134 matches
-
Ea a depășit chiar și revoluția astronomică... [a lui Copernic în ceea ce privește semnificația implicațiilor ei pentru înțelegerea naturii universului, a rolului și locului nostru în el.]“ Puțin mai târziu, când lumea științifică aniversa o sută de ani de la apariția Originii speciilor, paleontologul George G. Simpson susținea că toate răspunsurile la întrebarea „Ce este omul?“ care au fost formulate înainte de apariția acestei cărți nu au nici o valoare și ar fi bine dacă le-am ignora! Chiar dacă asemenea aprecieri nu vor fi resimțite drept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a îngâmfării, credea Darwin, să ne închipuim că am putea stabili toate împrejurările de care a depins apariția și supraviețuirea fiecărei specii. Darwin a fost, în același timp, conștient că invocarea caracterului lacunar al mărturiilor pe care le oferă cercetările paleontologilor nu-i va convinge pe toți cei care ezitau să-i accepte teoria. Mai mult, el a subliniat că rezistența va fi mai puternică în cercurile geologilor și ale paleontologilor. După cum vom vedea, într-un anumit sens, această observație a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
invocarea caracterului lacunar al mărturiilor pe care le oferă cercetările paleontologilor nu-i va convinge pe toți cei care ezitau să-i accepte teoria. Mai mult, el a subliniat că rezistența va fi mai puternică în cercurile geologilor și ale paleontologilor. După cum vom vedea, într-un anumit sens, această observație a fost confirmată. Chiar dacă rezistența nu a mers până la respingerea teoriei formulate în Originea speciilor. 6. Prime semne de întrebare În încheierea Introducerii scrise pentru prima ediție a Originii speciilor, autorul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin a rămas practic fără concurență. Una din realizările cele mai remarcabile ale teoriei sintetice a evoluției a fost unificarea principiilor de explicare a microevoluției, domeniu de cercetare al geneticienilor, și a macroevoluției, de care se interesau, în primul rând, paleontologii. Poziția cea mai radicală în această privință a fost formulată deja de Theodosius Dobzhansky în lucrarea lui despre genetică și originea speciilor din 1937. El susținea că trebuie să punem „un semn de egalitate“ între mecanismele macroevoluției, pe care le
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
datelor paleontologiei: gradualismul darwinian. Evoluția speciilor are loc printr-o succesiune continuă de mici variații în numeroase direcții, prin promovarea de către selecție a variațiilor adaptative. În lucrări ca Major Factors of Evolution (1949), el apăra această viziune gradualistă, polemizând cu paleontologi care afirmau că macroevoluții de amploare deosebită, care reprezintă schimbări ale planului de organizare a ființelor vii, pot avea loc în mod brusc și nu posedă neapărat valoare adaptativă. Așa cum am arătat mai sus, nu încape îndoială că pentru Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cauze - despre unele a scris deja Darwin -, multe forme intermediare nu s-au păstrat. Potrivit punctului de vedere cunoscut sub numele de „gradualism filogenetic“, procesul s-a desfășurat prin gradații infime, iar lipsa verigilor intermediare este atribuită „imperfecțiunii documentelor fosile“. Paleontologii care adoptaseră teoria lui Darwin au crezut mult timp că, pe măsură ce se acumulează material prin cercetarea zăcămintelor fosile, vor fi descoperite noi și noi forme intermediare. O așteptare care a fost însă în mică măsură confirmată. Pe acest fundal, Niles
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rapide și episodice de speciație.“ În această interpretare, pe care autorii au numit-o a „echilibrelor punctuate“, discontinuitățile din rămășițele fosile reflectă modul în care a avut loc efectiv evoluția vieții pe pământ. Ele nu sunt, cum credeau mai înainte paleontologii darwiniști, consecințe ale distrugerii verigilor intermediare. Lungi perioade de stază (stasis) sunt „punctate“ de perioade scurte de prefaceri, care sunt rapide la scară geologică. Unii cercetători ai evoluției speciilor au contestat că noua interpretare ar reprezenta o îndepărtare de darwinismul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu numai necesară, dar și suficientă pentru a explica istoria vieții pe pământ. Era contestată în acest fel orice distincție dintre mecanismele microși macroevoluției, ceea ce conducea la punctul de vedere al gradualismului filogenetic. Gould prezintă multe informații care arată că paleontologii profesioniști au constatat, și în epoca lui Darwin, și mai târziu, apariția bruscă a multor specii fosile urmată de permanența lor pe termen lung. Mulți dintre ei au explicat discrepanța dintre aceste observații și gradualismul filogenetic darwinian prin „imperfecțiunea documentelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vadă Darwin. Prin punerea speciilor pe același plan cu indivizii, ca entități supuse și ele acțiunii selecției naturale, teoria echilibrelor punctuate sprijină cercetarea macroevoluției, ca un domeniu separat al științei biologice. Pe de altă parte, dacă, așa cum o indică cercetările paleontologilor, multe specii au o stabilitate deosebită, iar noi specii iau naștere în perioade relativ scurte de timp, va trebui să acceptăm că există anumite constrângeri care se opun schimbărilor morfologice, constrângeri care vor putea fi înfrânte doar în împrejurări excepționale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluționismului înfățișează în mod sugestiv deosebirea dintre abordarea sa și cea din Originea speciilor cu referire la un schimb de păreri care a avut loc, după apariția primei ediții a cărții lui Darwin, între acesta și un contemporan al său, paleontologul scoțian Hugh Falconer. În 1862, Falconer îi transmisese lui Darwin un text pe care intenționa să-l publice. Acest text conținea următoarea observație: „Darwin, mai presus de toți contemporanii săi, a dat un impuls cercetării filozofice a ramurii celei mai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale ambianței. El afirma în Originea speciilor că extincția speciilor dintr-un anumit grup este în general mai înceată decât procesul apariției unor specii noi. Nu este, de asemenea, de mirare că sub influența operei lui Darwin mulți geologi și paleontologi au atribuit extincțiile în masă mai degrabă unor schimbări provocate de factori care acționează pe pământ decât unor cauze extraterestre, deoarece ultimele acționează mai repede și au efecte considerabil mai mari. Gould denunța influența inhibitoare pe care a exercitat-o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
colaborare în 1989, despre extincția în masă a dinozaurilor ca urmare a efectelor pe care le-a avut asupra atmosferei ciocnirea Pământului cu un asteroid acum aproximativ 65 de milioane de ani, să fie respinsă la început de aproape toți paleontologii. Este semnificativ că încă în 1985, într-un articol publicat în New York Times, formularea inițială a acestei ipoteze era privită cu multă neîncredere pe temeiul că evenimente terestre, cum ar fi activitatea vulcanilor, schimbări în climă sau schimbări ale nivelului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mediului fizic, schimbări care au favorizat unele grupuri de viețuitoare, îndeosebi datorită eliminării altor grupuri. Descoperiri ale unor rămășițe fosile foarte importante în acest sens au fost făcute la Burgess Shale, în Columbia Britanică, încă la începutul secolului XX, de paleontologul Charles Doolittle Walcott. Ele documentează apariția bruscă, acum aproximativ 570 de milioane de ani, la începutul cambrianului, a organismelor pluricelulare, care au cunoscut apoi o diversificare rapidă. Este ceea ce s-a numit „explozia cambriană“. Săpăturile au scos la iveală rămășițele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ele nu trebuie văzute drept „însumări pasive de crezuri generale“, ci drept „definitori activi ai subiectelor recomandate pentru studiu și modurilor de examinare a lor“. Astfel, luarea în considerare a unor schimbări distructive catastrofale ale ambianței îi va pune pe paleontologi în situația de a reinterpreta date care au fost considerate mult timp ca fiind în armonie cu o viziune uniformitarianistă și gradualistă asupra evoluției. Tot așa, introducerea unor concepte cum sunt „exaptarea“ și „arcurile de boltă“ determină reevaluarea multor fapte
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sperat că dezvoltarea cercetărilor de paleontologie va duce la descoperirea multor verigi intermediare în rămășițele fosile. Această speranță nu a fost confirmată decât în mică măsură. Ceea ce înseamnă că acele rațiuni care i-au făcut pe mulți dintre geologii și paleontologii contemporani cu Darwin să ezite sau chiar să adopte o atitudine negativă față de teoria lui au rămas la ordinea zilei. Cercetări paleontologice întreprinse pe scară mai largă și cu mijloace mai perfecționate nu au dus la rezultatele așteptate de susținătorii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mai largă și cu mijloace mai perfecționate nu au dus la rezultatele așteptate de susținătorii teoriei selecției naturale. Acceptarea pe scară largă a ideii ascendenței comune a tuturor viețuitoarelor a făcut însă ca o perioadă destul de lungă de timp îndoielile paleontologilor privitoare la gradualismul darwinian să nu primească o expresie clară și netă. Cei care resimțeau mai puternic asemenea îndoieli au ezitat mult timp să intre în discuție cu darwiniștii ortodocși. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu disputa, care a avut
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturale. O asemenea teorie este incompatibilă cu punctul de vedere că selecția naturală este mecanismul principal al evoluției. Simpson a respins teoria ortogenetică a lui Schindewolf, de pe pozițiile teoriei sintetice a evoluției. Scrierile lui Simpson sunt reprezentative pentru poziția acelor paleontologi care sunt deosebit de încrezători în puterea selecției naturale, tinzând să privească procesele macroevoluției ca o extrapolare a proceselor microevoluției, studiate de către geneticieni. Un punct de vedere saltaționist, opus celui darwinian, a fost susținut și de geneticianul american, de origine germană
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teoriei lui Darwin? Mulți cercetători nu au îndoieli în această privință. În ultimele decenii pretenția a fost însă contestată din perspective dintre cele mai diferite. Probabil că cea mai reprezentativă și influentă dintre aceste contestări a fost cea formulată de către paleontologul american Stephen Jay Gould și de alți cercetători cu vederi convergente, în lucrări publicate începând din anii ’70. Cu referire la cercetători ca John Maynard Smith și Richard Dawkins, care propun o înțelegere a teoriei lui Darwin inspirată în primul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Richard Dawkins a acordat o atenție deosebită discuției critice a pretenției că teoria echilibrelor punctuale sau discontinue reprezintă o noutate fundamentală. În cartea sa Ceasornicarul orb, el atrăgea atenția asupra faptului că tranziția de la specia-strămoș la specia-urmaș îi poate părea paleontologului „abruptă și sacadată“ deoarece nu rareori noua specie migrează din altă regiune geografică. Atunci când Eldrege și Gould susțin că evoluția nu a fost „treptată“, ei au în vedere că ea nu a avut loc cu o viteză constantă, ceea ce și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
la legi și predicția nu reprezintă metodele lor de lucru obișnuite. Este ceea ce nu înțeleg până astăzi unii eminenți cercetători din științele naturii. Gould îl amintește pe fizicianul Luiz Alvarez, care, într-un interviu dat în anii ’80, aprecia că paleontologii nu sunt buni oameni de știință și îi compara cu colecționarii de timbre. Este o apreciere care vădește aroganță nutrită de neînțelegere. În lumea cercetătorilor naturii, un asemenea mod de a gândi a putut fi stimulat și de filozofi preocupați
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
gen susțin un punct de vedere asupra relației dintre știință și credința religioasă care se bucură de o largă recunoaștere în lumea cercetătorilor naturii, în particular a cercetătorilor evoluției din zilele noastre. Reflecțiile geneticianului britanic John Maynard Smith și ale paleontologului american Stephen Jay Gould sunt deosebit de reprezentative pentru acest punct de vedere. În reflecțiile lui Maynard Smith, accentul cade pe sublinierea contrastului dintre cunoașterea obiectivă și reprezentările despre lume ca întreg, despre sensuri și valori. Pe acestea din urmă, Maynard
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fie în stare să înțeleagă semnificația datelor pînă cînd acestea nu erau eliberate de efectele măsurătorilor sau ale altor genuri de erori. Pe de altă parte, șmecheria pusă la cale în 1726 pentru a-l păcăli pe fizicianul și viitorul paleontolog dr. Beringer (1963) de către dușmanii săi din academie, care au falsificat niște fosile pentru a-l induce în eroare, a fost în mod sigur răuvoitoare și necinstită. Recent, deși identitatea făptuitorilor a rămas necunoscută (Daniel 1986; Langdon 1991; Spencer 1990a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
transmise în direct și în dezordine. Scenariu care nu este pe ecran, nici în off (unde poate figura eventual), ci în mintea mea. La hanul vizibilului, fiecare aduce Bunul și Răul său. Există așadar inteligență în cea mai măruntă percepție. Paleontologii au cu toții dreptate să presupună că primele desene umane susțineau exprimări verbale, că imaginea și cuvântul au apărut împreună în istoria speciei. Iar psihologii au demonstrat asta referitor la istoria individului: însușirea limbajului la copil intervine în același timp cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
erau difuzate de preoți. Bazinele — rezervă de apă, canalizările în orașe țin de igiena generală și colectivă. Totuși, mileniile indiene care preced era creștină, ca și pământurile Indiei, au încă tainele lor, care din când în când trimit semnale arheologilor, paleontologilor, antropologilor și Istoriei Medicinei. Remarcă Jürgen Thornwald: Orașul cetate Harappa despre care am pomenit, dă la lumină probe despre protoistoria Indiei și a civilizațiilor autohtone. Ridicarea de asemenea orașe mari, canalizate, cu clădiri din cărămidă arsă tradițional presupun inteligență, profesionalizare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eruditei sale științe istorice. Nu exista eveniment din trecut, oricât ar fi părut el de nesemnificativ, care să nu aibă în ochii lui un preț inestimabil. Știa că trebuie să înveți a vedea universul într-o picătură de apă, că paleontologul reconstituie dintr-un os animalul întreg, și arheologul, dintr-o toartă de vas, o întreagă civilizație stinsă, fără a ignora însă nici că stelele nu trebuie privite cu microscopul și un infuzor cu telescopul, așa cum obișnuiau să facă umoriștii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]