189 matches
-
Șahistul Lui Blănaru Lică El a-nceput să mute pe la șah Crezând că e o joacă Și începuse să se creadă padișah Victoriile chiar să-i placă. Și a avut ca partener Un prieten, pe șahistul, Vecinul lui de cartier, Profesionistul. Acum nu-și mai încape-n pene, Se crede mare campion. Atunci când mută tura, geme La fel când mută un pion
?ahistul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83199_a_84524]
-
la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât mâncarea și împărecherile capricioase ale marelui stăpân. Bucătăriile unde se amestecau mierea de la Moldova dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor: padișahul, umbra lui Allah pe pământ, dintr-o anume noapte nu mai cunoștea decât o singură femeie. Nu-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec miresmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mustafa. A cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze și caise zăhărite. A îngenunchiat ridicându-l deasupra frunții și a așteptat să fie întrebat. Cine ești? de unde vii? —Sunt robul strălucitului padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a încredințat cu mânile sale însăși mărita doamnă-sultană. Mi-a spus: Dă-l fiului nostru, și să ospăteze sănătos. Să-i fie cu priință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
săi caligrafi și le-a dat cartea s-o deslege. Cum au străbătut cu privirile rândurile epistolei, acei icioglani au căzut cu frunțile la pământ și au strigat: — Aman, doamnă! se găsesc în această carte uneltiri primejdioase împotriva stăpânului nostru padișahul. —Vai! a strigat doamna Roxelana, pocnindu-și palmele; numaidecât vreau să cunosc primejdia, ca s-o afle c-o clipă mai devreme domnul meu, din gura mea. Luminăția sa rămânea-va în putere și pe cei vicleni îi va zdrobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Episcop, Papa, păstorește Roma. Urbi et orbi. Despre ultimul Antichrist, progenitura infernală, să fiu iertat, dar eu, unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob și a lui Isaac s-a întors la vatră, au mai fost și niște cutremure, războaie, decimări, zâzanii, oleacă de molime
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare suită de demnitari și boieri, frații Nicolae și Ștefan Golescu. Cu ei discutase desfăcând firu-n opt, răsturnând pe toate fețele marea umilință ce avea să i se întâmple, respectiv protocolul Porții la înscăunare, unde unșii trebuiau să pupe papucul padișahului, cu adânci temenele și prosternare, până la pământ. Condiția și demnitatea sa de militar, suferea cea mai înjositoare umilință, lovitura vieții sale. Dar Al. Dtrie Ghica găsise în el tăria și tactul de a ieși învingător (nu se știa cu ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
decembrie, 17 zile.” „Știi cine a fost Gașpar Grațiani voievod?” m-am trezit întrebat pe neașteptate de călugăr. Nu prea știu, sfințite părinte. „ A fost un vântură-lume, care a ajuns pe tronul Moldovei în schimbul a nenumărate pungi cu aur date padișahului. A sfârșit însă ucis de Șeptelici hatmanul și Goia postelnicul tocmai când voia să fugă peste Prut de frica aceluiași padișah, care s-ar fi răzbunat pentru moartea lui Skimni-Aga, trimis asupra Iașilor tocmai să-l prindă pe el, trădătorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sfințite părinte. „ A fost un vântură-lume, care a ajuns pe tronul Moldovei în schimbul a nenumărate pungi cu aur date padișahului. A sfârșit însă ucis de Șeptelici hatmanul și Goia postelnicul tocmai când voia să fugă peste Prut de frica aceluiași padișah, care s-ar fi răzbunat pentru moartea lui Skimni-Aga, trimis asupra Iașilor tocmai să-l prindă pe el, trădătorul care se aliase cu leșii.” De ce ai amintit de acest domn, părinte? „Citește cu luare aminte suretul de pe uricul lui Gașpar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și plin de har, Urbea el să o conducă Cu finețe și poruncă. În acești cinci anișori Avem parcuri, avem flori, Avem cui să cerem sfatul Când vrem să turnăm asfaltul. Pe la mesele de șah Toți îi zic că-i padișah. Iar în părculețe noi Zbenguiesc copii vioi. Avem pomi, avem fântâni, Bănci pe care stau bătrâni. , prezență vie, Azi orașul tot o știe. A ctitorit biserică spre soare Cu tânguiri de clopote în zare, Ecaterina, nume bun și sfânt, Ce
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
mi-a fost susurat la ureche cum că mult ține ea pumnii pentru ca Dabâl-iu să izbândească. La întrebarea mea cum că de ce anume ține la asemenea izbândă, doamna un vajnic caraul al armiei celei purtătoare de biruință electorală a măritului padișah Vadim mi s-a mărturisit că, în acest fel, americanii se vor retrage și vor lăsa loc deplinei independențe a tuturor sangeacurilor și vilaietelor din Balcani care își pot astfel câștiga, prin oștile cele ideologice, victoria finală a unei demnității
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu l-am citit încă deloc. Un padișah spunea odată că un poem, pentru a deveni perfect, trebuie să cuprindă într-însul fix 99 de sensuri, Într-al lui Cristian ăsta cîte-or încăpea? Ce zici, aruncăm o privire să vedem ce zace în mintea lui?... Ești pregătit? - Ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bolgradului: Micul format al ziarului nostru, abondentul interesant material quu quare am potea umple zilnic o așa foiță, espiegleriile que ne joacă Capul - lucrătoriu al Imprimeriei și suciturile quu quare se silește honnorabilul commitetu al Scoalei centrale (domnul, patronul și padișahul unor însemnate resurse) de a ne face qua să ne dezgustăm noi de d-lor și d-lor de noi - toate aqueste ne fac de a restrânge și aquum deodată revista noastră etc.... Aqueste spuse, rugăm pe d-nul prefect
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lumea nouă e a ideilor liberale, adică a d-voastră". Majestatea Sa Sultanul stătea salutând la fereastră - mase colosale de oameni aclamau ca vijelia mărei cu strigăte de "Eljen " pe bravii tineri, iar de pe corăbii glasuri inmiite începură (unison? ) cântecul Padișah um cioc iașah - c-un cuvânt toți îi îmbrățoșau cu lacrimele 'n ochi. Par nobile fratrum. [5 ianuarie 1877] EVREII ȘI CONFERINȚA O seminție care câștigă toate drepturile fără sacrifici[i] și muncă e cea evreiască. La orice popor drepturile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în locuri strâmte sau mlăștinoase, voievodul român ataca oastea turcească și la adăpostul întunericului. La fel s-a întâmplat când a vrut să ucidă căpetenia cotropitorilor. Cu o mână de ostași îmbrăcați turcește, el a reușit să ajungă până în cortul padișahului, fără a întâmpina rezistență. Numai că acesta nu se afla acolo, atacul dând greș. Ideea acestei incursiuni nocturne este de invidiat însă. Retragerea strategică În arta strategiei militare a excelat și marele Ștefan, domn al Moldovei între anii 14571504. Cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și care e totuși numai formulă, / spre dezlegarea formulelor". Concluzie entropică, jelitoare; însinguratul din "mahalaua Țicău" scrie dezabuzat în "limba melancolică" accesibilă numai celor "care pricep de la sine această limbă". Din "cetatea Mâhnire" elegiacul transmite mesaje parodic-solemne de genul: "Noi, Padișahul / întregii Melancolii / Împărat al Singurătății de sus și de mijloc (...) / dăm de știre la toți..." Altă dată, în ipostaza de "Mikado al pădurii", instituie printr-un Edict "ordinul sacru al crizantemei de aur..." Cu Missa solemnis (1971), cu Diotima (1975
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
țigancă. Duca-Vodă voia să pună la cale căsătoria cu Ștefan-beizade, din rațiuni politice, urmărind tronul Țării Românești pentru fiul său. Față de tânărul îndrăgostit, abatele are o simpatie deosebită, manifestă înțelegere și vrea să-l ajute, prezentându-l în mod elogios Padișahului. În timp ce Duca-Vodă plănuia nunta fetei, Alecu Ruset pune la cale răpirea mirelui, dar planurile îi sunt dejucate, este prins, dus în fața domnitorului, care îl lovi cu buzduganul, încât tânărul "sub năvala sângelui", "se abătu într-o parte; după aceea înainte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de plutește oul proaspăt în el. — Domnia ta glumești. — Nu, tot ce spun e adevărat. Și mă gândeam... Să vinzi munții aceia, dar nu ca munți, ci să-i vinzi bolovani. Acum înțeleg de ce nu trebuie să se mănânce în împărăția padișahului bucate sărate cu sare din Moldova. Și pentru asta trebuie să afle Lavinia ce a hotărât marele vizir cu Constantin Duca, să afle dacă sultanul a uitat istoriile de dragoste ale doamnei Anastasia, ce părere are patriarhul. Află, află și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se tipăriseră toate aceste cărțulii după care cucernicii monahi cântă acum slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În toate limbile vorbite de neamurile supuse padișahului fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și moliftelnice ce luaseră drumul spre creștinii păstoriți de patriarhul Constantinopolului. Lumânările sfârâiau, luminau fețele celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trăiești, măria ta, și iertare pentru că te tulbur la vreme de reculegere. În răvaș, mitropolitul de la Odrii îi scrie lui vlădica Theodosie că vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei Rami Efendi. Că împărăția padișahului se zbate în lipsă de bani și că mutarea sultanului de la Istanbul la Odrii a nemulțumit și mai tare corpurile de ieniceri, bostangii și spahii de la Istanbul, care nu și-au mai primit solda de trei ani. Că marele muftiu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de capuchehaia francilor Ferriol s-a înțeles cu Duculeț, fostul nostru cumnat, să-i dea dreptate lui Feiz Ullah Efendi. Mai scrie sfinția sa că se pare că prințul Golovin, vrând să asigure pacea rușilor cu turcii, l-a înștiințat pe padișah de ce s-a plănuit vara trecută de către înalt preasfințitul patriarh Dosoftei al Ierusalimului, de măria ta și de căpitanul Arsenie venit din partea lui Iancovici și Sinobat. O copie după scrisoarea pe care ai trimis-o lui Petru al rușilor prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o lui Petru al rușilor prin David Corbea a ajuns în mâinile lui Mavrocordat, marele dragoman, dar acesta n-a dat-o vizirului. — Scrie asta în răvaș? se miră doamna. — Scrie. Și mai scrie că toată nădejdea creștinilor din împărăția padișahului este la măria ta, și că turcii îl pregătesc imbrohor împărătesc pe Kuciuk Selin ca să-l trimită la București să te mazilească pe loc sau să te ducă la Odrii să te închidă. Sfinția sa mai spune că oamenii măriei tale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de onoare și de muzicile ienicerilor din Giurgiu și Turtucaia, aștepta apropierea soliei padișahului. Soarele de aprilie strălucea pe un cer albastru închis și un vânt ușor aducea dinspre livezi mireasma prunilor înfloriți. Alături de vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi prinți și Toma Cantacuzino glumeau și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când altul aruncau câte o privire îngrijorată spre drumul pe care trebuiau să apară mesagerii padișahului. Tinerii făceau planuri pentru vară, vodă părea că îi ascultă adâncit în gânduri. O umbră de cută i se întări între sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]