43 matches
-
cu sinclinalul "Masivului Hășmaș", peste al cărui fundament cristalin se suprapune o stivă de sedimente din Mezozoic În Paleozoic procesele orgenetice și de șariaj au împins roci mai vechi formate în Proterozoic, peste unele mai tinere formate în Cambrian. Sfârșitul Paleozoicului aduce cu el formarea unui geosinclinal, ce în Triasic este acoperit prin transgresiune de apele mării. Astfel, pe soclul cristalin preexistent (ce actual apare la periferia masivului la suprafață), în mările mezozoice s-a depus o cuvertură de conglomerate și
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
este situat în partea sudică a Marocului.Munții alcătuiesc o linie de despărțire între clima umedă a regiunii nord-vestice africane și clima caldă extrem de uscată a deșertului Sahara. Cei mai vechi sunt munții "Antiatlas" care s-au format în perioada "paleozoicului timpuriu" (ca. înainte cu 300 milioane de ani) ca urmare a coliziunii continentelor de odinioară. Abia în "terțiar" (înainte cu 65 milioane până la ca. 1,8 milioane de ani) s-a format restul munților Atlas împreună cu munții din penisula Iberică
Munții Atlas () [Corola-website/Science/305594_a_306923]
-
sunt o grupa muntoasă aparținând de Munții Dobrogei. Cel mai înalt pisc este Vârful Țuțuiatul, având 467 m. Acești munți reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați. Spre sud-est sunt separați
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
și două specii de bondari, "Bombus polaris" și "Bombus hyperboreus" În sedimentele din zona fiordului Stenkul a fost descoperită o pădure fosilă din paleocen-eocen. În anul 2006, paleontologul Neil H. Shubin de la Universitatea Chicago a anunțat descoperirea unei fosile din Paleozoic (de acum cca. 375 milioane ani), numită "Tiktaalik roseae", într-o fostă albie de râu din insula Ellesmere. Fosila prezintă numeroase caracteristici de pește, dar și caracteristici de tetrapod. Primii locuitori ai insulelor arctice canadiene aparțineau așa-numitei Culturi paleo-eschimose
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
cu sute de milioane de ani în urmă) multiple mișcări tectonice care au dus la formarea unui lanț muntos cu o mare complexitate geologică. Aici sunt întâlnite aflorimente de șisturi cristaline constituite din roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, amfibolite, filite) atribuite Paleozoicului; roci magmatice hercinice; magmatite formate din roci intruzive (diorite, granodiorite, granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii. Din punct de vedere geomorfologic Munții Măcinului prezintă o diversitate reliefală
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
vulcanogene (bentonite, tufuri, tufite). Grosimea stratelor de roci variază între 125 și 425 metri. În rocile din această serie au fost evidențiate împresiuni de organisme nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada cambriană întreg teritoriul raionului Nisporeni împreună cu teritoriul ce se desfășoara de-a lungul rîului Prut era acoperită de apele mării kambriene timpurii. Aici s-au depus nisipuri și mîluri care au alcătuit ulterior un pachet de roci terigene
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Nord și centrală respectiv și raionul Nisporeni s-a stabilit ulterior în regim continental, parțial continental lagunar ceea ce confirma prezența unui pachet de roci continentale. În perioada permiană acest teritoriu a fost supus proceselor de denutație și peneplenizare. La sfîrșitul paleozoicului superior teritoriul raionului Nisporeni a fost supus unor mișcări ascendente datorită carui fapt a devenit o regiune continentală. Depozitele de vîrstă paleozoică sunt strabătute de roci magmatice în care au fost constatate manifestări de minereuri de metale colorate rare și
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de peste mări, este de . Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate. Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din paleozoic, care stă la originea masivelor Armorican, Central, Morvan, Vosgi, Ardeni și Corsican. Munții Alpi, Pirinei și Jura sunt mult mai tineri, și sunt mai puțin erodați — Alpii ating altitudine în Mont Blanc (cel mai înalt punct al Franței). Deși 60
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
, (germană: „Böhmische Masse”; cehă: „Česká vysočina”) sunt munți vechi, erodați intens, cu înălțime mică, de la granița Bavaria cu Cehia și Austria de nord. Munții există din paleozoic, fiind un element geologic caracteristic împreună cu Schwarzwald și Munții Vosgi în Europa Centrală. este subdivizat în: Din punct vedere geologic, rocile componente ale munților sunt reprezentate de granițe și gnaisuri. Rocile metamorfice cristaline se găsesc în majoritatea lor în partea
Masivul Boemiei () [Corola-website/Science/315563_a_316892]
-
a apărut la începutul eonului Fanerozoic. Momentul de separare al Precambrianului de Fanerozoicul a fost inițial stabilit de apariția abundenței de fosile. Ulterior au fost făcute astfel de descoperiri anterioare acestei limite. Fanerozoicul se divide în trei mari ere geologice: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic și constă în 12 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar. Caracteristicile Paleozoicului sunt apariția peștilor, amfibienilor și a reptilelor. Mezozoicul este condus de reptile, și are loc evoluția mamiferelor
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
au fost făcute astfel de descoperiri anterioare acestei limite. Fanerozoicul se divide în trei mari ere geologice: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic și constă în 12 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar. Caracteristicile Paleozoicului sunt apariția peștilor, amfibienilor și a reptilelor. Mezozoicul este condus de reptile, și are loc evoluția mamiferelor, păsărilor și a dinozaurilor. Cenozoicul este timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul este un timp din istoria Pământului în care au
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar. Caracteristicile Paleozoicului sunt apariția peștilor, amfibienilor și a reptilelor. Mezozoicul este condus de reptile, și are loc evoluția mamiferelor, păsărilor și a dinozaurilor. Cenozoicul este timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul este un timp din istoria Pământului în care au evoluat forme complexe de viață, de la cele care au înghițit prima gură de oxigen pe uscat și apoi diversificarea tuturor formelor de viață. Paleozoicul este împărțit în șapte perioade: Cambrian, Ordovician
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul este un timp din istoria Pământului în care au evoluat forme complexe de viață, de la cele care au înghițit prima gură de oxigen pe uscat și apoi diversificarea tuturor formelor de viață. Paleozoicul este împărțit în șapte perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer și Permian. Cambrianul se întinde de la 540 de milioane de ani în urmă la 485 de milioane de ani și este prima perioadă a Paleozoicului și a erei Fanerozoice. Cambrianul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
diversificarea tuturor formelor de viață. Paleozoicul este împărțit în șapte perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer și Permian. Cambrianul se întinde de la 540 de milioane de ani în urmă la 485 de milioane de ani și este prima perioadă a Paleozoicului și a erei Fanerozoice. Cambrianul stârnește un boom în evoluție, eveniment cunoscut sub numele de Explozia Cambriană în care a evoluat cel mai mare număr de creaturi din istoria Pământului în decursul unei perioade. Au evoluat plante precum alge, fauna
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
urmă a condus la glaciațiunea continentului Gondwana care era situat în jurul polului sud, un eveniment cunoscut sub numele de glaciațiunea Permo-Carbonifer. Permianul se întinde de acum 300 de milioane de la 250 milioane de ani și a fost ultima perioadă a Paleozoicului. La început, toate continentele erau prinse împreună pentru a forma supercontinentul Pangeea, înconjurat de un ocean numit Panthalassa. Pământul a fost foarte uscat în această perioadă, cu anotimpuri dure, climatul din interiorul Pangeea nefiind reglementat de mari întinderi de ape
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
a fost confirmată ca structură de impact. Conuri lungi distruse au fost descoperite în partea de sud-vest a golfului. Craterul este umplut cu sedimente, între sedimentele din pleistocen și roca strivită de granit rapakivi există un strat de calcar din paleozoic (Ordovician). Acest lucru face ca să fie unul dintre puținele locuri în Finlanda, unde au fost descoperite fosile. Golful a fost anterior, de asemenea, menționat ca "Lumpari" în unele documente finlandeze, Institutul de Cercetare pentru Limbi din Finlanda nu listează Lumpari
Lumparn () [Corola-website/Science/322305_a_323634]
-
sau Orogeneza variscă se referă la penultimul ciclu orogenetic, derulat în intervalul Devonian - Carbonifer - Permian, cauzat în Paleozoicul târziu, de către coliziunea dintre supercontinentele Euramerica (Laurussia) și Gondwana (etapă a formării supercontinentului Pangeea). Dezvoltarea sistemului de munți hercinici s-a făcut la nivelul Europei în două direcții: una NV-SE (direcția armoricană sau hercinică) și alta NE-SV (direcția
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
intră roci metmorfice și roci vulcanice metamorofozate în timpul orogenezelor cadomiană și hercinică. Actual structura masivului a fost erodată până la nivel de peneplenă. În timpul Neoproterozoicului, părțile mai vechi ale Masivului Armorican au făcut parte din marginea nordică a paleocontinentului Gondwana. În timpul Paleozoicului a făcut parte din microcontinentul Armorica, care probabil a inclus și zone ale munților Vosgi, Pădurea Neagră și Masivul Boemiei. Armorica - desprinsă din nordul Gondwanei, în intervalul Ordovician - Silurian s-a deplasat spre nord pentru a intra în coliziune cu
Masivul Armorican () [Corola-website/Science/333493_a_334822]