114 matches
-
în timpul Primului Război Mondial. După declanșarea acestuia, se va muta în București, la liceele "Matei Basarab" și "Gheorghe Lazăr". Apoi va fi profesor la Seminarul Central și la Seminarul Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu", iar între 1923-1930 la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. Timp de doi ani, între 1 octombrie 1912 și 1 septembrie 1913, 1 noiembrie 1913 și 1 februarie 1914, își va întrerupe activitatea de dascăl pentru a urma cursuri de specilizare la Universitatea din Berlin. Își ia examenul de docență
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
din aripa dreaptă a satului, sfârșindu-și zidurile înconjurătoare - ca de cetate - spre centru. La răscrucea aleilor veghează statui și inscripții lapidare romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, după cât mă lămurește un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
sora cea mai mare, Maria Iancu, născută Cristache (între surori, Tița) alături de care a urmat cursurile Facultății de Istorie la Universitatea din București. Astfel, Ioana (pentru surori, Janca) și-a finalizat studiile în anul 1956, specializându-se în Arhivistică și Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
bibliografice sunt reprezentate de autor, titlul întreg al cărții, subtitlul, locul de apariție, anul. Codicologia (grec. codex-carte, logos-știință)studiază manuscrisele vechi sub formă de carte, în vederea realizării de cataloage de manuscrise, fiind o disciplină diferită care s-a desprins din paleografie în anii 1950. Textele din cuprinsul codicelor aparțin literaturii liturghice, de cult, dar și textelor juridice sau cronici sub forma unor codexuri. Manuscrisele erau exemplare de lux, cu format în folio, în Evul Mediu Timpuriu. În Evul Mediu Târziu, dimensiunile
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
sunt adăpostite arhivele ce trebuie să întrunească o serie de condiții , legate de amplasament, izolare de exterior, dotarea cu săli pentru depozitare, de cabinete de lucru ale arhiviștilor, săli de studiu, pentru conferințe, expoziții, săli ale inventarelor și fișierelor, laboratoare. Paleografia este știința auxiliara a istoriei care pune la dispoziție mijloacele necesare citirii scrierilor vechi pe material fragil. Paleografia studiază și materialul pe care a fost scris textul, instrumentele și lichidele scrisului. Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi aparține lui
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cu săli pentru depozitare, de cabinete de lucru ale arhiviștilor, săli de studiu, pentru conferințe, expoziții, săli ale inventarelor și fișierelor, laboratoare. Paleografia este știința auxiliara a istoriei care pune la dispoziție mijloacele necesare citirii scrierilor vechi pe material fragil. Paleografia studiază și materialul pe care a fost scris textul, instrumentele și lichidele scrisului. Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
și fișierelor, laboratoare. Paleografia este știința auxiliara a istoriei care pune la dispoziție mijloacele necesare citirii scrierilor vechi pe material fragil. Paleografia studiază și materialul pe care a fost scris textul, instrumentele și lichidele scrisului. Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful trebuie, prin urmare, să deosebească copia de autentic și falsul de original, să poată identifica
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
identifica, localiza și data textele, în funcție de particularitățile grafice ori de conținut, ca și de cele legate de formular. Trebuie avut în vedere că manuscrisele au cunoscut o evoluție mai înceată a scrierii, aceasta fiind uneori foarte conservatoare în cadrul mănăstirilor. Inițial, paleografia s-a ocupat de studierea tuturor textelor scrise, dar treptat au apărut diferite discipline ce s-au înrudit cu aceasta: Filigranologia este o ramură specializată a paleografiei și studiază reprezentările de figuri și litere, liniile imprimate în hârtie și se
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
evoluție mai înceată a scrierii, aceasta fiind uneori foarte conservatoare în cadrul mănăstirilor. Inițial, paleografia s-a ocupat de studierea tuturor textelor scrise, dar treptat au apărut diferite discipline ce s-au înrudit cu aceasta: Filigranologia este o ramură specializată a paleografiei și studiază reprezentările de figuri și litere, liniile imprimate în hârtie și se ocupă de realizarea cataloagelor de filigrane. Criptologia cercetează textele vechi cifrate având în vedere că literelor, cifrelor și cuvintelor li se atribuie valori diferite de cele comune
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
studierea locului unde s-a creat și s-a păstrat documentul. Diplomatică a apărut în secolul XVII, iar primele reguli privind verificarea autenticității actelor au fost stabilite de papă Inocentiu al III-lea. Diplomatică se află în strânsă legătură cu paleografia, cronologia și sigilografia. Pentru a realiza critică documentelor, diplomatistul trebuie să aibă cunoștințe generale și speciale și trebuie să se ocupe de studierea documentului în sine, de analiză formală și de continut și să studieze mediul în care s-a
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cele mai mici detalii, fiind realizate machete și afișe cu fotografiile exponatelor și sunt stabilite toate elementele auxiliare. Epigrafia se ocupă de studierea inscripțiilor de pe material dur, ca piatra, metalul, ceramică, cărămidă, osul sau lemnul. Este în strânsă legătură cu paleografia. Interpretează din perspectiva istorică și artistică monumentele sau obiectele pe care s-a realizat scrierea. Epigrafia s-a constituit că știința în secolul XIX, apărând multe colecții de inscripții antice. Textul epigrafic era realizat prin săpare și excizie în piatră
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Ștefan Popescu (teorie-solfegiu, cor, dirijat coral), Mihail Jora (armonie și contrapunct), Dimitrie Cuclin (forme muzicale), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), George Breazul (enciclopedia și pedagogia muzicii). S-a specializat între 1944-1946 cu Ioan D. Petrescu (paleografie bizantin și cânt gregorian). Între 1935-1943 este cântăreț bisericesc în București, iar între 1939-1952 este profesor de muzică bisericească la Seminarul Central din București. Între 1942-1946 activează ca profesor de teorie-solfegiu la Institutul Militar de Muzică din București. În 1938
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
limbii grecești și publicând lucrări despre lumea bizantină ca „Imperiul de Constantinopol în timpul împăraților francezi”, Despre familiile Bizantine și „Istoria Bizantină”. A publicat primul dicționar al limbii grecești și al limbii latine medievale ce au pus bazele diplomaticii bizantine și paleografiei grecești. În epoca Iluminismului, în secolul al XVIII-lea, monarhia absolută și biserica erau criticate și s-a încercat astfel demolarea modelului bizantin, imaginea iluminiștilor despre Bizanț căpătând trăsături negative, considerând perioada bizantină ca una de declin a istoriei romane
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu) "Școala muzicală de la Putna: Ms. I-26/Iași - „Antologhion”", București, Edit. Muzicală, 1981 (în colecția „Izvoare ale muzicii românești”, VoI. IV - Documenta, în colaborare cu Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu) "Ioan D. Petrescu - Studii de paleografie muzicală bizantină". VoI. II. București, Edit. Muzicală, 1984 "George Breazul - Scrisori și documente", București, Edit. Muzicală, 1984 (VoI. I), 1991 (VoI. II), 1997 (Vol. III) "Anne E. Pennington - Muzica în Moldova medievală" / "Music in Medieval Moldavia". Cu un eseu de
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
a acceptat ca o asemenea inițiativă științifică referitoare la un aspect al constituirii națiunii române să poată să se desfășoare pe termen mai lung decât cel al unei simple teze de doctorat, profesorul Ioan Caproșu, cel care m-a învățat paleografie slavonă și care m-a îndrumat spre arhive, profesorul Ștefan Gorovei, care a fost primul interesat de efectul științific al cercetărilor mele, și, nu în ultimul rând, profesorul Andrei Pleșu, care s-a apropiat de proiectul acesta încă din momentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
lui Ioan Ștrempel, agricultori. A fost elev al liceelor „Mihai Eminescu” din Satu Mare (1937-1940, 1945-1947) și „I. C. Brătianu” din Pitești (1942-1945, în refugiu), va urma Facultatea de Istorie a Universității din București (1947-1951). Își susține doctoratul în istorie medievală și paleografie românească în 1967, la Universitatea din Cluj, cu lucrarea Copiști de manuscrise românești până la 1800, apărută în 1959. Întreaga activitate științifică o desfășoară în cadrul Bibliotecii Academiei Române, ca șef al secției de manuscrise și carte rară (1954-1975), director adjunct (1975-1993) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
Galați. Mai multe stagii petrecute în capitala Franței (la École Nationale des Chartes, École Nationale de Langues Orientales Vivantes și École Pratique des Hautes Études), în Polonia, Turcia, Germania, Elveția și Danemarca îi oferă prilejul să se specializeze în arhivistică, paleografie latină și franceză medievală și să studieze limba turcă. Își trece doctoratul în litere în 1941. A lucrat la Arhivele Statului (ajungând subdirector), a fost secretar al Comisiei heraldice și membru în Comisia de achiziții a Muzeului Orașului București. Biblioteca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
a fost secretar al Comisiei heraldice și membru în Comisia de achiziții a Muzeului Orașului București. Biblioteca Academiei Române l-a avut printre salariații săi. A participat la realizarea colecției Documente privind istoria României și a dat curs pasiunii sale pentru paleografie și sigilografie. Între 1934 și 1950 a predat paleografia chirilică la Școala de Arhivistică din București, și ulterior la Facultatea de Istorie a Universității bucureștene, ieșind la pensie în 1965. Semnătura lui, însoțind cercetări solide, multe rămase în aceste publicații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
Comisia de achiziții a Muzeului Orașului București. Biblioteca Academiei Române l-a avut printre salariații săi. A participat la realizarea colecției Documente privind istoria României și a dat curs pasiunii sale pentru paleografie și sigilografie. Între 1934 și 1950 a predat paleografia chirilică la Școala de Arhivistică din București, și ulterior la Facultatea de Istorie a Universității bucureștene, ieșind la pensie în 1965. Semnătura lui, însoțind cercetări solide, multe rămase în aceste publicații, poate fi întâlnită în „Viața românească”, „Artă și tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
italiene”, „Arhivele Olteniei”, „Studii și materiale de istorie medie”, „Revista istorică”, „Arhiva românească”, „Revista arhivelor” ș.a. I s-a decernat Premiul „Adamachi” al Academiei Române pentru lucrarea Tudor Vladimirescu. Glose, fapte și documente noi (1821), apărută în 1927. Excelent profesor de paleografie chirilică, V. s-a fixat asupra primei jumătăți a secolului al XIX-lea. A cercetat manuscrisele cronicarilor întârziați (Dionisie Eclesiarhul. Un manuscris din 1816, în „Arhivele Olteniei”), alte texte (O satiră în versuri din Moldova anului 1821, în „Studii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
sale) și Foletul novel, un soi de „prognosticon” cuprinzând perioada 1693-1704, tălmăcit de Giovanni Candido Romano, secretarul italian al lui Brâncoveanu, după acele foglietti novelli italienești, texte care aveau o marcată substanță astrologică, permițând interpretări cu caracter politic. Opririle în preajma paleografiei, ca în Chirilicale (I-II, 1940-1942), Din paleografia chirilică românească (1956), apărute în reviste, apoi în volumul Paleografia româno-chirilică (1968), dovedesc constanța unor preocupări, cartea, unică în literatura consacrată acestor chestiuni, studiind originile, răspândirea și evoluția scrierii chirilice la români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
cuprinzând perioada 1693-1704, tălmăcit de Giovanni Candido Romano, secretarul italian al lui Brâncoveanu, după acele foglietti novelli italienești, texte care aveau o marcată substanță astrologică, permițând interpretări cu caracter politic. Opririle în preajma paleografiei, ca în Chirilicale (I-II, 1940-1942), Din paleografia chirilică românească (1956), apărute în reviste, apoi în volumul Paleografia româno-chirilică (1968), dovedesc constanța unor preocupări, cartea, unică în literatura consacrată acestor chestiuni, studiind originile, răspândirea și evoluția scrierii chirilice la români (cu un întins capitol de paleografie: materialele folosite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
al lui Brâncoveanu, după acele foglietti novelli italienești, texte care aveau o marcată substanță astrologică, permițând interpretări cu caracter politic. Opririle în preajma paleografiei, ca în Chirilicale (I-II, 1940-1942), Din paleografia chirilică românească (1956), apărute în reviste, apoi în volumul Paleografia româno-chirilică (1968), dovedesc constanța unor preocupări, cartea, unică în literatura consacrată acestor chestiuni, studiind originile, răspândirea și evoluția scrierii chirilice la români (cu un întins capitol de paleografie: materialele folosite și lichidele întrebuințate, instrumente, semnele auxiliare și punctuația, prescurtările și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]