76 matches
-
de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor tăc-ea-m
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărți gălbui, vechi tema 2: N.Ac., feminin, singular: gălbuie, veche (o) carte gălbuie, veche Adjectivele din această clasă sunt variabile în funcție de gen la plural și în funcție de număr la masculine. Intră în această clasă adjective cu rădăcină terminată în consoană palatală (vechi) sau în diftongul descendent -ui (amărui, șui, verzui). Tipul VI de flexiunetc "Tipul VI de flexiune" Se cuprind aici adjective cu două teme distincte, caracterizate prin omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin și feminin, singular, N.Ac.G.D.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune: pustiu/pustie; instantaneu/instantanee Observații: Adjectivul roșu, din tipul II de flexiune, prezintă la feminin forma neregulată roșie, iar adjectivul nou, forma nouă. • -i(ultrascurt)/-e; adjective din tipurile V și VII de flexiune, cu rădăcina terminată în consoană palatală sau africată: vechi, veche, stângaci/stângace • -u/-Ø; adjectivul greu/grea Observații: Poate fi considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezintă o alternanță fonetică: -ă/-a: cântă-(m), cânta-(ți). • Sufixul-variantă -ădevine -edin cauze fonetice (printr-un fenomen de asimilație vocalică) în structura tematică a verbelor a căror rădăcină se termină în vocala -i-: apropie-(m) sau într-o consoană palatală (sau palatalizată): veghe-(m), îngenunche-(m). • De la tema primară a perfectului se constituie alte trei teme, secundare: cu sufixul-Ø, tema perfectului simplu: cânta-Ø(i) etc.; cu sufixul -SE-, tema mai mult ca perfectului: cânta-SE-(m) etc.; cu sufixul -T, tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temă liberă și autonomă (cu o singură excepție, când intră în sintagma prezumtivului prezent), monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND: cânt-ÎND, lucr-ÎND. Observații: La verbele a căror rădăcină se termină în vocala -isau într-o consoană palatală (sau palatalizată), sufixul tematic prezintă varianta fonetică -IND; apropiind, veghind, îngenunchind. Tipul II de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugările a IV-a și a V-a. Se caracterizează prin patru teme distincte, dintre care o temă polivalentă (de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mergând; • sufixul -ind; intră în structura temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele din tipul I de flexiune și tipul III, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala i sau în consoană palatală (sau palatalizată): apropiind, scriind, veghind, îngenunchind etc. În relație sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, care secondează totdeauna gerunziul și cu care se constituie într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
p. 9), pot fi clasificate 17 în: * consoane surde vs. consoane sonore (după sonoritate): p b; c g; t d; f v; ș j; s z; ĉ ĝ; k' g'; * consoana laringală h vs. consoanele velare: c g vs. consoanele palatale: k' g' vs. consoanele alveo-palatale: ș j, ĉ ĝ vs. consoanele alveolare: s z, l, r, t vs. consoane dentale: t d, n vs. consoane labiodentale: f v vs. consoane bilabiale: p b, m (după locul articulării); * consoane oclusive (explozive
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tonurile diferențiind uneori valori morfologice. Unele limbi, în special din familia khoisan (boșimana, hotentota, sandawe, hadza, dar și limbi precum zulu și xhosa, datorită contactului lingvistic) folosesc clicurile cu valoare fonologica. Acestea sînt sunete consonantice (dentale, laterale, bilaterale, alveolare și palatale) produse cu ajutorul limbii sau al buzelor, fără ajutorul plămînilor. Aceste sunete paralingvistice, utilizate pretutindeni pe glob, pot servi, de pildă, la îndemnarea căilor, pentru a semnala o greșeală, pentru a indica o stare de iritație, enervare sau neplăcere etc. Clicurile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
189, 195, ~ specificativ 187 clic 209, 214, 215, 217, 247, 275, 306, 314, ~ alveolar 315, ~ apical 299, ~ bilateral 215, ~ cerebral 275, ~ consonantic 267, 314, ~ dental 275, 299, 314, 315, ~ egresiv 247, ~ ingresiv 247, ~ labial 215, 275, ~ lateral 275, 299, 314, ~ palatal 314, consoana-~ 247, 267 clitic 91, 118, 238, ~e pronominale 91 coda 86, 87 coerentă 12, 13, 14, 35, 36, 54, 64, 66, 78, 93, 101, ~ funcțională 66, 74, 75, 82 comparație 32, 50, 54, 56, 57, 64, 65, 66
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
140; p.271) aceste manifestări se clasează în sindroamele extrinseci limbajului și vorbirii. Rhinolalia se construiește astfel cu o simptomatologie specifică în anomaliile congenitale și dobândite ale organelor periferice ale vorbirii, determinată de lipsa de integritate morfo-anatomică a mușchilor labiali, palatali și velari, a căror insuficiență se repercutează și asupra elementelor de articulare neafectate, antrenând tulburarea tuturor funcțiilor aparatului fonator. Sistemul fonologic normal - la nivelul limbajului și vorbirii - încearcă să se adapteze conform legii lui Schultz, a minimului de efort fiziologic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală, faringeală, nasală, linguală, etc., iar după aceasta dislalia palatală (78). Albert și Herman Gutzman, 1924; Seeman, 1955; Hvattev, 1959; Arnold și Luchsinger, 1959, includ rhinolalia în dislalia mecanică sau defectele pronunțării la modificarea organelor periferice de vorbire, spun ei, sub denumirea dislaliei înțelegând „toate tulburările vorbirii cauzate de disfuncții
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
parte mai puțin activă în închiderea naso-faringiană. Vălul face mișcări rapide, esențiale pentru o vorbire corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii oro-faringieni cu rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Vălul face mișcări rapide, esențiale pentru o vorbire corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii oro-faringieni cu rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii oro-faringieni cu rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție și probabil cooperează cu mușchiul levator și constrictor superior în timpul vorbirii. Oldfield (1941) sugerează că în contracție mușchiul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în sus până suprafața sa superioară ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui acționând invers decât tensor-palatin și palato-glossul. Whillis (1930) a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii moale a palatului moale (pediculul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
obturator 30 de ani, la care istmul velo-faringian era perfect. Și Harrington, găsește că există variații individuale atât în dezvoltarea în totalitate a musculaturii precum și în felul de dispersie a fibrelor musculare specifice (80; p. 225). Autorul consideră că originea palatală a constrictorului superior este tipică și sugerează că acest mușchi are două părți: una originară în palat și alta în Humulus și că sunt conectări coexistente între pterigo faringial și palato faringial pe care i-a găsit împreunați și imposibil
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
suflatului și respirației orale, aerul iese pe gură. Pentru prevenirea trecerii curentului de aer prin nas e necesară o completă închidere a cavităților nasale la nivelul nasofaringelui. Închiderea este realizată prin acțiunea sincronică a mușchilor constrictor superior ai faringelui - pterigofaringianul palatal (sfincterul) pteringofaringianul inserat pe „Humulus”, levator-palati și palato-faringianul. Acești mușchi acționează împreună separând rezonatorul oral de cel nasal, închiderea completă fiind realizată prin separarea oro-faringelui de nasofaringe, fapt ce se poate demonstra prin turnarea a câtorva picături de soluție salină
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
dinților și a maxilarelor caracteristice purtătorului de despicătură de buză și maxilar. Astfel, sigmatismele provocate de componentele tulburării maxilomandibulare și dentale se deosebesc în: sigmatism labiodental, sigmatism interdental, sigmatism adental, sigmatism stridens, sigmatism lateral stâng, drept sau bilateral și sigmatism palatal (17; p.8-30). Din analiza tulburărilor fono-articulatorii am sintetizat astfel următoarele tipuri de fonație: 1. Tipul A - vorbire normală; 2. Tipul B - articulare în limite normale + B1 deperdiție nasală și suflu nasal B2 suflu răgușit al gâtului; 3. Tipul C
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sforăite nasal, dar care păstrează într-o oarecare măsură punctul normal de articulare, peste care se suprapune o mare cantitate de deperdiție nasală. - În grupa sigmatismelor au fost incluse consoanele siflante și șuierate pronunțate într-o formă sigmatică: nasal, laringeal, palatal velar, interdental, stridens, adental, latero-lingual etc. Iată valoarea procentuală a acestor forme de erori comparativ în cele două forme de malformații ale tractului vocal supra-laringeal (tabel 16). Cea mai frecventă omisiune ca formă dislalică se petrece în sfera consoanelor linguo-velare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
modelării lui în cavitățile supraglotice, faringobuco-nasale, sonorizarea cuvintelor emise având o importantă încărcătură de elemente cu valoare aleatorie în comunicare. Rhinolalia se construiește cu manifestări specifice anomaliilor congenitale și dobândite velo-palatine, determinate de lipsa de integritate morfo-anatomică a mușchilor labiali, palatali și velari, a căror insuficiență antrenează tulburarea tuturor funcțiilor aparatului fonator. Emisia consonantică este afectată diferențiat în funcție de forma de manifestare a dezechilibrului funcțional dintre rezonatori, prin suflu nasal, deperdiție nasală, suflu laringian, nasonare, nasalizare, ”coup de glotte”, care impun o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar și al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de compactă. De aceea, vocalele anterioare palatale ä, ö, ü (seul, feu, pur) din franceză se regăsesc în majoritatea limbilor germanice, excepție făcînd engleza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, franceza a pierdut în totalitate vocalele finale, încît majoritatea cuvintelor se termină astăzi în consoană, iar accentul a devenit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s:t] "coastă" l = consoană lichidă laterală sonoră: dan. lyse [΄lü:sə ] "a luci", rom. lampă [΄lampə], pg. luz [lu(] "lumină", norv. onkel [΄o(kəl] "unchi", sued. landa [΄lan:da] "a ateriza", enlg. land [länd] "țară; pămînt" ( = consoană sonantă laterală palatală: sp. caballo [ka΄ba(o] "cal", it. luglio [΄lu(io] "iulie", pg. mulher [mu΄(εr] "femeie" m = consoană nazală bilabială sonoră: dan. metallisc [me΄ta-lisk] "metalic", neer. minuut [mi΄nü:t] "minut", norv. urmaker [΄u:rma:kər] "ceasornicar", pg. mapa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hartă", engl. lamb [läm] "miel", sued. varm [var:m] "cald" n = consoană nazală dentală sonoră: norv. nei [näj] "nu", germ. Nacht [naxt] "noapte", engl. normal [΄n(:məl] "normal; obișnuit", sued. snö [snö] "zăpadă", dan kun [kon] "numai" ń = consoană nazală palatală: it. signora [si΄ńora] "doamnă", sp. mañana [ma΄ńana] "mîine; dimineață", fr. bagnol [ba΄ńol] "automobil", pg. amanhă [amə΄ńə̃] "mîine". ( = consoană sonantă nazală palatală: norv. lang [la(] "lung", neer. jong [j((] "tînăr",germ. hungrig [΄xu(riç] "flămînd", engl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]