272 matches
-
său istoric, vorbindu-se despre el în fel și chip; de la aventurier la învățat, de la haimana și fanatic la diplomat și vizionar, când complexat și labil, când puternic și răzbunător. A fost doar un meteorit otoman. Sfârșitul lui și-al pașalâcului său se trage de la iataganul celui mai mare haiduc oltean, Iancu Jianu. Întâi, într-o luptă directă, i-a scos un ochi, după care rumânii l-au numit Pazvante Chiorul! A doua oară, în 1809 Iancu Jianu, a răzbunat toate
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1496284755.html [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
al XV-lea. După dezastrul de Mohàcs (1526) și preluarea puterii de Ioan Zapolya, fostul voievod al Transilvaniei, Ungaria a devenit o sursă de neînțelegeri militare și diplomatice între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, finalizându-se cu transformarea ei în Pașalâcul de la Buda (1540), timp de 150 de ani. Victoria coaliției creștine (1683-1699), încheiată cu pacea de la Karlowitz, a adus modificări esențiale, Ungaria intrând în granițele Imperiului Habsburgic, odată cu Transilvania. Revoluția democratică de la 1848, sub conducerea lui Lajos Kossuth, a dus
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Habsburg atacă pe regele Boemiei Ottokar ocupând Viena. După domnia îndelungată a împăratului Carol al V-lea (1519-1566), posesiunile central-europene revin fratelui său Ferdinand de Austria. Pericolul înaintării turcilor spre centrul Europei, după transformarea unei părți importante a Ungariei în pașalâc, a determinat Imperiul Habsburgic să preia conducerea celor două coaliții creștine (Liga Sfântă) de la sfârșitul secolului al XVI-lea și al XVII-lea. Viena a fost asediată de oștile otomane în două rânduri: de Soliman Magnificul (1529) și de marele
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
se afla pe câmp, la arat sau în pădurea care domnea peste scorbura dealurilor, între care se așezase vatra satului, nu de români, ci de tătarii și turcii care s-au dorit să fie cât mai aproape de hotarul bulgăresc, devenit pașalâc. Satul, spun bătrânii, datează cam de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe când Cadrilaterul aparținea României, după istoria vechilor traci. Așezarea are farmecul ei, liniștea deplină, calmul oamenilor, robotitul surd din gospodăriile lor. În Buletinul Oficial nr.39 din joi 23
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1473008370.html [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
satana umblă printre noi cu îngeri jumuliți de pene, dar burdușiți de euroi... infernul, cel descris de dante, și-a găsit aici culcușul, c-atâtea locuri sunt vacante și e mai frumos apusul!... peste-ntreaga cetățuie plutește-un iz de pașalâc. din bordei abia mai suie tusea unui babalâc. bate ora doișpe-n turnuri, ei, și ce? nu-i pentru noi, că dormim de veci și pururi, n-avem vână de eroi! Referință Bibliografică: la noi e mai frumos apusul / George
LA NOI E MAI FRUMOS APUSUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/La_noi_e_mai_frumos_apusul_george_safir_1373335050.html [Corola-blog/BlogPost/343513_a_344842]
-
́ïllïci strălucire, slavă kalanïci întuneric duśmannïci dușmănie, dușmănire ketilici răutate, ticăloșie dowruluci dreptate stufunuci sfufăriș mezellikos gustare, antreu ʒămlïkos geamlâc, vitraj, marchiză paśalïkos pașalâc paralïkos paralâc, bănet hamallïkos hamalâc bulukos buluc, mulțime, ceată Referință Bibliografică: SUFIXUL -L`VCI / -L`VKOS / Sorin Cristian Moisescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SUFIXUL -L`VCI / -L`VKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1478808951.html [Corola-blog/BlogPost/372650_a_373979]
-
Sub briza mării-albastre și senine. Iar Mircea cel Bătrân te-a înălțat, Cetăți de apărare el ți-a dat, Dar vântul Semilunei te-a găsit, Sub iatagane de spahii te-ai prăbușit. Sultanul cel păgân când te-a râvnit, El pașalâc prin veacuri te-a sortit Și dobrogenii astfel s-au plecat, Dar vatra și credința și-au păstrat. Un val prielnic marea a adus, De patru veacuri jumătate-apus Când roșiorii-n lupte s-au jertfit Să-i deie țării sceptrul
DOBROGEI LA ZI ANIVERSARĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1415289841.html [Corola-blog/BlogPost/384242_a_385571]
-
Cetatea Severinului (cheia de intrare spre Europa centrală, cum era denumită în acele timpuri) va confirma importanța sa strategică, când doi ani mai târziu, tot pe Dunăre, la Mohacs, în 1526 Ungaria va fi înfrântă și va fi transformată în pașalâc turcesc. După distrugerea definitivă a Cetății Severinului, părțile oltene ale Banatului de Severin au ajuns sub stăpânirea efemera a banilor craioveni, iar Banatul Severinului și-a delimitat hotarele între Orșova și Făget. Legat de istoria Cetății Severinului și de luptele
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
cu sprijinul sultanului Suleiman Magnificul. Începând cu anul 1541, Ungaria a fost împărțită în trei regiuni: Ungaria Regală, ai cărei nobili îl aleseseră rege pe împăratul Ferdinand, Regatul Ungariei Răsăritene, cel care avea să se transforme în Principatul Transilvaniei, și Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin), regiunea controlată de Imperiul Otoman. La jumătatea secoluli al XVI-lea, Regatul Ungariei Răsăritene era format din comitatele Máramaros, Szabolcs, Szatmár, Közép-Szolnok, Bihar, Külső-Szolnok, Békés, Csongrád, Arad, Csanád și Temesköz. Orașele mari precum Várad ori Lippa erau
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
această dată unele regiuni precum Macedonia sau Epirul au rămas sub stăpânirea otomană până la începutul secolului al XX-lea. Această perioadă istorică poartă denumirea de „Turcocrație” ("Τουρκοκρατία"). Teritoriile cucerite de otomani au fost împărțite din punct de vedere administrativ în pașalâcuri (provincii). Pe teritoriul Greciei de astăzi au fost formate două pașalâcuri - Moreea și Rumelia, ale căror terenuri erau împărțite în ferme (în limba turcă "çiftlik", în limba greacă "τσιφλίκι", "tsifliki"). Toți militarii eleni, indiferent dacă au fost membri ai trupelor
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
stăpânirea otomană până la începutul secolului al XX-lea. Această perioadă istorică poartă denumirea de „Turcocrație” ("Τουρκοκρατία"). Teritoriile cucerite de otomani au fost împărțite din punct de vedere administrativ în pașalâcuri (provincii). Pe teritoriul Greciei de astăzi au fost formate două pașalâcuri - Moreea și Rumelia, ale căror terenuri erau împărțite în ferme (în limba turcă "çiftlik", în limba greacă "τσιφλίκι", "tsifliki"). Toți militarii eleni, indiferent dacă au fost membri ai trupelor regulate bizantine, milițiilor locale sau unităților de mercenari, au fost obligați
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
Țările Române au fost învinse, nu cucerite, iar domnitorii români au fost nevoiți să se închine sultanului pentru a nu pierde domnia și țara. Soluția de compromis a fost benefică românilor, care au scăpat de cucerire și de transformarea în pașalâc. Cauzele acestui compromis al otomanilor se află în vecinătatea Țărilor Române cu cele două mari puteri: Ungaria și Polonia. Disputa dintre puterile creștine și Poartă a asigurat statutul autonom al Țărilor Române. Din perspectiva maghiară, țările române se aflau între
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
imperiului turcesc. În 1484, Ștefan cel Mare este obligat să le cedeze Turcilor Bugeacul, pierzând astfel accesul la mare odată cu Cetatea Albă. În 1526 după dezastrul armatelor Regatului Ungariei la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria sunt pașalâcuri ale Imperiului Otoman, dar Transilvania (cu voievozi maghiari), Moldova și Țara Românească (cu voievozi români) rămân Principate autonome, cu propriile lor Sfaturi, suverani, legi, armate, flote dunărene, logofeți (ambasadori) și cu religia oficială creștină: ele plătesc tribut Sultanului turc dar
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
achingiilor turci din 1390. Presiunea otomană l-a determinat pe țarul bulgar de la Târnovo să se supună regelui maghiar. În 1393, Baiazid I a cucerit cetatea Veliko Tărnovo și l-a luat prizonier pe însuși țarul Sisman și a instaurat pașalâcul în Bulgaria estică-unitate administrativă otomană guvernată de un pasă. Personal, a plecat la lupta împotriva românilor. În toamna anului 1394, sultanul Baiazid I a invadat Țara Românească. Mircea își strângea oastea ce numără 12 000. Oastea lui Baiazid numără 40
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fiind dezavantajați de creșterea amenințării otomane și de lipsa sprijinului intern. Mulți pretendenți au alimentat insubordonarea boierilor față de domnitor, ce erau dispuși să schimbe domnitorii pentru menținerea și creșterea privilegiilor. Mulți optau pentru supunerea față de sultan. Însă transformarea țării în Pașalâc ar fi însemnat pierderea privilegiilor și domeniilor feudale. Astfel, boierii erau nevoiți să se unească în jurul unui domnitor pentru a susține politică antiotomană. Astfel, a urmat la tron Mihail I, fiul lui Mircea. Apar dispute între Regatul Ungariei și Poartă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
II-lea a ocuapat Trapezuntul în 1461, cererile otomane au devenit imperative. Între anii 1458-1459 a renunțat la plata tributului față de turci care se ridică la 10000 de galbeni anual. Transformarea ultimelor regiuni sârbești în 1459 și transformarea lor în pașalâc au trezit suspiciuni față de intențiile Porții. Boierii munteni s-au unit în jurul lui Vlad pentru a evita transformarea țării în pașalâc. Pe plan intern, și-a consolidat poziția. Și-a înlăturat potențialii pretendenți și evita posibilitatea grupării boierilor nemulțumiți în jurul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
turci care se ridică la 10000 de galbeni anual. Transformarea ultimelor regiuni sârbești în 1459 și transformarea lor în pașalâc au trezit suspiciuni față de intențiile Porții. Boierii munteni s-au unit în jurul lui Vlad pentru a evita transformarea țării în pașalâc. Pe plan intern, și-a consolidat poziția. Și-a înlăturat potențialii pretendenți și evita posibilitatea grupării boierilor nemulțumiți în jurul unui pretendent. Potrivit miturilor populare, în duminică Paștelui în anul 1459, i-a obligat pe toți boierii să lucreze la cetatea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
o politică fiscală grea, lapusnenii revoltandu-se. Este ulterior ucis la Liov în 1582. După ce turcii au cucerit Belgradul în 1521, aceștia aveau o largă deschidere spre Europa. După Bătălia de la Mohacs din 1526, Ungaria nu a fost transofrmata în pașalâc, ci într-un stat supus suzeranității otomane. Ambii pretendenți, Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg au fost încoronați ca regi ai Ungariei, desfășurându-se un război civil. Ioan Zapolya s-a impus cu ajutorul nobilimii, turcilor și al lui Petru Rareș
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Ungariei în patru părți. Transilvania și câteva comitate din estul Tisei, inclusiv cetățile Oradea și Casovia au rămas sub stăpânirea lui Ioan Sigismund II Zapolya. Banatul a fost oferit unui nobil maghiar, Petru Petrovici, centrul și sudul Ungariei transofrmate în pașalâc turcesc, iar restul Ungariei, partea de nord, a rămas sub stăpânirea habsburgilor. Episcopul Gheorghe Martinuzzi s-a impus ca stăpân absolut în Transilvania după ce Ștefan Mailat a fost luat prizonier de turci. Dieta Transilvaniei s-a reunit la Târgu Mureș
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli”" . În secolul al XVIII-lea, orașul Ismail a fost una dintre reședințele mitropolitului Daniil al „Proilaviei” (1751-1773), care administra creștinii din pașalîcul turcesc Özi, cu sediul la Silistra, cuprinzând Dobrogea, Bugeacul și Edisanul (ținutul Oceacovului sau ”satele hănești” de la Nistru până la Bug). În arhiva consistoriului din Odesa, s-au păstrat în limba rusă, ca traducere din limba română, numai trei gramote de
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
acordă lui Gheorghe Rȧkoczi al II-lea dar, peste două luni, la 28 decembrie 1657 și până în jurul anului 1660 va fi în posesia lui Constantin Șerban, fostul domn al Țării Românești. Între anii 1660—1692 domeniul intră în administrația Pașalâcului de Oradea. În mențiunile documentare amintite nu sunt specificate obligațiile țăranilor față de stăpânul feudal. Se cunoaște însă că, până la sfârșitul secolul al XV-lea, dările românilor stabilite la Dieta de la Turda din 1548 se limitau la quinquagessima ovium, ei fiind
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov” menționat în cronica lui Nestor Cronicarul (v. Cronica vremurilor trecute), se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul turcesc Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15.000 de salahori și 3.000 de care pentru ridicarea cetății Oceacului, situată la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație se varsă Bugul). Mulți
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
călău în Egipt , el era cunoscut ca Al Jazzar , adică ""Măcelarul"". După o perioadă în care marele vizir otoman îl impune in 1801 pe Muhammad pasha Abu Maraq ca guvernator peste Ierusalim, Yaffa și Ghaza, succesorul lui Ahmed Jazzar la pașalâcul Sidonului și Acrei, Suleyman pasha al Adil, izbutește să-l contracareze pe acesta și să-l așeze ca guvernator (mutasarrif) la Yaffa și la Ghaza pe protejatul său mameluc, Muhammad Agha (n.1770 ) de origine caucaziană (cerkez sau poate georgian
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
la 1610 făcea parte din domeniul Șinteului. Între 1620 și 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaș Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în pașalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparține contelui George Banffy. În august 1940, în urma odiosului Dictat de la Viena, trupul satului este amputat în două, granița arbitrar trasată răpind aproape jumătate din suprafața sa. Stăpânitorii
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
șerbi, s-au alăturat armatei lui Gheorghe Doja. Nobili au înăbușit răscoala și s-au răzbunat cu cruzime. După dezastrul de la Mohacs (1526), Ioan Zapolya, regele ales al Ungariei, și-a stabilit stăpânirea și peste Arad. Când turcii au creat pașalâcul de la Buda, Transilvania a devenit un principat autonom, care includea și regiunea Aradului. După distrugerea de către turci, în anul 1551, a vechii cetăți și cucerirea orașului în 1552 între 1553 și 1555, turcii au construit un fort pătrat, pe malul
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]