6,523 matches
-
mînă... o oglindă, sau o geantă foarte frumoasă pe care mi-a dăruit-o tata. Ce zici? O să desenezi? I-am spus că nu asta convenisem cu căpitanul Blay și că aveam instrucțiuni s-o desenez vlăguită în pat, foarte palidă și inspirînd fumul toxic care ieșea din coșul uzinei. - Și cu cercăne mari și cu fața suptă și ca o sperietoare! " m-a întrerupt ea, îmbufnată din nou. O biată tuberculoasă, gata să dea ortul popii. Ei bine, nu! - Nu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
făcu apariția. - Eu nu vreau să mă desenezi așa " adăugă fără să privească. În pat și tușind ca o proastă, în nici un caz! - Bine, dar ai putea sta lungită pe pat, ca și cum te-ai odihni... N-o să te fac foarte palidă, mă rog, cît mai puțin cu putință. Și poți să-ți pui o floare în păr, dacă vrei. Dacă desenul ar fi pentru tine, l-aș face așa cum îl vrei tu. Susana își mișcă încet capul și mă privi curioasă
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
mine, iubește-mă/ nu sînt o statuie/ pot coborî în mîinile tale"), Dan Bogdan Hanu scrie un text de prezentare într-o păsărească demnă de Prețioasele ridicole: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decît palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice" (p.53). Dintre criticii care au girat cu semnătura lor lipsa de valoare a scrisului unor veleitari, Alex. Ștefănescu îi mai nominalizează pe Octavian
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
nevoii de eliberare, să știți la ce se mai uită cu atenție cititorul dvs. A evita locul comun este ca a te vindeca miraculos de un fel de bâlbâială. Recolta celor vreo 22 de ani de când scrieți mi se pare palidă. Dacă tot ce ați scris până acum este marcat de slăbiciunile aceleiași nostalgii, cred că ar trebui să încercați un salt peste propria umbră, să măcinați la altă moară, să ieșiți la aer și să-l respirați cât puteți de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a poziei este analizată în cel mai consistent eseu al cărții �Incursiuni în �literatura carcerală". Apar aici explicații oarecum surprinzătoare prin lejeritatea lor în legătură cu un fenomen aparte din închisorile politice din
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
mijloace cunoscute și clasicizate, urmează un traseu absolut banal și garantat eficient: investește în materiale, lucrează la comandă sau fără, livrează la termen sau își organizează expozițiile care sînt simultan și forme de ofertă. Și oricît ar fi piața de palidă sau, mai bine zis, oricît nu ar fi ea deloc, tot se mai găsește cîte un cumpărător din țară ori din străinătate care să acopere exact intervalul pînă la venirea celui de-al doilea. Și așa, mai cu vînzarea, mai
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
relațiile de inamiciție ideologică de pe atunci. Tot dl Vianu observă erori de citare din Cioran (a cărui operă a studiat-o), scurtcircuitări ale frazelor acestuia. D-na Lavastine îi atribuie lui Cioran ideea că toți evreii ar fi niște "bancheri palizi". Dl Vianu restabilește fraza: "numai printre evrei poți găsi bancheri palizi". Așadar, nu rotofei cum sînt de obicei bancherii. Mai grav: "A fi om este o dramă; a fi evreu, alta, ar fi spus Cioran spre oroarea dnei Lavastine care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
de citare din Cioran (a cărui operă a studiat-o), scurtcircuitări ale frazelor acestuia. D-na Lavastine îi atribuie lui Cioran ideea că toți evreii ar fi niște "bancheri palizi". Dl Vianu restabilește fraza: "numai printre evrei poți găsi bancheri palizi". Așadar, nu rotofei cum sînt de obicei bancherii. Mai grav: "A fi om este o dramă; a fi evreu, alta, ar fi spus Cioran spre oroarea dnei Lavastine care conchide că în viziunea filosofului evreii nu sînt oameni. Doar că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care ar fi fost
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
formă de/ Coapse pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor, stratagemele timorării. Erosul preferă a se exprima prin galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!// Iar sticla Dumitru/ Satisfăcea/ Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă grea.// Astfel, întrucît,/ Își băga către seară/ O
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
și cuminte/ Care-ți turna la popasuri laptele dulce în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
ascultîndu-l pe Andrei Pleșu, cu al său Discurs despre îngeri editat de Humanitas pe disc compact, mi-a spulberat cîteva reticențe. Și astfel am ajuns din aproape în aproape și la prezența României la Frankfurt pe Main. România - o figură palidă Impresia lăsată de standul românesc la cel mai mare salon de carte din lume a fost dintre cele mai dezamăgitoare. După ce, în urmă cu doi-trei ani, standul românesc ajunsese competitiv, printr-o benefică sinergie a eforturilor Ministerului Culturii și Asociației
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
universale contemporane, mi-a fost dat să mă opresc în fața unui stand sărăcăcios, flancat de prezența impunătoare și convingătoare a unor state vecine și ele foste comuniste. Prin contrast, România a făcut în această toamnă la Frankfurt o și mai palidă figură decît dacă ar fi stat de una singură, la parterul pavilionului cinci din imensul complex expozițional.
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
1996, Ed. Baldini Castoldi Dalai), La camera di Baltus (aceeași editură, 1998). În anul 2000, a publicat la Ed. Rizzoli Lei cosí amata, care i-a adus mai multe premii. Melania Mazzucco e și critic și autor dramatic (piesa Una palida felicità - Un anno nella vita di Giovanni Pascoli, scrisă în colaborare cu Luigi Guarnieri, a primit medalia de aur pentru dramaturgie italiană). Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
cu tacul: “Măi (cu răsfăț) mi se duce memoria la dracu”. Sau: “Am pățit-o rău de tot, domnule, nu-mi mai aduc aminte de nimic.” Vede departe îndărăt, numai departe... Cum ai privi lumea cu un binoclu întors. Domnul palid la față Norocul meu (reproduc vorbele lui Al. Cazaban după notele mele spontane, precizez azi în mai 2003, aparatul de înregistrare fiind o raritate pe acele vremuri) este că memoria e ca și o femeie, are în capriciile ei reveniri
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
Acum optzeci de ani.” Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru, mai mult decât de învățătură. Într-o seară (n-aveam bilet), stam la pândă lângă ușa principală, când atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mâinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă era la o răscruce, și, deodată, din câțiva pași s-
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă era la o răscruce, și, deodată, din câțiva pași s-a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. „De data asta nu se poate!” „De ce?” „E ordin de la administrație”. Domnul palid la față n-a insistat. S-a întors și, trecând pe lângă mine, l-am auzit murmurând: „Săraca lume, Doamne!” „Cine e?”, l-am întrebat pe cerber. „E un domn Eminescu.” Puțin după aceea, mintea lui arzătoare s-a întunecat. În
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
al Gestapoului etc. Până la urmă, este constrâns să se exileze. Metoda a fost aplicată, cum se știe, și la noi. S. Damian urmărește apoi „efectul Tvardovski” în literatura română, care s-a manifestat în anumite cazuri, dar cu mult mai palid. Nu și în situația lui Paul Goma, care, din nefericire, n-a întâlnit o personalitate de prestanța și spiritul de răspundere al redactorului-șef de la „Novâi mir”. S. Damian însuși își mărturisește lipsa de curaj în afirmarea valorilor autentice. O
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa că el este al unui cvasi-adolescent din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în 1923, visând cu timiditate un spațiu ocrotitor, atunci în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care cere audiență
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
limpezește (vizavi și de conținut) succesiunea titlurilor poeziei lui Coșbuc în discuție - Noaptea Crăciunului, Noapte de Crăciun, după 14 ani schimbate în Colindătorii. Greșeala mea e impardonabilă și nici măcar locuțiunea "errare humanum est" nu o invoc ca scuză. Iar acea palidă precauție scrisă între paranteze, "după a mea știință", nu-mi atenuează răspunderea. Pentru rotunjirea adevărului replicii era binevenită pronunțarea profesorului și asupra fotografiei socotită tot inedită, al cărui original inscripționat îl am. E posibil ca în vreun calendar cândva, undeva
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală. Cum provocarea lansată de Sârbulescu privește constant problema uceniciei, a devenirii, a formației - școlare, dar, mai les, lăuntrice -, este foarte interesant de urmărit cum sunt percepute cadrele formării și cum se
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
ultima oară. Am văzut munții ninși, bătuți de soarele dimineții, cu spinările lor crenelate de milioane și milioane de ani. Și, mai mult, cu mirare, decât cu melancolie, - care este mai curând a după-amiezelor, - mi-am amintit de Octav, subțire, palid, slăbit, de la 80 la 53 de kile, ceea ce o făcuse pe Valeria, fost lui iubită, femeie deșteaptă, cinică, - cinismul frumoșilor - să spună, în glumă, - măi Octave, tu ai devenit băiat, întinerești, ce naiba, - la cincizeci și ceva poți să iei viața
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
și el cu o partitură grea. Morga personajului său Piotr Nikolaevici, demonstrativ, ca orice acuzator fără substanță, și vulnerabil cît încape, nu-l părăsește pe actor nici o secundă, provocînd un tip de umor de o mare finețe. Două personaje destul de palide în text, fără vînă, Mămica și Tăticul, devin aici sarea și piperul, în doze bine cîntărite, datorită Virginiei Mirea și lui Mihai Constantin, care aduc un anumit soi de sensibilitate și forță, de haz nebun din învîrtitul ochilor sau al
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
În lumina palidă a dimineții de toamnă, rețelele de sârmă ghimpată ce înconjoară penintenciarul Jilava strălucesc straniu, anuntându-mă că pătrund într-un teritoriu interzis muritorilor de rând: Fortul 13 Jilava, un loc în care durerea grăiește din spatele zidurilor pline de igrasie: Dacă vrei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
îmbrăcate în dungi se odihnesc pe o bancuță. Deasupra lor, o hartă politică a lumii, amintește de era sovietelor. În colț, o chiuvetă de porțelan a căpătat o nuanță ruginie. Sub ea, o pânză de păianjen părăsită strălucește în lumina palidă ce pătrunde prin gratiile ferestrei mici. Nici măcar păianjenul nu reușește să conviețuiască într-un loc în care moartea era la ordinea de zi... Epilog După „marea amnistie” a deținuților politici de la mijlocul deceniului șase, penitenciarul Jilava a mai funcționat timp
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]