35 matches
-
nu este destul de tranșantă pentru a putea fi observată ușor în teren dar elementele care fac deosebirea sunt de natură: - geologică, deoarece limita urmărește contactul litologic dintre Pietrișurile de Cândești de vârstă Cuaternar inferior (Levantin) și formațiunile subcarpatice daciene și paleogene (eocen) constituite din gresii șistoase, microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin frontul de cuestă care marchează această
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
edificate succesiv ca fâșii longitudinale cu orientare nord-sud, de lățimi variabile (de la 1-2 km la peste 20 km). Stratigrafic rocile cretacice care sunt caracteristice în general în partea de vest, se continuă în ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
din roci sedimentare. Analizând reprezentarea reliefului după altitudine se constată că cea mai mare parte din suprafața de teren a comunei se află la altitudinea specifică dealurilor subcarpatice - între 400 m - 700 m. Acest cadru cuprinde o zonă de depozite paleogene în partea de nord și o zonă de depozite miocene, ce se dezvoltă în zona Ocnele Mari- Păușești-Măglași- Bunești. În regiunea dintre Valea Otăsăului și Bunești - Păișești-Măglași axul sinclinal are o orientare vest-est și prezintă cîteva cute secundare, iar în
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
însoțite de date seismologice, gravimetrice și magnetice, au demonstrat faptul că formațiunile fundamentului sunt cutate sub formă de solzi. Depozitele care formează cuvertura sedimentară a Depresiunii Transilvaniei s-au acumulat în timpuri geologice, distingându-se cinci cicluri de sedimentare: senonian, paleogen, burdigalian, tortonian-sarmațian și pliocen. Însă, în regiunea bazinului Secașului Mic extindere deosebită au numai depozitele ciclurilor: paleogen (depozitele oligocene = conglomerate, gresii roșii și vărgate și nisipuri), tortonian-sarmațian (depozitele sarmațiene = marne, marne nisipoase și nisipuri) și pliocen (depozitele pannoniene = nisipuri cuarțoase
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
Carpații Orientali și a Sarmațianului, abordând probleme fundamentale de geologie economică. Asupra flișului a adus contribuții paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice , tectonice și geochimice, care au contribuit la mai buna cunoaștere a acestor formațiuni. Se remarcă contribuțiile biostratigrafice asupra depozitelor paleogene și miocene inferioare asupra cărora prin asociații fosile inedite (macroforaminifere, bivalve, gasteropode, nannoplancton calcaros), a contribuit la stabilirea limitei din Cretacic și Paleogen și dintre Paleogen și Miocen și la atestarea etajelor Ypresian, Lutețian, Priabonian, Acvitanian și Burdigalian. De asemenea
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
România. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare este finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei (1971), Geologia României (1974), Obcinele Bucovinei (1978), Geologia Unităților de platformă și a Orogenului nord-dobrogean (1994) ș.a. Profesor emeritus (1997), Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Pentru activitatea desfășurată a fost ales
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
spre nord; - suprastructura sedimentară s-a realizat în trei cicluri (V. Mutihac, 1990) și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul miocen alcătuit din depozite burdigaliene (conglomerate la zi între Topolog și Olănești și la adâncime în rest), badenian
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
proprii de pitoresc ...<footnote Victor Tufescu, Pe valea Moldovei, Editura Științifică, București, 1970, p. 118. footnote> . De la Vama, valea Moldovei care-și recapătă direcția longitudinală în prelungirea afluentului său Moldovița cu care confluează, se lărgește din nou în formațiunile flișului paleogen care se succed ca niște fâșii paralele ...” 2. Această vale îngustă de forma unui defileu face parte din cele 330 de depresiuni, câte sunt în spațiul georgrafic românesc, ocupând circa 30% din teritoriul montan. „Remarcabile, din acest punct de vedere
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Vama, în “Lucrările științifice ale cadrelor didactice”, vol. I, Suceava, 1970, p. 359 footnote>. Din punct de vedere geologic, depresiunea (bazinul depresionar) Vama 6, este sculptată în flișul a două unități: a șisturilor negre (cretacice) și a celei de Tarcău (paleogenă). În prima unitate se remarcă gresia dură de Prisaca sau de Tomnatic, gresie care silește valea să se îngusteze în defileul numit de localnici Strâmtura Roșie” <footnote Ibidem footnote>. Relatarea științifică, seacă și neutră, prin definiția sa, poate fi atenuată
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
cura internă sau externă, conform indicațiilor medicale. Prezența acestor compuși, cât și ponderile lor în apa minerală, este în strânsă corelație cu formațiunile geologice traversate sau în care sunt acumulate zăcăminte hidrominerale. Depozitele mio-pliocene, dar și cele mai vechi (cretacice, paleogene etcă reprezentate printre altele și prin gipsuri, formațiuni cu sare, marne bentonitice calcaroase, calcare, gresii calcaroase etc., sunt tributare mineralizării apei carbonată în diferite orizonturi acvifere. Tectonica complicată a zonei, reprezentată prin falii, fisuri, fracturi majore, facilitează accesul apei de la
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]