140 matches
-
o ideologie unitară. La acest critic întâlnim formularea "direcție clasică" cu privire la manifestările din epoca pașoptistă. Este, de altfel, unul dintre puținii autori care analizează această epocă din perspectiva clasicismului, restul exegeților preferând unghiul de vedere romantic. Astfel, majoritatea lucrărilor dedicate pașoptismului subsumează această etapă romantismului românesc, atrăgându-se totuși atenția asupra interferențelor clasice. Sintetizând, se vorbește despre un romantism românesc însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință la nivel teoretic ar înclina balanța net în favoarea folosirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al actului dramatic, care au exprimat ambiția atingerii marilor modele își au importanța lor în dezvoltarea miraculoasă pe care a avut-o teatrul românesc în epoca pașoptistă. IV.8. Alte prezențe notabile Pentru a accentua complexitatea intruziunii ideilor clasice în cadrul pașoptismului românesc se cuvine a fi luate în considerație încă două mărturii teoretice și anume Câteva cugetări asupra poeziei prefața lui G. Baronzi la volumul său, Cugetările singurătății, și, mai ales, interesantul articol Principiile criticei al lui Radu Ionescu. În ceea ce privește primul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
În plan cultural V. și-a legat numele, alături de Mircea Eliade, N.I. Herescu, Constantin Antoniade, Leontin Jean Constantinescu, D. I. Ciotori, de realizarea la Paris a Asociației „Mihai Eminescu”, a susținut, în cadrul Universității Libere organizate de Petre Sergescu, ciclul de conferințe Pașoptism și liberalism și a fost primul președinte al Asociației Ziariștilor Români Liberi din străinătate. În romanul Frunzele nu mai sunt aceleași, V. cultivă un existențialism cosmopolit, foarte înrudit cu cel al lui Mircea Eliade din cărți precum Isabel și apele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
monografice și documente politice, de medicină socială, din care se configurează o direcție de meditație asupra socialului. În linia deschisă de T. Herseni, se susține că momentul decisiv în provocarea gândirii sociologice românești îl constituie revoluția de la 1848. Într-adevăr, pașoptismul a fost reperul de la care s-a pornit în construcția modernă a societății românești. Din acest punct se desfășoară comentariile și demonstrațiile autoarei. Se argumentează legitimarea sociologiei autohtone ca știință. Sociologia românească s-a constituit din nevoia stringentă a explicațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
, publicație apărută la București, lunar, de la 15 ianuarie până în iunie 1891. S-au editat cinci numere, dintre care ultimul dublu. Țelul redactorilor era acela de a urma „școala curat românească”, adică o direcție socială și culturală situată în continuarea pașoptismului. Redactor al revistei pare să fie N.D. Georgian, încercat de ambiția de a iniția un cerc și chiar o mișcare literară, dar lipsit de talent. Tot el, sub inițiala G., publică în fiecare număr note bibliografice, atent și informat scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289182_a_290511]
-
privind evoluția politică și culturală a societății românești. Din 1878 se desprinde și politic de junimiști, pentru a adera la gruparea liberalilor moderați, împreună cu Vasile Conta, iar ceva mai târziu la Partidul Liberal. Convingerile sale sociale își au rădăcina în pașoptism. Ca orientare politică, mai ales în chestiunea națională și în cea țărănească, îl precedă pe N. Iorga. Cu deosebire creator se arată X. pe terenul studiilor istorice și filosofice. Istoria românilor din Dacia Traiană, operă monumentală, de o deplină obiectivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cădea în hagiografie, reface, cu vocație epic-evocatoare, traiectoria vieții poetului într-un București patriarhal și pitoresc), volumul De la Alecsandrescu la Eminescu (1966) vine să-l continue pe cel de debut. De data aceasta obiectul cercetării îl fac rădăcinile luministe ale pașoptismului literar, viața și opera lui Alexandrescu și Bolliac, ecourile pașoptiste și postpașoptiste la Eminescu, literatura muntelui, traducerile și traducătorii din prima jumătate a secolului - un studiu de sociologie literară cu metode la zi - ș.a. Tot ce a scris C. până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca dramaturg, Hasdeu ca epistolier, receptarea în timp a lui Heliade, respectiv despre poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum de povestiri polițiste, ca și Pasagera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
dominat viața politică românească în perioada antebelică, dar și interbelică. A devenit, în timp, reper inclusiv pentru elitele actuale. Eșecul rus nu a fost de moment, și nici măcar de etapă, ci unul pe termen lung. Acești lupi tineri, purtând flamura pașoptismului, sub care au revendicat origini daco romane, au implementat un proiect etatic de durată cu vădite reflexe negative față de Rusia. Paradoxal, dar perfect explicabil la o privire atentă, rusofobia avea să înregistreze cote alarmante pentru Moscova inclusiv în perioada regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar azi am tors din caierul vremii o zi minunată" - această propoziție este tipică pentru modul retoric al pașoptismului; "colindele line ale stelelor vechi urcă în clarul de lună încet ca un fum" ar putea oricând să fie o parafrază aritmică, din punct de vedere al ritmurilor clasice, antice, după vreo imagine luată din pastelurile de iarnă ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nimic, din întreaga mea atitudine și acțiune, dacă nu se percepe - în primul rând - această poziție esențială"37. În pofida unei atari neînțelegeri, existentă încă în prezent, Adrian Marino și-a desfășurat tezele ideologice și a propus reluarea tradiției iluministe a pașoptismului, sub o egidă adaptată provocărilor din spațiul public românesc contemporan, aceea a liberalismului neopașoptist, ale cărui principale elemente încerc să le descriu în cele ce urmează. Reîntoarcerea la ideologia momentului 1848, pe care Marino o propune ca punct de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acestor pervertiri ideologice care, din nefericire, au marcat modernitatea și modernizarea românească pe parcursului veacului trecut nu este, însă, una brusc suspendată de sugestia revenirii la tradiția pașoptistă. Adrian Marino merge, dimpotrivă, mai departe, prin conturarea cadrului principial al noului pașoptism liberal și, din această perspectivă, amintește trei teme esențiale pentru dezvoltarea unei societăți pluraliste: "recunoașterea și respectarea riguroasă a drepturilor omului"; "disocierea radicală dintre stat și națiune"; "diminuarea cât mai mult posibil a intervenției statului în toate domeniile"42. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sunt, cum lesne se poate observa, teme de căpătâi ale liberalismului modern, care au ajuns în spațiul românesc prin intermediul gândirii politice configurate în momentul ideologic de la 1848. Recuperate în prezent, ele se pot constitui în nucleul ideologic ale unui nou pașoptism, în mod evident de orientare liberală, contribuind la dezvoltarea societății românești. Desigur, temelor principiale le trebuie adăugate direcții de acțiune, pentru că, altfel, nu am putea vorbi despre existența unei ideologii. Adrian Marino se dovedește a fi un veritabil ideolog, câtă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
carte de discuții, câteodată cu puncte de vedere surprinzătoare, propice polemicilor. Fermitatea în susținerea unor opinii adeseori extrem de personale, care au suscitat riposte vehemente, caracterizează majoritatea contribuțiilor sale de istorie literară, consacrate în general unor probleme controversate (de eminescologie, cu privire la pașoptism, romantism, poporanism, simbolism, la romanul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la paternitatea Cântării României etc.). Cele mai multe dintre acestea i-au fost strânse postum în volumele Studii și articole despre Eminescu (1968) și Structură și continuitate (1970). N. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
disponibilitate pentru angajament în slujba unei cauze înalte. Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l poate cu totul integra. A. șarjează ridicolele ce decurg din importul pripit de civilizație, dar ia în șfichi și conservatorismul retrograd. În pașoptismul său se simte o inflexiune junimistă. Iar simțământul patriotic alunecă uneori, din păcate, în xenofobie. Scriitorul n-a fost un spirit teoretic, dar a simțit nevoia, totuși, de a formula (în prefețe, studii, articole) acele principii după care s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
maghiar, reforme care, la rândul lor, erau menite să lămurească problema națională. Pentru spațiul grecesc, conexiunile cu Herder au fost observate de C.Th. Dimaras, anume, prezența ideilor lui în dezvoltarea și afirmarea ideologiei și culturii neogrecești. Paul Cornea a analizat pașoptismul românesc și cultura germană, acordând importanță convergențelor dintre conținutul operelor istorico-literare romantice și preceptele herderiene. De asemenea, Iosif Wolf a studiat componenta herderiană a ideologiei române de la 1848, cu aplecare specială asupra reprezentanților transilvăneni. Aceluiași fenomen i-a acordat atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
încercat să dezvăluim câteva aspecte importante ale receptării lui Herder de către intelectualul maghiar; cf. capitolul „Széchenyi Istvăn și relațiile româno-maghiare”, pp. 84-103. C.Th. Dimaras, Neoellinikos diafotismos, Atena, 1977, capitolul „J.G. Herder și prezența sa în formarea spiritului neogrecesc”. Paul Cornea, „Pașoptismul și cultura germană”, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 3-4, 1984. Iosif Wolf, „Herderianismul - componentă a ideologiei generației române de la 1848”, în Marisia (Studii și materiale), VIII, 1978, pp. 146-156. Iosif Wolf, „Die rumänische Herderrezepzion im Vormärz und
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se manifestă firesc, netensionat, având un resort înnăscut. Frumosul preexistă, înscris în fibra ființei lui, primatul esteticului căpătând ulterior o legitimitate aparte prin cultul clasicismului. Se stabilește astfel, în cultura română, o punte între Mihail Kogălniceanu și Titu Maiorescu, între pașoptism și junimism. Fără a fi teoretician sau critic literar propriu-zis, O. face de multe ori dovada unui spirit critic apt să țină cumpăna între însuflețire și severitate. În ideile despre limbă, artistul, dar și filologul minuțios și competent, evitând orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
să cadă fără Încetare asupra lui razele Învietoare ale științei. Învățăceii trebuie să se silească a Întrebuința cunoștințele și talentele dobândite Întru ridicarea maselor și apărarea neamului“. Se poate spune că A.D. Xenopol a Întruchipat În epocă spiritul entuziast al pașoptismului, Îmbogățit cu ceea ce epoca Unirii și a Independenței a putut adăuga pe linia creației practice și deopotrivă cu spiritul care a marcat lumea românească la Începutul secolului XX. Campania Întreprinsă atunci, În ajunul marelui război, peste tot În țară, l-
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
Tot binele să fie de partea voastră! Cred că n-am să dau filozofia și slava în aprilie! Încerc să mă dedic și latinei deși nu prea am chef de asta. Am citit mult, dar numai pentru teoria literaturii și pașoptism. Am tot ce-mi trebuie aici! Pentru examenul de franceză îmi trebuie un curs de Ion Brăescu, 1971 (!), de negăsit prin zonă. Dar îl voi răsfoi la Iași, cînd vin! În rest, nu știu deocamdată ce să mai spun! Bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
c-ai să vii, altfel aș fi mers! Mi-a spus Adrian. Cred că ți-am mai trimis o scrisoare în ultimul timp, "încrucișată", se pare, cu aceasta a ta! Am citit atît de mult, totuși, pentru teoria literaturii și pașoptism, încît nu mai știu ce știu! La latină am ajuns pe la lecția a treisprezecea! Și n-a mai mers. La franceză n-am cursul care-mi trebuie, cu acele texte care se cer. Morfologia posibil s-o pic! Iordan, Coteanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
are importanță dacă pacientul se întâmplă să moară pe masa de operație: important e că moare după ce i s-a pus un diagnostic exact”. Îmi vine totuși inima la loc, văzând că nu descoperă cine știe ce mecanism diabolic în spatele cruzimii auctoriale: „Pașoptismul său păgubos, seninătatea cu care dă cu piciorul norocului fac din Dorin Tudoran un personaj fascinant, la care nu știi ce să admiri mai mult: farmecul onestității sau demnitatea sinucigașă cu care taie sistematic punțile de legătură cu o lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vain veut-il innover; le fond et la base lui manquent.“ Am fost nevoit să renunț la traducerea în românește a textului, pentru că sub condei îmi răsăreau fără voie sintagmele lui Titu Maiorescu, din În contra direcției de astăzi... Critica maioresciană a pașoptismului este fiica autocriticii pașoptiste. Bazele intuitive ale teoriei „formelor fără fond“ sunt un produs al epocii de tranziție, în răstimpul căreia schimbarea modului de viață devansa constant schimbarea modului de gândire. Meditând asupra căilor adoptate în alte țări de procesele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]