168 matches
-
instituțiilor guvernamentale culturale reprezentative și ale altor organizații pentru a realiza schimburi de experiență. ... Secțiunea a 2-a Patrimoniu cultural Articolul 19 (1) Părțile încurajează cooperarea directă dintre instituțiile specializate în realizarea unor programe comune de cercetare a monumentelor rupestre paleocreștine, originilor monahismului și artei copte. ... (2) Părțile încurajează organizarea, în colaborare cu marile muzee din Republica Arabă Egipt, de expoziții pe diverse tematici, ca, de exemplu, "Vestigii antice din Egipt" sau "Arta coptă". ... (3) Detaliile vor fi stabilite pe canale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/271469_a_272798]
-
de la care pornesc în dreapta și stânga ramuri de stejar, totul de argint; 2. pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat; 3. pe albastru, doi delfini din aur, afrontați; între cei doi delfini se află o cruce paleocreștină de aur. În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ȘI DEVOTAMENT). În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond
EUR-Lex () [Corola-website/Law/264491_a_265820]
-
marginea: netedă; - anul emisiunii: 2000. Aversul monedei prezintă în plan central un medalion în interiorul căruia sunt redate: stema României, anul emisiunii "2000" și o cruce stilizata. Grafică din interiorul crucii prezintă o compoziție formată dintr-un grup de piese arheologice paleocreștine, simbolizând începuturile creștinismului pe teritoriul țării noastre. Prima piesă prezintă grafic un opaiț în formă de pește, simbolul creștinilor, datând din secolul al IV-lea d.Hr. Dedesubt sunt redate alte două piese, cunoscute sub denumirea de "Donariul de la Biertan
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131880_a_133209]
-
comunei Boldur, județul Timiș Descrierea stemei Stema comunei Boldur, potrivit anexei nr. 1.3, se compune dintr-un scut triunghiular roșu cu marginile rotunjite, scartelat în cruce, în contrasmalțuri. În partea superioară, în dreapta și în stânga, se află câte o pecete paleocreștină de aur. În vârful scutului, în câmp roșu, se află un spic de grâu de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Pecetea face referire la pristolnicul descoperit în satul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244065_a_245394]
-
de la care pornesc în dreapta și stânga ramuri de stejar, totul de argint; 2. pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat; 3. pe albastru, doi delfini din aur, afrontați; între cei doi delfini se află o cruce paleocreștină de aur. În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ȘI DEVOTAMENT). În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280034_a_281363]
-
astăzi (poate 60 m lungime). În 1986, săpăturile conduse de arheologul Jacques Le Maho au permis să se confirme existența acestei biserici. Ea se găsea la câțiva zeci de metri la nord de actuala catedrală. Ca multe alte orașe metropolitane paleocreștine, grupul episcopal din Rouen se compunea din cel puțin două bazilici: În secolul al V-lea, cele două bazilici sunt reunite printr-o galerie. Introducerea reformei Sfântului Chrodegang din Metz, la mijlocul secolului al VIII-lea afectează bazilica din nord capitolului
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
localizată pentru prima dată de istoricul Vasile Pârvan în anul 1916. Situl arheologic se întinde pe circa două hectare și jumătate. Se identifică prin prezența unor ruine și a câtorva elemente arhitectonice: o poartă, zidul de apărare, câteva străzi, basilici paleocreștine și valuri de pământ. Cea mai mare parte din cetate se afla încă sub pământ, necercetată, dar nu rareori săpată superficial de turiști și localnici, situl arheologic având o suprafață totală de aproape o sută de hectare. Argamon este cea
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
Odontologie" și "JPTE" (Janus Panonius Egyetem). Pécs nu a suferit de pe urma celui de al Doilea Război Mondial, deși o importantă luptă cu tancuri s-a desfășurat la sud de oraș, aproape de zona Villányi, când Armata Roșie avansa spre Austria. Cimitirul paleocreștin din Pécs a fost înscris în anul 2000 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În anul 2010 orașul Pécs a fost capitală europeană a culturii, împreună cu orașele Istanbul din Turcia, și Essen din Germania. Conform recensământului din 2011, orașul Pécs
Pécs () [Corola-website/Science/297719_a_299048]
-
peste 1000 de ani de istorie a artei în Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Ea include importante curente artistice și perioade, arte naționale și regionale, genuri, renașteri, lucrări ale artiștilor și artiștii înșiși. Istoricii artei clasifică arta medievală în: arta paleocreștină, arta popoarelor migratoare, arta celtică, arta preromanică și arta romanică, arta gotică, arta bizantină și arta islamică. În plus, fiecare „națiune” și cultură a Evului Mediu are stiluri artistice distincte care sunt studiate individual (spre exemplu arta anglo-saxonă, arta vikingă
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
creștine timpurii. Aceste surse, alături de viguroasa cultură artistică „barbară” a Europei de Nord au condus înspre o remarcabilă cultură artistică. Într-adevăr, istoria artei Evului Mediu poate fi privită ca o istorie a mixturii dintre elementele artei clasice, a artei paleocreștine și a artei „păgâne”. Arta paleocreștină este cuprinsă cu aproximație între anul 200 (înainte de care nu se cunoaște nici o formă de manifestare artistică a creștinismului) și anul 500, la inaugurarea unui stil pur bizantin. De-a lungul acestei perioade, artiștii
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
cultură artistică „barbară” a Europei de Nord au condus înspre o remarcabilă cultură artistică. Într-adevăr, istoria artei Evului Mediu poate fi privită ca o istorie a mixturii dintre elementele artei clasice, a artei paleocreștine și a artei „păgâne”. Arta paleocreștină este cuprinsă cu aproximație între anul 200 (înainte de care nu se cunoaște nici o formă de manifestare artistică a creștinismului) și anul 500, la inaugurarea unui stil pur bizantin. De-a lungul acestei perioade, artiștii au adoptat subiecte și metode specifice
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
manifestare artistică a creștinismului) și anul 500, la inaugurarea unui stil pur bizantin. De-a lungul acestei perioade, artiștii au adoptat subiecte și metode specifice artei romane în pictură, mozaic și sculptură. Arta bizantină se naște din ceea ce numim arta paleocreștină în jurul anului 500. În timpul crizei iconoclaste (730-843) marea majoritate a icoanelor au fost distruse, astfel încât, pentru un studiu efectiv al acestei arte în zilele noastre orice nouă descoperire ascunde o mai bună înțelegere a acesteia. După reluarea producției de icoane
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
Tilman Reimenschneider de la Würzburg, secolul al XVI-lea). Sabia care, în prezent, este atributul cel mai răspândit și în baza căreia Pavel poate fi identificat cu ușurință, apare în arta plastică destul de târziu (prin secolul al XIII-lea); în arta paleocreștină, însă, Pavel este cel mai des reprezentat cu o carte sau un sul de papirus. Cu o frecvență mult mai mică este întâlnit și șarpele, amintind de vipera care l-a mușcat pe Pavel după naufragiul pe coastele insulei Malta
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Luncavița se gaseste “La cetățuie”, vestigiile unei așezări întărite din epoca neolitica, de tip Gumelnița. În comuna Niculițel a fost scoasă la suprafață în anul 1971, Biserica cu cripta, ridicată în sec.XI-XII, din cărămizi române, cel mai vechi așezământ paleocreștin din țara noastră, în subsolul căreia s-au găsit patru schelete. Tot aici se gaseste Biserică Sf. Atanasie sau ”Biserică îngropată”, numită așa datorită faptului că o parte a edificiului se află sub pământ. Cu acces la șoselele Tulcea-Isaccea-Măcin și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
la aproximativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleocreștin "ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc a unei biserici paleocreștine, după cum alte elemente arhitecturale plasează originea schitului în secolele XIII sau X. Prima atestare documentară este însă din 1587, iar ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleocreștin "ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc a unei biserici paleocreștine, după cum alte elemente arhitecturale plasează originea schitului în secolele XIII sau X. Prima atestare documentară este însă din 1587, iar ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu monastic este legată tot de Războiul din 1735-1739, deși folosirea sa a continuat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dălților fine cu mai mulți dinți fiind similară procedeelor identificate la Sarmisegetuza Regia și Șinca Veche.. Asemena tehnică de cioplire se evidențiază la "Aluniș", "Agatonul Nou", "Piatra Îngăurită" și "Fundătura". Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului "ichtys" (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau reprezentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză. Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența medievală a schiturilor în perioada iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371), a scos în evidență faptul că toponimele locale relevă că
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
limba comună, singurul mijloc de înțelegere pentru diferitele grupuri etnice din provincie și pentru comunicare cu exteriorul. Numeroase argumente: toponime și hidronime ce au rămas până astăzi (Donaris, Mariș, Alutus), mormintele cu inventar daco-român, cuptoarele de olărit, tezaurele monetare, obiectele paleocreștine sau studiul limbii române. Cercetările arheologice de la Țaga, Cluj, Cipău, Mureș și Moresul (Mureș), Brateiu, Sibiu au dovedit prezența autohtonilor stabiliți în Dacia. La sfârșitul secolului V, procesul romanizării a luat sfârșit. Formarea poporului român s-a încheiat în sec
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susțină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forțat să-l vândă Veneției, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în 1430. Monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În localitățile din împrejurimile Salonicului locuiește o importantă comunitate de meglenoromâni. Aceștia numesc portul "Săruna", nume moștenit direct din latinescul "Salona". De la ei, și
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
Sacrificiului lui Iisus cu sărbătoarea sacrificiului celor care au murit pentru El, iar mormintele pe care se ține slujba erau întotdeauna ale unor martiri. Absida acestei cripte a dispărut, cripta fiind modificată în secolul al XIII-lea, însă din perioada paleocreștină au rămas numeroase urme ale venerării: stâlpi decorați, sculpturi, încrustații ca figuri biblice, monograme ale lui Iisus. Sfântul Casian a murit în anul 435.
Marsilia () [Corola-website/Science/297834_a_299163]
-
a fost un istoric de artă bisericească și un arheolog român, membru de onoare al Academiei Române. Prin studiile universitare la București apoi, în 1940, doctoratul la Atena sub conducerea marelui savant G. A. Sotiriou, în limba greacă, cu tema altarului paleocreștin, a devenit cel mai mare specialist în arheologie creștină din România și din sud-estul Europei. S-a adăugat experiență câștigată la Romă că bursier (1941-1942) al Academia di România și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
posibil ca marele xenodocheion, o zonă de primire pentru pelerini, să fi fost inițial un cimitir. De asemenea, au fost descoperite o serie de prese de vin, inclusiv locuri subterane pentru depozitare, care datează din secolele VI și VII. Vestigiile paleocreștine de la Abu Mena sunt înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
Răsăritului bizantin și islamic cu care imperiul francilor se afla în contacte permanente, de o potrivă în arta fildeșului și în cea a metalelor prețioase. În același timp, în arta picturii murale, a mozaicului, a manuscrisului, era vie tradiția modelelor paleocreștine. De asemenea erau prezente elemente ale realismului roman, alegorii, costume, fonduri de arhitecturi clasice. De reținut este faptul că renașterea artelor, deși a stat sub bagheta politică și religioasă, a reușit să fie totuși mai originală și mai puțin dependentă
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
s-a descoperit primul manuscris redactat cu aceste litere. Este vorba de Biblia de la Amiens comandată de Maurdramne, abate de Corbie între 772 și 780. În același timp, în arta picturii murale, a mozaicului, a manuscrisului, era vie tradiția modelelor paleocreștine. De asemenea erau prezente elemente ale realismului roman, alegorii, costume, fonduri de arhitecturi clasice.De reținut este faptul că renașterea artelor, deși a stat sub bagheta politică și religioasă, a reușit să fie totuși mai originală și mai puțin dependentă
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
important este . Patrimoniul mondial UNESCO cuprinde 17 obiective din Grecia. Două (Muntele Athos și Meteora) sunt mixte culturale și naturale, restul fiind doar culturale: templul lui Apollo Epicurius de la Basae, Acropola din Atena, situl arheologic Delphi, orașul medieval Rodos, monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic, sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus, situl arheologic Olympia, situl arheologic Mystras, Insula Delos, mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios, Pythagoreionul și Heraionul din Samos, situl arheologic Aigai, siturile arheologice Mycenae și Tirnys, centrul
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]