38 matches
-
79 de milioane de ani (între acum 145 de milioane de ani și 66 de miloane de ani în urmă). Reprezintă ultima parte a erei Mezozoice, și pe scala ecologică a timpului, ul urmează după Jurasic și este urmat de Paleogen care face parte din era Cenozoică. Este cea mai lungă perioadă a eonului Fanerozoic. Sfârșitul Cretacicului înseamnă și sfârșitul a numeroase specii de succes, extincție care a dus la dispariția dinozaurilor non-avieni, a marilor reptile marine, a numeroase nevertebrate. Cretacicul
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
bazându-se pe rezultatele obținute, au dedus istoria geologică a Naurului. Atolul Nauru este foarte „bătrân” în comparație cu altele de tipul lui. Reciful de corali ce înconjoară insula până în ziua de azi s-a format în terțiar. Conform cercetărilor geologice, în paleogen suprafața fundului lagunei insulare se găsea cu 60 m mai jos de nivelul oceanului planetar, adică practic toată insula era inundată de apă. În miocen, atolul a fost ridicat semnificativ: fundul lagunei a ajuns la 10 m deasupra nivelului 0
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
și marne, cimentate de un material nisipos-calcaros puțin cloritos. Tot Cretacicului Superior îi aparțin și depozitele senoniene constituite din gresii marnoase care formează zona centrală înaltă a Culmii Vâlnei-Groapa Oii și mai apare insular între localitățile Albești și Cândești. Din Paleogen și până la sfârșitul Pliocenului, Depresiunea Getică a funcționat ca bazin de sedimentare în care au fost acumulate depozite de molasă dar și evaporite, calcare sau cărbuni. Eocenul reprezintă perioada în care transgresiunea accentuată a dus la acoperirea marginilor de cristalin
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
conțin o bogată faună cu resturi de pești, fosile de păsări, insecte și resturi de plante. Gresiile gipsifere, gipsurile amorfe sau serpentiniforme și marnele nisipoase de la partea superioară a Oligocenului de la Nucșoara-Corbșori-Stănești-Galeșu-Corbi-Bucșenești reprezintă faciesul lagunar prin care se încheie sedimentarea Paleogenului. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare din Depresiunea Getică începe odată cu Neogenul printr-o importantă transgresiune datorită căreia se vor acumula noi depozite de facies lagunar sau litoral. Depozitele burdigalian-helvețiene (Miocen inferior-mediu) sunt tipic piemontane și ocupă cele mai
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
la peste 20 km). Stratigrafic rocile cretacice care sunt caracteristice în general în partea de vest, se continuă în ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
la sud de Carpați. Formal este o unitate tectonică, ce cuprinde zona colinară a regiunii dintre valea Dâmboviței și cea a Dunării. S-a format în urma mișcărilor larmice de la sfârșitul cretacicului, a funcționat ca o arie de sedimentare de la începutul paleogenului până la cuaternar, când a fost colmatată și ușor înălțată, ca urmare a ridicării zonei cristalino-mezozoice a masivelor muntoase din Carpații Meridionali, cînd în fața acestora s-a format o depresiune premontană cu rol de avanfosă, care a funcționat în paleogen și
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
începutul paleogenului până la cuaternar, când a fost colmatată și ușor înălțată, ca urmare a ridicării zonei cristalino-mezozoice a masivelor muntoase din Carpații Meridionali, cînd în fața acestora s-a format o depresiune premontană cu rol de avanfosă, care a funcționat în paleogen și neogen. Fundamentul acesteia este constituit din formațiuni cristaline de tip carpatic, scufundate la mii de metri. În sud se delimitează față de fundamentul Platformei Moesice prin falia pericarpatică. Sedimentul care o acoperă, reprezentat prin depozite de molasă, aparține intervalului paleogen-cuaternal
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
de solzi. Depozitele care formează cuvertura sedimentară a Depresiunii Transilvaniei s-au acumulat în timpuri geologice, distingându-se cinci cicluri de sedimentare: senonian, paleogen, burdigalian, tortonian-sarmațian și pliocen. Însă, în regiunea bazinului Secașului Mic extindere deosebită au numai depozitele ciclurilor: paleogen (depozitele oligocene = conglomerate, gresii roșii și vărgate și nisipuri), tortonian-sarmațian (depozitele sarmațiene = marne, marne nisipoase și nisipuri) și pliocen (depozitele pannoniene = nisipuri cuarțoase și micacee, argile marnoase și pietrișuri). Depozitele pleistocene (pietrișuri și nisipuri), întâlnite cu precădere pe stânga Secașului
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
geochimice, care au contribuit la mai buna cunoaștere a acestor formațiuni. Se remarcă contribuțiile biostratigrafice asupra depozitelor paleogene și miocene inferioare asupra cărora prin asociații fosile inedite (macroforaminifere, bivalve, gasteropode, nannoplancton calcaros), a contribuit la stabilirea limitei din Cretacic și Paleogen și dintre Paleogen și Miocen și la atestarea etajelor Ypresian, Lutețian, Priabonian, Acvitanian și Burdigalian. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
contribuit la mai buna cunoaștere a acestor formațiuni. Se remarcă contribuțiile biostratigrafice asupra depozitelor paleogene și miocene inferioare asupra cărora prin asociații fosile inedite (macroforaminifere, bivalve, gasteropode, nannoplancton calcaros), a contribuit la stabilirea limitei din Cretacic și Paleogen și dintre Paleogen și Miocen și la atestarea etajelor Ypresian, Lutețian, Priabonian, Acvitanian și Burdigalian. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea, prin separarea (în
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
trebuie abordată în strânsă legătură cu evoluția paleogeografică a Subcarpaților Getici, din care fac parte, care se desfășoară în lungul unei unități structurale numită Depresiunea Getică ce a a avut un caracter de avanfosă. Depresiunea s-a format la începutul paleogenului după mișcarea tectonică laramică care a ridicat Carpații Meridionali, pe de o parte și a coborât, pe de altă parte, spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
imprima gresiei un grad mai mare sau mai mic de impermeabilitate. De exemplu, gradul cel mai ridicat de impermeabilitate îl prezintă gresia silicioasă, materialul constituent determinându-i masivitatea. În România, morfologia axată pe gresii este specifică zonei flișului cretacic și paleogen (gresiile de Kliwa și Tarcău). Tot în zona flișului, conglomeratele se înscriu prin forme semețe și o morfologie pseudocarstică. Un relief specific se întâlnește în Ceahlău, Ciucaș, Bucegi. Când gresiile sunt dure și intens diaclazate (cu crăpături), apar forme cu
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
puternic cimentate și până la nisipuri fine, aproape toată gama rocilor sedimentare. Formațiunile geologice atât de variate din cuprinsul Subcarpaților conțin numeroase minerale utile care au constituit o bază de materii prime pentru industrie. Astfel, formațiunile frizului cretacic și al celui paleogen conțin roci ale căror însușiri permit utilizarea lor ca materiiale de construcție. Menționăm prezența calcarelor masive de Comarnic și a marnelor calcaroase, care se exploatează la Breaza, în punctele de la Gura Beliei și Dealul Gurga. Nisipurile și pietrișurile din albia
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]