76 matches
-
face ca "h/f" să fie semi-sonorizate, fiind pronunțate "p". "Handakuten" este folosit numai cu semnele din rândul h-. Astfel, cu "dakuten", "k" devine "g" (de ex. în cuvântul „hiragana“), s→z, t→d, h/f→b. În cazul sunetelor palatale sau fracturate (așa-numitele "yō·on"), silabele care se termină în "i" ("i·kō", a doua coloană în tabelul de mai sus) sunt urmate de o silabă micșorată care începe cu semivocala "y" ("ya·dan", al optulea rând în tabelul
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea lor de către vorbitori ("fonemic") și paranteze pătrate cînd se
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
aia nici nu mă lăsa s-o ating cu limba. Gurile ni se transformau în depozite bazice, mai bine păzite ca unitatea de la Peenemunde: caninii rămâneau strânși, saliva nu circula dincolo de vârful gingiilor. Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai din cușcă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de articulare se află la nivelul vârfului limbii și dinților pentru consoanele: t, d, n, s, z, ț sau în partea anterioară a palatului și vârfului limbii pentru consoanele: l, r, s, j (ultimele două se numesc consoane prepalatale); - consoane palatale și postpalatale: c, k, g - zona de articulare se situează în partea posterioară a palatului, la baza limbii și vălul palatin; - consoana laringală h - zona de articulare se află la nivelul peretelui posterior al faringelui, la baza limbii și vălul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
rotiri ale brațelor, rotiri și aplecări ale capului, mișcări la nivelul trunchiului, mișcări la nivelul palmei și degetelor, imitarea unor activități din viața cotidiană etc.; b) gimnastica fonoarticulatorie - cuprinde mai multe serii de exerciții de gimnastică facială, linguală, mandibulară, velo‑palatală și labială care trebuie executate ritmic deoarece, pe lângă antrenarea și tonifierea segmentelor aparatului fonoarticulator, au și menirea de a introduce ritmul în vorbirea copiilor; c) gimnastica respiratorie - urmărește educarea echilibrului dintre inspirație și expirație cu ajutorul unor exerciții și procedee diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
accentuat, ca în limbile slave, este de fapt o semiconsoană moale). Alternanța o-e se întîlnește și la alte nume, îndeosebi în documente (Brașev-Brașov, Craieva-Craiova, Crușev- Crușov etc.), între timp impunîndu-se cea cu o. Leaotă a apărut prin anticiparea elementului palatal din Laiotă (ca în pîni > pîini, cîni > cîini etc.). Lotru Este numele unui rîu, lung de 83 de kilometri, afluent de dreapta al Oltului. De la acest nume s-au format, prin polarizare, Lotrioara (numele unui afluent al său și al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putut evolua în limba romînă la *Vîrcerova, apoi la Vîrciorova (prin diftongarea cunoscută e > eo > io). Potrivit corespondențelor slavo-romîne și legilor fonetice ale romînei, unui r silabic (interconsonantic) slav îi corespunde în romînă îr, a neaccentuat devine ă, după consoana palatală č devine e, iar sufixul slav -evo ajunge în romînă de obicei -ova (vezi Kralevo > Craiova). Dialectul slav în care a luat naștere și a evoluat, pînă la trecerea în romînă, toponimul este cel sud-estic, așadar de tip sîrbesc (ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tonurile diferențiind uneori valori morfologice. Unele limbi, în special din familia khoisan (boșimana, hotentota, sandawe, hadza, dar și limbi precum zulu și xhosa, datorită contactului lingvistic) folosesc clicurile cu valoare fonologica. Acestea sînt sunete consonantice (dentale, laterale, bilaterale, alveolare și palatale) produse cu ajutorul limbii sau al buzelor, fără ajutorul plămînilor. Aceste sunete paralingvistice, utilizate pretutindeni pe glob, pot servi, de pildă, la îndemnarea căilor, pentru a semnala o greșeală, pentru a indica o stare de iritație, enervare sau neplăcere etc. Clicurile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
189, 195, ~ specificativ 187 clic 209, 214, 215, 217, 247, 275, 306, 314, ~ alveolar 315, ~ apical 299, ~ bilateral 215, ~ cerebral 275, ~ consonantic 267, 314, ~ dental 275, 299, 314, 315, ~ egresiv 247, ~ ingresiv 247, ~ labial 215, 275, ~ lateral 275, 299, 314, ~ palatal 314, consoana-~ 247, 267 clitic 91, 118, 238, ~e pronominale 91 coda 86, 87 coerentă 12, 13, 14, 35, 36, 54, 64, 66, 78, 93, 101, ~ funcțională 66, 74, 75, 82 comparație 32, 50, 54, 56, 57, 64, 65, 66
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Florenței nu erau ilegale într-adevăr, aceasta corespondență se purta chiar public ar trebui subliniat faptul că acesta corespendență era într-o măsură variabilă un act neprevăzut și neregulat. Republică florentina era însărcinată cu supravegherea administrației comunelor supuse, iar la Palatal Senioriei există o serie de funcționari care trebuia să poarte corespondență cu aceste comune, să supravegheze administrarea justiției, să colecteze taxele, să aprobe revizuirea statutelor locale și să reglementeze activitățile lor în multe privințe. Astfel, atunci când o comunitate supusă scria
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor tăc-ea-m
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărți gălbui, vechi tema 2: N.Ac., feminin, singular: gălbuie, veche (o) carte gălbuie, veche Adjectivele din această clasă sunt variabile în funcție de gen la plural și în funcție de număr la masculine. Intră în această clasă adjective cu rădăcină terminată în consoană palatală (vechi) sau în diftongul descendent -ui (amărui, șui, verzui). Tipul VI de flexiunetc "Tipul VI de flexiune" Se cuprind aici adjective cu două teme distincte, caracterizate prin omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin și feminin, singular, N.Ac.G.D.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune: pustiu/pustie; instantaneu/instantanee Observații: Adjectivul roșu, din tipul II de flexiune, prezintă la feminin forma neregulată roșie, iar adjectivul nou, forma nouă. • -i(ultrascurt)/-e; adjective din tipurile V și VII de flexiune, cu rădăcina terminată în consoană palatală sau africată: vechi, veche, stângaci/stângace • -u/-Ø; adjectivul greu/grea Observații: Poate fi considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezintă o alternanță fonetică: -ă/-a: cântă-(m), cânta-(ți). • Sufixul-variantă -ădevine -edin cauze fonetice (printr-un fenomen de asimilație vocalică) în structura tematică a verbelor a căror rădăcină se termină în vocala -i-: apropie-(m) sau într-o consoană palatală (sau palatalizată): veghe-(m), îngenunche-(m). • De la tema primară a perfectului se constituie alte trei teme, secundare: cu sufixul-Ø, tema perfectului simplu: cânta-Ø(i) etc.; cu sufixul -SE-, tema mai mult ca perfectului: cânta-SE-(m) etc.; cu sufixul -T, tema
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temă liberă și autonomă (cu o singură excepție, când intră în sintagma prezumtivului prezent), monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND: cânt-ÎND, lucr-ÎND. Observații: La verbele a căror rădăcină se termină în vocala -isau într-o consoană palatală (sau palatalizată), sufixul tematic prezintă varianta fonetică -IND; apropiind, veghind, îngenunchind. Tipul II de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugările a IV-a și a V-a. Se caracterizează prin patru teme distincte, dintre care o temă polivalentă (de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mergând; • sufixul -ind; intră în structura temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele din tipul I de flexiune și tipul III, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala i sau în consoană palatală (sau palatalizată): apropiind, scriind, veghind, îngenunchind etc. În relație sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, care secondează totdeauna gerunziul și cu care se constituie într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 254. 127 http://ro.wikipedia.org/wiki/Dislalia, 30.03.09. 19,43 128 Ibidem. 129 Constantin Păunescu (coord.), 1976, pp. 254-5. 130 Ibidem. 131 De pildă, pentru sigmatism, cunoaștem următoarele forme: interdental, peridental, siflant, labiodental, lateral, nazal, stridens, palatal etc. În mod similar, distingem și formele particulare ale rotacismului, totacismului etc. 132 Emil Verza, 1977, p. 85. 133 http://www.sfatulmedicului.ro/Dictionar medical/b.html?pag=7 134 Ibidem. 135 Ibidem. 136 De pildă, prin maturare, dar și prin
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
discursivă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGISTRU. Pe terenul științei limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia îi atribuie înțelesul de "sumă a trăsăturilor vocale ale unui fonem sau ale unei silabe", încît, o vocală palatală, de exemplu, se înscrie în registrul acut, în raport cu vocalele velare, ce se situează în registrul grav. În prozodie, registrul este intonația sau nivelul melodic (mijlociu) cu care se rostește un enunț (sau o frază). În lingvistică, termenul registru este uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar și al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de compactă. De aceea, vocalele anterioare palatale ä, ö, ü (seul, feu, pur) din franceză se regăsesc în majoritatea limbilor germanice, excepție făcînd engleza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, franceza a pierdut în totalitate vocalele finale, încît majoritatea cuvintelor se termină astăzi în consoană, iar accentul a devenit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s:t] "coastă" l = consoană lichidă laterală sonoră: dan. lyse [΄lü:sə ] "a luci", rom. lampă [΄lampə], pg. luz [lu(] "lumină", norv. onkel [΄o(kəl] "unchi", sued. landa [΄lan:da] "a ateriza", enlg. land [länd] "țară; pămînt" ( = consoană sonantă laterală palatală: sp. caballo [ka΄ba(o] "cal", it. luglio [΄lu(io] "iulie", pg. mulher [mu΄(εr] "femeie" m = consoană nazală bilabială sonoră: dan. metallisc [me΄ta-lisk] "metalic", neer. minuut [mi΄nü:t] "minut", norv. urmaker [΄u:rma:kər] "ceasornicar", pg. mapa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hartă", engl. lamb [läm] "miel", sued. varm [var:m] "cald" n = consoană nazală dentală sonoră: norv. nei [näj] "nu", germ. Nacht [naxt] "noapte", engl. normal [΄n(:məl] "normal; obișnuit", sued. snö [snö] "zăpadă", dan kun [kon] "numai" ń = consoană nazală palatală: it. signora [si΄ńora] "doamnă", sp. mañana [ma΄ńana] "mîine; dimineață", fr. bagnol [ba΄ńol] "automobil", pg. amanhă [amə΄ńə̃] "mîine". ( = consoană sonantă nazală palatală: norv. lang [la(] "lung", neer. jong [j((] "tînăr",germ. hungrig [΄xu(riç] "flămînd", engl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
məl] "normal; obișnuit", sued. snö [snö] "zăpadă", dan kun [kon] "numai" ń = consoană nazală palatală: it. signora [si΄ńora] "doamnă", sp. mañana [ma΄ńana] "mîine; dimineață", fr. bagnol [ba΄ńol] "automobil", pg. amanhă [amə΄ńə̃] "mîine". ( = consoană sonantă nazală palatală: norv. lang [la(] "lung", neer. jong [j((] "tînăr",germ. hungrig [΄xu(riç] "flămînd", engl. tong [t((] "limbă", sued. sång [s((] "cîntec", rom. lîngă [΄l((ə], dan. engelsk [΄ä(əlsk] "englez" o = vocală posteriară medie: sp. noche [΄not(e] "noapte", neer
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu sora lui Ezzelino, Cuniza. Leonora va veni la Bassano în ziua căsătoriei lui Riccardo cu intenția de a avea o confruntare cu acesta. Actul 1 Tabloul 1. Un câmp în apropiere de Bassano. Riccardo este întâmpinat la intrarea în palatal lui Ezzelino de la Bassano de un cor de susținători. El își cântă bucuria de a fi în pragul căsătoriei cu aleasă inimii lui, Cuniza. El va cere asistenței să iși îndrepte laudele spre logodnică lui. (Son fra voi! Già sorto
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rusă, care se deosebește de sunetul l din română, care urmat de vocala o sau chiar de a se articulează mai aproape, în zona dentală anterioară, ceea ce are ca rezultat pronunțarea consoanei l mai deschis decât cel format în zona palatală, din limba rusă. Așadar, urmărind forma voloh și mușchii antrenați în pronunție, vom observa că e vorba de o singură mișcare prin rotunjire a gurii, pentru pronunția întregului cuvânt, ceea ce sporește ușurința în vorbire, conformă aparatului fonator al slavilor amintiți
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
că pronunția vocalei a, din verbul a lucrat de pildă, presupune o deschidere completă a cavității bucale, ceea ce împiedică vorbirea fluentă, rapidă față de vocala o din forma verbală o făcut, care face, datorită locului de articulare mai sus, în zona palatală, legătura firească cu consoana l, simțită ca o prelungire a lui o, prins fiind în același efort de emitere sonoră, antrenând aproximativ aceeași mușchi în același flux energetic. În virtutea aceleiași legi a comodității în vorbire, având ca urmare mărirea ritmului
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]