dali, în care Hristos este reprezentat pe cruce, privit de Dumnezeu - Tatăl din perspectivă cerească
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
cu dispreț) Aicea, om din popor! OMUL DIN POPOR Sărut vârful opincilor Măriei Tale... și ne bucurăm urât că videm fața cea necinstită a Măriei Tale. R[EGELE] Ce inocență în espresie, ce naivitate, îmi pare că aud păstorii și păstorițele din pastoralele păstorești ale poeților noștri cântând Ave Maria! O[MUL] D[IN] P[OPOR] Și-mpărate, să ierți vorba proastă, da' auzirăm că te făcuși un om de nimică și, fiindcă tot trebuie să te ții [de] ceva, ți-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
privești zâmbind, Eleonoro, Apoi privești la tine, zâmbești iar. Ce ai tu? Fă să știe și-o amică. Tu pari că cugeți, însă pari ferice. [ELEONORA] O da, princesă, cu plăcere văd Cum suntem rustic noi împodobite: Părem mult fericite păstorițe, C-a fericiților ni-i ocuparea, Făcem cununi. Aceasta cu flori varii S-îmflă din ce în ce sub mâna mea, Iar tu, cu simț mai nalt, suflet mai mare, Ales-ai laurul delicat și zvelt. [PRINCESA] Ramurii care-i împleteam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ducea în apartamentul consilierului de stat. Venirăm într-un antesalon ornat cu multe portrete și picturi de școală olandeză. Aici, în cadru luxos, pe care dintele timpului îl lipsise parte de lustru, sta portretul unei dame travestite în haine de păstoriță, cu pălăria de paie fîlfîindă și cu o bâtă de păstori în mână, un surâs grațios juca pe buzele ei de purpur și tinereța strălucea în ochii ei. - Aceasta e, zise contele, buna mea, ea ni surâde; ea e zugrăfită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane încă o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul streșinilor, țăcănitul ceasului cu păstorul și păstorița încremeniți pe emailul albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în ziua aceea, ea, nu Muti, era cea mai importantă persoană a casei ! Auzea ploaia lovind ferestrele, lovind pavajul, în timp ce urca treptele spre camera ei. A pus mâna pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă pe care tânărul o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]