149 matches
-
(n. 1770, d. 1823) prinț de Eckmühl, duce de Auerstaedt, a fost un general francez al perioadei napoleoniene, "pair" al Franței și ministru de Război, căruia i s-a acordat demnitatea civilă de Mareșal al Imperiului. Grafia obișnuită a numelui său este „Davout”, deși se pot întâlni și variațiunile „Davoust”, „d'Avoust” sau „d'Avout”. Este singurul Mareșal al
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
apărarea prințului de Moscova, ceea ce nu îl va salva însă pe acesta din urmă de pedeapsa capitală. Ca urmare a atitudinii sale antiregaliste, Davout a fost în dizgrație până în 1817, când i se restituie bastonul de Mareșal. Deși este numit "pair" al Franței în 1819, Davout nu refuză să revină într-un post politic important și nici nu i se va da vreo comandă militară. Nu a mai făcut decât să ocupe postul minor de primar al Savigny-sur-Orge, un orășel de lângă
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
(ital. "Andrea Massena") (n. 6 mai 1758 — d. 4 aprilie 1817), duce de Rivoli, prinț de Essling, a fost un general francez al perioadei revoluționare și mareșal al Primului Imperiu, pair al Franței. Este unul dintre mareșalii primului imperiu care nu își datorează renumele și ascensiunea împăratului Napoleon, fiind deja unul dintre generalii celebri ai Europei în momentul în care Bonaparte a preluat puterea, la 18 brumar (9 noiembrie) 1799. La
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
a raliat Bourbonilor în 1814 și a preferat să refuze comndanda pe care Napoleon i-a oferit-o în timpul celor "100 de zile". În ciuda vechii lor rivalități, Masséna a refuzat vehement să facă parte din completul de judecată din "Camera pairilor", însărcinat să îl judece pe mareșalul Ney, desi alți mareșali (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au cedat presiunilor regaliste și au votat moartea vechiului lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
date. În telecomunicații definiția de repeater are următoarele sensuri standardizate: Un ""hub"" de rețea (cuvântul englez "hub" se citește aproximativ hab și înseamnă butuc de roată) este un dispozitiv pentru conectarea altor dispozitive fie prin cablu răsucit (de tip twisted pair), fie prin cablu de fibră optică; legătură permite că rețeaua să se comporte ca un singur segment. "Hub"-urile funcționează la nivelul 1 (fizic) al sistemului de referință OSI. În caz de blocare, "hub"-ul este responsabil și pentru retransmiterea
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
Nicolas-Charles-Marie Oudinot, născut pe 25 aprilie 1767 la Bar-le-Duc, decedat la 13 septembrie 1847 la Paris, Duce de Reggio, a fost un general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene, Mareșal al Primului Imperiu (demnitate acordată în 1809) și "pair" al Franței. Voluntar în regimentul "Médoc-Infanterie" în 1784, Oudinot devine căpitan al unei companii formate la Bar-le-Duc în 1789 și apoi locotenent-colonel în noiembrie 1791. În noiembrie 1793, în urma comportamentului său în bătălia de la Bitche, devine colonel și apoi se
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
fapt ce stârnește mânia Ministrului de Război Davout, care îi ordonă să se retragă pe domeniul său. După a doua Restaurație, Oudinot este membru al Consiliului privat și comandant al Gărzii Naționale din Paris. În 1817 este numit duce și "pair" al Franței, luând parte la noua campanie din Spania. Ultimul său post a fost acela de Guvernator al Invalizilor. Numele Oudinot este înscris pe Arcul de Triumf din Paris.
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
produc viață, Anabis terraformează toate planetele disponibile. Grosvenor spală creierele membrilor echipajului navei "Space Beagle", determinându-i pe aceștia să petreacă mai mulți ani atrăgând entitatea Anabis către adâncurile spațiului, înfometând-o până la moarte. Personajul Mugi din seria anime "Dirty Pair" este un Coeurl, o specie inteligentă cu puteri psihice și tentacule pornind din umeri. Apare și în unele versiuni ale jocului video "Final Fantasy", precum și în RPG-ul "Dungeons & Dragons". Coeurl-ul suge potasiu ("id") din trupul victimelor; "vampirul de sare
Odiseea navei Space Beagle () [Corola-website/Science/321524_a_322853]
-
Devlin began writing an outline for a script with Emmerich, but în May 2004, Emmerich said he and Devlin hâd attempted to "figure ouț a way how to continue the story", but that this ultimately did not work, and the pair abandoned the idea. În October 2009, Emmerich said he once again hâd plâns for a sequel, and hâș since considered the idea of making two sequels to form a trilogy. On June 24, 2011, Devlin confirmed that he and Emmerich
Ziua Independenței (film) () [Corola-website/Science/324510_a_325839]
-
bavareze la Hanau. Participă și la Campania din Franța, întârziind înaintarea Aliaților către Paris. Alături de Ney și Caulaincourt, face parte din delegația trimisă de Împăratul Napoleon I să negocieze cu inamicul iar după abdicarea Împăratului se raliază Bourbonilor, fiind numit "pair" al Franței. În timpul celor „100 de zile”, MacDonald a rămas fidel regalității, l-a însoțit pe Ludovic al XVIII-lea în drumul acestuia spre exil dar a refuzat să părăsească teritoriul Franței, înrolându-se în Garda Națională ca simplu grenadier
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
2010-10-01. 37. ^ Pacman AR: an outdoors AR game 38. ^ Lego using AR for commercial purposes 39. ^ Disney's AR mirror 40. ^ Pop group Duran Duran included interactive AR projections în their stage show during their 2000 Pop Trash concert tour. Pair, J., Wilson, J., Chastine, J., Gandy, M. "The Duran Duran Project: The Augmented Reality Toolkit în Live Performance". The First IEEE Internațional Augmented Reality Toolkit Workshop, 2002. (Duran Duran Collaboration: Augmented Reality Technology în Live Performance (2000-2001)) 41. ^ Sydney band
Realitate augmentată () [Corola-website/Science/325495_a_326824]
-
fost vorba de un accident, la curte se zvonește că a fost ucisă de Robert Dudley pentru a se putea căsătorii cu Elisabeta. Pentru o perioadă, Elisabeta ia în serios posibilitatea căsătoriei cu Dudley. William Cecil, Nicholas Throckmorton și unii pairi își fac cunoscută dezaprobarea față de idea unei asemenea căsătorii. Se zvonește că nobilimea se va revolta în cazul înfăptuirii acestei căsătorii. Pentru un deceniu Dudley rămâne un posibil candidat, iar în 1564 este făcut conte de Leicester. Când în 1578
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
să trimită un cavaler de valoare, deoarece Marsilion îl ucisese pe ultimul sol care îi fusese trimis. De aceea, Carol respinge propunerile lui Roland și ale lui Turpin de a duce ei răspunsul și hotărăște ca niciunul dintre cei doisprezece pairi să nu fie trimis. Roland recomandă cu imprudență ca mesajul să fie dus de contele Ganelon, tatăl său vitreg. Când aude, dânsul socotește propunerea drept o insultă nemeritată, chiar îl amenință pe Roland, dar se supune anevoie. În timpul călătoriei cu
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
rând, unchiul lui Marsilion trebuie să fie printre ostaticii dați ca zălog al bunei credințe. După ce îl amenință pe Ganelon cu moartea, Marsilion este informat de Blancandrin că francul este gata să-l trădeze pe Roland și pe cei doisprezece pairi. Marsilion îi oferă atunci lui Ganelon prietenia sa și daruri bogate, iar el promite să se asigure ca Roland și cei doisprezece pairi să fie masați în ariergarda armatei france, iar nu în corpul principal de oaste. Acest lucru îi
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
este informat de Blancandrin că francul este gata să-l trădeze pe Roland și pe cei doisprezece pairi. Marsilion îi oferă atunci lui Ganelon prietenia sa și daruri bogate, iar el promite să se asigure ca Roland și cei doisprezece pairi să fie masați în ariergarda armatei france, iar nu în corpul principal de oaste. Acest lucru îi va da voie lui Marsilion, care știe că nu-i poate învinge în luptă dreaptă pe franci, să-i ucidă pe cei doisprezece
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
învinge în luptă dreaptă pe franci, să-i ucidă pe cei doisprezece mari cavaleri ai lor, fără de care francii nu vor mai purta război, potrivit spuselor lui Ganelon. După ce Ganelon își îndeplinește sarcina, viteazul Roland, cumpătatul Olivier și ceilalți doisprezece pairi preiau comanda ariergărzii france, care număra 20 000 de oameni. O armată de sarazini de 100 000 de oameni, condusă de nepotul lui Marsilion și de alți 11 mari războinici sarazini, este văzută apropiindu-se de ariergardă. Prietenul lui Roland
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
onoarei îl obligă pe Roland să lupte în continuare, deși este depășit numeric. Bătălia care urmează are două părți. Atacul inițial al sarazinilor este respins de franci, dar numai 300 de cavaleri supraviețuiesc, printre care aflându-se Roland și majoritatea pairilor. Sarazinii atacă a doua oară, Marsilion însuși conducând o oaste de 300 000 de oameni. În curând, este clar că francii sunt cei care vor pierde lupta. La sfatul arhiepiscopului Turpin, Roland sună din corn, dar nu pentru a chema
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
îndrăgostește de tânărul nobil englez Arthur Grenville. Căderea regimului napoleonian și Restaurația o aduce din nou la Paris, unde soțul ei, care trecuse de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei ani mai târziu se naște fiica lor, Hélène, iar apoi un fiu pe nume Gustave. Starea de sănătate a marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind agravată și de infidelitățile generalului. În anul 1820 Arthur Grenville devine
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
să devină redactor-șef al acestei reviste. În anii 1822 și 1834 prezidă Academia de științe. În 1831, Gay-Lussac a fost ales deputat al departamentului Limoges, în 1834 și în 1837 a fost reales, iar în 1839 a fost numit pair al Franței de către Ludovic-Filip al Franței și rămâne în Camera pairilor până în 1848. Gay-Lussac a fost membru a numeroase societăți savante din străinătate: Academia regală din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și Academiile din Edinburgh, Torino
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
1834 prezidă Academia de științe. În 1831, Gay-Lussac a fost ales deputat al departamentului Limoges, în 1834 și în 1837 a fost reales, iar în 1839 a fost numit pair al Franței de către Ludovic-Filip al Franței și rămâne în Camera pairilor până în 1848. Gay-Lussac a fost membru a numeroase societăți savante din străinătate: Academia regală din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și Academiile din Edinburgh, Torino și Stockholm. A obținut, de asemenea, numeroase decorații: Mare Ofițer al
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
cu utt-ii și cu servitorii acestora, orsoliții, posesori ai unor tehnologii nemaivăzute. Deși aflat aparent în dezavantaj, Grayson reușește să negocieze niște condiții favorabile pentru Pământ și locuitorii acestora. Titlul de lucru al manuscrisului a fost "Indian Summer of a Pair of Spectacles", el fiind modificat înaintea publicării. Cu toate acestea, traducerea în limba franceză a păstrat acest titlu, romanul apărând ca "L'été indien d'une paire de lunettes". Similar, traducerea românească apărută la editura Vremea precizează ca titlu original
Soarele subteran () [Corola-website/Science/326307_a_327636]
-
traducerea în limba franceză a păstrat acest titlu, romanul apărând ca "L'été indien d'une paire de lunettes". Similar, traducerea românească apărută la editura Vremea precizează ca titlu original numele de lucru al romanului, anume "Indian Summer of a Pair of Spectacles". Primele cinci capitole ale romanului au apărut în numărul din iunie/iulie 1979 al revistei "Galaxy" cu titlul "Femworld: Before the Revolution".
Soarele subteran () [Corola-website/Science/326307_a_327636]
-
celor 100 de zile”, se raliază Împăratului și șarjază la Quatre-Bras și Waterloo, unde este rănit. Restaurația îl reabilitează abia în 1818, când îi acordă dreptul de a purta titlul de marchiz de Valmy, după care îl numește duce și "Pair". Susține apoi revoluționarii liberali în cadrul Revoluției de la 1830, când votează pentru pedeapsa cu moartea în cadrul procesului miniștrilor lui Carol al X-lea.
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
Test Act" (Actul de mărturisire (a credinței)), răspuns național și protestant împotriva alinței cu Franța și a "Declarația regal de indulgență". Această lege excludea din orice funcție publică pe cei care nu jurau credință supremației regelui și a comuniunii anglicane. "Pair"-ii catolici trebuiră să părăsească Camera Lorzilor și însuși fratele regelui s-a văzut constrâns să-și mărturisească crezul catolic. Regina Ecaterina a fost în imposibilitatea de a produce un moștenitor; cele patru sarcini ale ei au ajuns la pierderi
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
de Montmorency (17 iunie 1530 - 6 mai 1579) a fost fiul cel mare al primului Duce de Montmorency, Anne. El a fost Duce de Montmorency, Conte de Dammartin, Baron de Chateaubriant, Senior de L'Isle-Adam, Mare Maestru al Franței și pair al Franței. La opt ani după nașterea sa, tatăl său, Anne de Montmorency, a devenit conetabil al Franței (1538-1567). François l-a însoțit pe regele Henric al II-lea la granița cu Germania și a fost prezent la capturarea orașelor
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]