155,444 matches
-
și pseudoviziune, înlocuind aproape peste tot această opoziție înșelătoare cu termenii mai adecvați, de natură morfologică: vizionarism primar și vizionarism secundar. Eram înclinat să cred că vizionarismul poetic este prin excelență romantic. Exegetul întâmpină o astfel de presupunere din prima pagină a introducerii: ,vizionarismul poetic nu este apanajul romantismului" (p. 15), chiar dacă exemplele analizate preferențial pot induce o astfel de conexiune obligatorie. Rămân, totuși, la această idee că vizionarismul poetic, dacă nu e apanajul romantismului, e o virtute sau o predispoziție
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
scurt. Doar a spus-o un ,vizitator", încă în 1636 (înapoi la Gheorghe Parusi...), Bucureștiul este mai frumos ca, bunăoară, Iașiul. Asta e... Sigur că vanitatea nu-i putea ocoli pe scriitori, care-au dat, chiar dacă altminteri nu erau Arghezi, pagini frumoase despre București. Gheorghe Parusi îi ia alfabetic și-ncepe - potriveală... - chiar cu meșterul ghicitor în planete de papagal, scriind pentru fiecare ,turist al metrului pătrat și al reveriei" despre cum nu te plictisești în Capitală. Urmează Constantin Bacalbașa, cu
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
ci prin memoria și ordinea construcției, pictorul nu este nici un colorist prin retorica tonurilor, ci prin manipularea materiei cromatice și ridicarea tonului unic pînă la pregnanța tridimensionalului. Sprijinindu-și discursul plastic pe repere culturale din categoria textului (a literei, a paginii scrise, a inscripției generice sau a sigiliului vag), cu atît mai fertile vizual cu cît gradul de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și potențează valorile optice pure. Repetiția exacerbată a semnelor opace și manipularea continuă a unui alfabet
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
consemnează evenimentele culturale, mi-am vărsat năduful asupra unui exemplu cras de incompetență: o persoană dotată cu legitimație de presă de la un ziar din București a profitat de vizita în România a lui Mario Vargas Llosa pentru a pompa în pagină câteva mii de semne de venin antiintelectual. Era un singur exemplu din multele ce puteau fi date. E minunat că nu mai există cenzură, că scriem fiecare ce dorim, dar e mai puțin minunat că selecția condeierilor se face, am
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
uităm pur și simplu, de parcă nu le-am fi deschis nicicînd, pînă într-atît de stearpă le-a fost lumea lăuntrică. Există o moarte sufletească a cărților, și ea este cu atît mai tristă cu cît cauza ei nu stă în paginile lor, ci în sufletul cititorilor. E un adevăr banal că, înaintînd în vîrstă, putința de a ne lăsa în seama ficțiunii livrești scade tot mai mult. Lecturile care ne-au format ființa și, uneori, ne-au hotărît destinul le-am
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
putut vedea. Și nu ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi în acea epocă. Și așa cum sînt cărți la a căror lectură regreți că nu ai apucat vremurile descrise în paginile lor, tot așa Paravanul venețian te face să regreți că nu ai trăit în perioada interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului o întipărește în lucruri și oameni, și tocmai de
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
acelor convenții și pudori fără de care atmosfera unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice urmă de distincție a pierit. Nu am fost niciodată la Balcic, dar citind paginile lui Mircea Berindei, m-a apucat dorul după stațiunea interbelică a artiștilor români. Nu m-am așezat niciodată pe scaun avînd grijă ca șezutul să nu acopere decît jumătate din suprafața lui și spatele să nu-mi atingă deloc spătarul
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Iar în privința vizionării lui în mall-uri, oricât de puțin mi-ar plăcea locul și conceptul său în sine, spun "Dă-i bătaie!". Pentru că acest film, dincolo de restul meritelor pe care i le recunosc, de altfel le voi dedica această pagină, mai are și unul foarte prețios: e o adevărată chinină (în sensul de "ți-o bagi pe sub unghii ca să nu le mai rozi") pentru amatorii de Real TV, cei în care abundă mirifica noastră țară. Cum? Simplu: filmul prezintă o
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
a le lansa. (în paranteză fie spus, am un dinte contra prietenului meu Gabriel Liiceanu, care, făcînd publicitate lansărilor, a uitat să menționeze că Llosa era invitatul U.S.R. la ,Zile și Nopți de Literatură" și a trecut doar în subsolul paginii de reclamă, cu literă mică de tot, contribuția, totuși esențială, a Microsoft la eveniment). Festivalul ca atare a cuprins mai multe sesiuni de comunicări pe o temă foarte incitantă, anunțată la finele ediției a III-a, și anume: ,Eu scriu
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
a Microsoft la eveniment). Festivalul ca atare a cuprins mai multe sesiuni de comunicări pe o temă foarte incitantă, anunțată la finele ediției a III-a, și anume: ,Eu scriu. Cine mă citește?". Repet aceste lucruri îndeobște cunoscute, chiar din paginile României literare, fiindcă nu totdeauna informația oferită de presă a fost corectă. Serile, poeți din mai multe țări au citit din opera lor. La decernarea premiilor, Llosa a vorbit și el pe larg despre tema simpozionului. Important mi s-a
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
capricii: o anume noblețe de foaier și, pe deasupra, răsfățul unui stil zăngănitor, pe care n-ai să sari, ca de-obicei, să-l amendezi fără dispensă. Nu, fiindcă e un mozaic acolo, făcut din bucățele de portret, din evocări, din pagini de eseu care-și suprapun armonicele. Firește, cu efect de melodie sau de zgomot. Sînt, spuse-n linii mari, trăsăturile ,memoriilor" tip. Le recunosc, fără prea multă osteneală, și-n cartea recentă a lui Ion Papuc, Cu fața spre trecut
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
spuse-n linii mari, trăsăturile ,memoriilor" tip. Le recunosc, fără prea multă osteneală, și-n cartea recentă a lui Ion Papuc, Cu fața spre trecut, publicată la editura Vergiliu. Ascultați-o în ce cheie ,cîntă"... Își dau binețe, vecine pe pagini, două lumi. Una de scriitori și artiști, reconstituită din texte în mare parte ocazionale, amestec ciudat - de nu l-am ști, bunăoară, din Limitele lui Dan Botta - de patos și de cumpănire, alta cu priză la actualitatea diversă, fie ea
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
din cînd în cînd, tîrcoale melancolii de școală veche, amintiri despre Bucureștii foști, doruri de întîlniri la care te uiți vorbind sau, pur și simplu, curiozități documentare, Cu fața spre trecut nu e, chiar dacă are ceva peste cinci sute de pagini, lectura pentru care să aștepți vacanța următoare. Răsfoiți-o acum, trecînd peste duioșiile de înțeles și peste cioburile pastelate de bezea, în amintirea unui invidiabil, tihnit și fast, atunci... P.S. Am dat deoparte, citind Cu fața spre trecut ca pe
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
sens. Am făcut-o altfel decât s-a manifestat cu totul recent un comentator al vieții noastre politice, sociale și culturale artistice, personalitate în a cărui formație intelectuală lipsește, cu siguranță, interesul pentru actul muzical artistic, domnul Stelian Tănase; în paginile unui cotidian central, domnia sa aprecia că Bucureștiul nu ar dispune nici măcar de o unică sală de concert cu acustică convenabilă; ...aruncând astfel o anatemă asupra întregii manifestări festivaliere; ...considerând - ca atâția alții dintre cei din jurul nostru - că ne pricepem la
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
de seară? Menționez doar două. Pianistul Dan Grigore ne-a dăruit o versiune cu totul entuziasmantă a celui de-al doilea Concert de Serghei Rachmaninov, iar dirijorul Cristian Mandeal - în compania filarmoniștilor londonezi - o versiune puternic tensionată, fluentă, a celebrelor pagini orchestrale wagneriene Preludiu și Moartea Isoldei. în compania aceluiași minunat colectiv orchestral londonez, tânărul dirijor rus Vladimir Jurowski a realizat un concert exemplar pentru întregul afiș al Festivalului, creații ale marilor autori ai secolului trecut contemporani cu George Enescu, lucrări
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
este exterior sau inutil în acest demers de fină intelectualitate, de la apariția scenică sobră, severă chiar, până la edificarea dramaturgiei unui ciclu atât de amplu ca ,Dragoste de poet" de Schumann. Cântat cu o simplitate rafinată, acesta a concentrat parcă în paginile partiturii tristețile ascunse ale întregii lumi. în zona melodiilor franceze, o artă aproape microscopică în minuția detaliilor, un joc extrem de subtil de nuanțe ne-a sedus în piese de Ravel, Debussy, Duparc. Păcat doar că cele două Cântece din seria
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
o continuare, mai mult poate pentru a-mi dovedi mie, orgoliului meu, o putere de concentrare, de sinteză, pe care n-o am, pentru a mă ține de cuvânt și a-mi onora enunțată destul de vag, de altfel, pe la începutul paginii, intenția de a comenta în cheie subiectivă mai multe puncte fierbinți din sumarul numărului 54, Lettre Internationale, ediția română/ vara 2005, cu teme și sugestii tulburătoare... Am rezistat tentației de a începe lectura cu Nabokov, demarând în schimb cu interviurile
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
stânga și găsindu-și, în mod trist, sprijinitori de genul lui C. Bădiliță. Fragmentele de jurnal publicate în numărul 6-7 din Viața Românească, și care au stârnit un nou scandal, sunt reprezentative pentru scufundarea lui Paul Goma în mlaștina propriilor pagini. 99% din ceea ce pune pe hârtie (sau postează pe internet) este expresia resentimentului: un filon încă bogat și care nu dă semne că va seca prea curând. Mai nou, în cătarea lui Goma sunt așa numiții holocaustologi care ,falsifică documente
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
și idile și Fire de tort ne apar drept corolar estetic al idilicului". Interesantul articol ar fi meritat să fie dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută. Aplecându-se atent asupra paginilor lui Daniil Scavinschi, istoricul literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
Fără acest Ťcompromisť necesar literatura română riscă să rămână obiectul unui cerc extrem de restrâns (al experților) sau al unui solilocviu", criticul, adăugăm noi, rămânând și el pentru cea mai mare parte a cititorilor incomprehensibil. Opțiunea autorului se regăsește întocmai în paginile volumului Centrul și periferia. N. M. apare aici și în postura de cronicar de ediție și de comentator al unor studii de istorie literară. El scrie despre Jurnalul și epistolarul lui Titu Maiorescu, despre corespondența lui Duiliu Zamfirescu și despre
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul ochilor cum se sperie/ cum înnebunește cum transpiră de spaimă cârtița galbenă/ cum râsul acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră instalată în creier, în cap și răspândită apoi în tot corpul. În fapt, corporalitatea însăși capătă o rezoluție stranie, fiind răsucită, întoarsă pe dos ca o mănușă
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
planuri și rupturi inutile de sens. Având deja conturată o metaforă centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să strice paginile plachetei. Organicismul viziunii s-ar fi cuvenit dublat de o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
formă de asumare interioară a subiectului, nu-l împiedică pe scriitorul ce-a trăit peste o jumătate de veac departe de țara sa de la o analiză atentă a acestuia. Ne propunem acum a-i urmări articulațiile principale în cuprinsul unor pagini memorialistice, intitulate Suflete cu umbră pe pămînt și editate de Nicolae Florescu. Exilul i se înfățișează lui Vintilă Horia nu doar ca o circumstanță biografică între altele, ci ca o situație-limită care ne obligă a da socoteală de tăria sau
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
pe renunțarea la criteriul biologic al generațiilor (trei într-un secol), pentru o tensiune generalizatoare între doi poli ideologici, reductibili în fond la conservatorism și liberalism (p. 117-119).Cu toată dificultatea problemei, criticul nu eludează definirea postmodernismului românesc, în câteva pagini de sinteză din 1995 (p. 81-85, rescrise după o primă versiune din 1986, p. 43-47), care ar putea figura în cel mai serios dicționar. Aici am, totuși, o imputare de făcut. În 2002, când apare ediția a doua a cărții
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
Alexandra Olivotto Deja mă simțeam vinovată de la ,Anonimul" pentru că nu văzusem documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște rites de passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]