583 matches
-
și ca si cum România ar fi ieșit din criză, deși e greu de crezut că pentru omul obișnuit s-a produs vreo schimbare pozitivă. Din contră, pentru omul obișnuit, criza e din ce in ce mai greu de suportat, iar reforma pare mai degrabă o pacoste. Acum de-abia guvernul Radu Vasile are posibilitatea de a-și demonstra greutatea specifică - adica aceea de a face reforma în pofida partidelor din coaliție, atîta timp cît se mai poate folosi, politic, de umbrela unei coaliții care începe să scîrțîie
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
precum, în toamna lui 1949, obligația de a preda la orele de română, la clasele mari, biografia lui Stalin, în alternanță cu studiul operei Sofiei Nădejde sau a lui Bacalbașa. Ca asistent la universitate, prin 1950-1951, n-am scăpat de pacostea de a relua exegeza acestor modești epigoni, care uzurpaseră brusc locul maeștrilor. Încât despărțirea (silită) de învățământ aproape că am socotit-o în acel moment o descătușare. Un „dans al omului descătușat” am și executat cu acea ocazie, în camera
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
în galop și cu bricele lor parfumate taie și spînzură urechile noastre cele de toate zilele...". Se subînțelege: unei comunități de persecuții îi corespunde o comunitate axiologică. Un paralelism cu eroul Mioriței e - nu-i așa? - măgulitor: "Dar gîndiți-vă ce pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcurărașul din Miorița ar fi pus mîna pe ciomag și le-ar fi dat două la mir verișanilor săi ce voiau, în amurg de soare, să-l omoare! Ce destin de ocară ar
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
crimă, de scoaterea din joc a unui personaj scandalos, buimac, aproape patologic. Dezlănțuirea de instincte, patimi și ură năpraznică pe-o filieră am zice zolistă, alternează cu trezirea din psihoza lașității și culpabilizării destinelor fracturate. Provocările lui Sipică devin o pacoste și un blestem, ating paroxismul. Eliminarea lui prin "crima perfectă" devine unica soluție. Temporizată poate prea mult, atât de actorii câmpului infracțional, cât și de autor. Din motive diferite, evident. Mihai Stoian, Oameni uitați; Destine fracturate (1944-1989), Ed. Universal Dalsi
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
la Editura "Paralela 45. Eseurile de față au fost selectate din volumul Bărbații, apărut la Editura "Zebra" din Moscova, în anul 2001. Stilul, stilul, stilul Dacă stil nu e, nici omul nu e. Lipsa de stil e cea mai mare pacoste a rușilor. Nu știu cine a imaginat uniforma militară americană din timpul celui de-al doilea război mondial, dar era o uniformă de mare clasă. în uniforma aceea, fiecare soldat părea un învingător. Când au debarcat în Normandia, a fost o plăcere
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
vomite prăjiturile cu cremă. Hitler era, din păcate, o ființă omenească și, dacă am fi fost de acord cu condiționarea unei singure ființe omenești, ar fi trebuit să fim de acord cu ea pentru toată lumea. Hitler a fost o mare pacoste, dar istoria a mai cunoscut și alți indivizi, suficient de turbulenți ca statul să simtă o mâncărime în degete: Christos, Luther, Bruno, chiar și D.H. Lawrence. Trebuie să avem o atitudine filozofică autentică în această problemă, indiferent cât de mult
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
pe care medicina alopată nu-l poate înghiți. Din acest motiv, o maladie nu are cod numeric spiritual, lipsindu-i acel buletin de identitate care să-i consfințească etiologia duhului. Cînd ne îmbolnăvim o facem cu trupul, boala fiind o pacoste căreia îi lipsește antecedentele mistice: o simplă patologie pe care o îndrepți cu mijloace prozaice. Ceva crapă și este repede înlocuit, sau ceva slăbește și este de îndată întărit. Remediul e mereu pendinte de un ochi care vede peste tot
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
le acoperea urmele. Petrică era un spiriduș harnic și tare priceput și tocmai de aceea Moș Crăciun avea mare încredere în el. Cu cât își îndeplinea mai repede și mai bine misiunea, cu atât avea să scape mai repede de pacostea de prințesă, care părea hotărâtă să îl bage în sperieți. Conducea sania atât de repede și lua virajele atât de brusc, încât Petrică trebuia să se țină strâns de marginile de gheață ale tălpilor pentru a nu cădea. Îi era
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
dependent de izvorul din care s-a născut: contradicțiile societății. Și romanul, și pledoaria electorală se nasc din aceleași raporturi sociale: dacă ai aflat raporturile, ai înțeles romanul. Nu unicitatea creației contează, ci plăcile tectonice din care s-a ivit. Pacostea aceasta de gîndire care a nenorocit generația lui Sartre freamătă din plin în cartea lui Bourdieu. }i se rupe inima să vezi cum un creier atît de rafinat a putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine să
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
mărturia lui Corneliu Blaga, vărul poetului, care relata mai târziu: "Șef al Departamentului (ministru de Externe - n. n.) era Istrate Micescu, care se afla mai tot timpul la Geneva, la Liga Națiunilor. Pentru Lucian Blaga, subsecretariatul de la Externe a fost o pacoste. La un moment dat a trebuit să le facă pe toate, fiindcă Istrate Micescu a stat la Geneva mai tot timpul și tot ministerul a rămas pe capul lui Lucian. Cât a stat Micescu în țară, l-a delegat pe
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
să prăbușiți tot ce este bun În țara asta și În special generația tânără și aproape că ați reușit. Spun aproape, pentru că mai există o cale de scăpare: este una și este grea, dar cei care vor să scape de pacoste Înving pentru că sunt OAMENI ADEVĂRAȚI, care nu vor doar un fotoliu și conturi cât mai grase În băncile străine, unii dintre ei sunt chiar foarte săraci la ora când scriu, dar lucrurile se schimbă, repede, și noi avem Șansa Învingătorului
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ea pe-ale ei. Să nu se lase mai prejos. S-o-mpingă numai și pe urmă să-i calce pe umbră, s-o prindă asupra faptului și să-i închidă gura pentru totdeauna, lecuindu-l și pe Toma de pacoste și dându-i o pildă bună și lui Miluță, care numai atât așteaptă, zbânțuratecul, să se rătăcească și el pe cărări străine! Ah, doamne, ce bucurie, ce liniște! Ce-ar mai întineri și s-ar înzdrăveni din nou să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pildă bună și lui Miluță, care numai atât așteaptă, zbânțuratecul, să se rătăcească și el pe cărări străine! Ah, doamne, ce bucurie, ce liniște! Ce-ar mai întineri și s-ar înzdrăveni din nou să se poată odată descotorosi de pacoste! La ce-i trebuia ei noră-n casă? La ce folosesc toate femeiuștile astea cu vânt sub fuste care dau târcoale în jurul copiilor ca lupoaicele la stână, dacă nu numai la împovărarea și grijile bietelor mame! De la ele, tot răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu timpul să fie vestite în această parte a Europei, pentru rapiditatea cu care circulau. Atât caii și nutrețul, cât și olacele, erau puse la dispoziție de către populația satelor și orașelor de pe traseu sau din apropiere și era o mare pacoste pe capul lor. Pentru a scăpa de aceste obligații, mulți locuitori părăseau așezările, depărtându-se cât mai mult din calea olăcarilor. Întemeiau noi sate, bineînțeles fără aprobarea Domnului. Poate din această cauză, dar și din alte rațiuni, se acordau scutiri
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
prins? Dă-i drumul de aici până nu pun mâna pe un retevei și te altoiesc eu...uite la el...n ai primar În sat? La el să te duci, nu la mine că nu te-am făcut eu... O pacoste ca tine Îmi mai lipsea. Bine, unchiule, am plecat, nu te mai necăji, n-am să mai vin dacă asta te supără. Nici să nu mai vii, aici n-ai ce să cauți și să-i spui lui tactu că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o monedă de cinci sute, tot astfel Jurnalul Național se lega în mod cert de o zi în care nu avea să se întâmple nimic special, lucru care în nici un caz nu îl deranja. Dimpotrivă, Evenimentul Zilei era o adevărată pacoste prevestitoare de ce poate fi mai rău. Cațavencu, de pildă, fără să fie un semn al unei prea mari nenorociri, odată lipit de obraz îi lăsa niște dungi negre de tuș, ceea ce era totuna cu mersul până la lacul Herăstrău. Iar dacă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bună nu rămâne nepedepsită”. In alt sat am cunoscut și un câștigător.Un țăran care s-a certat cu vecinul său din extravilan și a câștigat terenul după numeroase procese. La final a privit suprafața de teren ca pe o pacoste.A băgat mâinile în buzunare și le-a întors pe dos.A constatat ca nu i-a mai ramas niciun ban și s-a întrebat retoric: "Și acum,ce fac? Cum îl ar ?! Cu cel semăn ?!"... „-Am avut o vie
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Isus: „înțelepți ca șerpii și inofensivi ca porumbeii“. Cuprinsă de un curaj subit, m-am apucat să scriu o scrisoare. (rând liberă Sunt sora lui Naoji. Sper că nu m-ați uitat. Îmi cer scuze că Naoji este iar o pacoste pentru dumneavoastră și că v-a dat bătăi de cap. (De fapt, n-ar trebui să mă amestec în afacerile lui Naoji, așa că nu văd ce rost are să-mi cer scuze.Ă Astăzi vă scriu să vă cer o favoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu-i nimic de făcut, continuă el. Ar fi o idee bună să solicităm un pat la Fukui. Chie, vrei s-o conduci acolo? Ba nu! Dacă mă gândesc bine, e cam periculos pe stradă pentru două femei singure. Ce pacoste! Am s-o conduc chiar eu. Cred că se făcuse miezul nopții. Vântul se mai potolise, iar cerul era plin de stele. Mergeam alături. Puteam foarte bine să dorm în aceeași cameră cu toată lumea. Uehara mormăi somnoros. — Vrei să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa pantalonului, pentru ca priza să fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și de a scăpa astfel de pacostea care eram nu aveau nici un succes. Numai un copil poate să-și pună ființa la mezat pe un fleac, iar pentru mine, strânsoarea aceea și faptul de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
credincioșii să se opună măsurilor diavolești luate împotriva Bisericii. Sunt arestat. Fac aproape un an de pușcărie. De aceea, vă ziceam că știam Jilava. În 1955 primesc Sfânta Taină a preoției și slujesc la Mănăstirea Nicula, Arhiepiscopia Clujului. Vine altă pacoste: Decretul 410 din 1959, care prevedea desființarea multor mănăstiri și reducerea personalului monahal. Redactez un protest în mai multe exemplare și-l trimit în toată țara, cu rugămintea ca omul care intră în posesia protestului să-l multiplice. Firește că
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
religia. În ultimă instanță, le-ar lipsi memoria generațiilor anterioare și, astfel, le-ar lipsi conștiința unui trecut alcătuit dintr-un șir de strămoși comuni. Rezultatul ar fi unul cu adevărat benefic, căci ar scăpa de obsesia rădăcinilor și de pacostea provocată de nevoia de a înfățișa trecutul în așa fel încît să justifice legitimitatea învingătorilor din prezent. Nu e nevoie de un efort prea mare de imaginație ca să-ți dai seama că o asemenea societate este utopică: e de neînchipuit
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
a-și redobândi încrederea în sine și în literatură. S-a mai întâmplat câte un scurt-circuit, dar a pus rareori, o dată la zece-cincisprezece ani, inscripția "închis pentru reparații sau pentru revizie tehnică". Omenește, e de înțeles. (Cataracta, cea mai mare pacoste a unui cititor profesionist, este singura boală incurabilă ușor remediabilă, totuși, în condițiile de astăzi; o știu din proprie experiență, care creează un fond de solidaritate.) Alex Ștefănescu s-a despărțit public de vreo două-trei ori de cronica literară, dar
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
de reprobabil pe atît de trecător, un fel de frămîntare sufletească pe care, dacă o condamnăm moral cu fermitate, vom reuși să scăpăm de ea, ci trebuie să pricepem că ura e o trăsătură constantă a ființei umane, o veritabilă pacoste pe care, în măsura în care am înțeles-o, în aceeași măsură trebuie s-o combatem. A critica ura sperînd că cei care urăsc se vor rușina într-o bună zi, renunțînd treptat să-și deteste adversarii, este o naivitate primejdioasă. Nimic nu
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
nu există detaliu de prisos. De aici, conștiința importanței. Maiorescu nu se joacă și, de-ar fi să mă joc eu cu epocile, textul cu care firmele de construcții se scuză, în Bucureștii anilor 2000, pentru zgomot, praf și alte pacoste, ne cerem scuze pentru deranj, noi construim pentru viitor, îi ține loc de bună-dimineața. Pentru personajul care se pedepsește în jurnal - chiar și înghițind, ca într-o cură de îngrășare, delicioase fapte de cultură - deranjul este anulat de obiective. Jurnalul
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]