49 matches
-
mai toată/ Scriindu-ne-o legendă minunată/ Despre femei cinstite - fată, soață -/ Ce credincioase-au fost întreaga viață;/ și de fățarnicii ce le-au trădat/ [...] Aceasta-ți dau spre ispășire.”683 Legenda femeilor cinstite este, cel puțin în intenție, o palinodie, cu siguranță Geoffrey Chaucer nu a fost străin de manuscrisele religioase care circulau în Evul Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților), eroinele lui fiind însă niște „sfinte ale lui Cupidon” 684 , așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bazeze pe ficțiune sau pe poezie, preferând o predică în proză, a cărei tematică o reprezintă păcatul și căința.104 Aceasta este urmată de cuvintele „Heere taketh the makere of this book his leve” 105 și de Retractarea lui Chaucer. Palinodia este mai mult decât surprinzătoare, autorul își condamnă operele ca fiind propovăduitoare ale păcatelor, le acuză de glorificarea viciilor. Cariera poetică a lui Chaucer este interesantă: a început cu o rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai toată/ Scriindu-ne-o legendă minunată/ Despre femei cinstite - fată, soață -/ Ce credincioase-au fost întreaga viață;/ și de fățarnicii ce le-au trădat/ [...] Aceasta-ți dau spre ispășire.”683 Legenda femeilor cinstite este, cel puțin în intenție, o palinodie, cu siguranță Geoffrey Chaucer nu a fost străin de manuscrisele religioase care circulau în Evul Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților), eroinele lui fiind însă niște „sfinte ale lui Cupidon” 684 , așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de concretă în vanitatea ei, încât devine singura posibilă. De aici, contradictoriul din care își hrănește deopotrivă voluptatea eșecului și neputința extazului, și care îl proiectează pe Cioran în esențial. În fond, existența îi e construită dintr-o serie de palinodii: totul Ă convingere, credință, idee, atitudine Ă se transformă în opusul său, dacă nu cumva are înscris din start, în chiar miezul său, reversul ironic. * Într-o scrisoare din 11 iulie 1972, Cioran spune: „Câteodată mă gândesc că sunt propriul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975, 606). Preferându-i Diavolului Ironia, Cioran glisează dinspre destin spre accident, dinspre eroic spre marginal. În cazul acesta, nici adevărul nu mai poate fi scris cu majusculă. De aici, suma de paradoxuri și de palinodii care-l construiesc pe Cioran, omul din spatele epistolelor către cei de-acasă. De fapt, fraza care instituie sigiliul ființei cioraniene mi se pare a fi următoarea: „totul se schimbă și totul rămâne la fel!” (19 februarie 1985, 421). Sunt cuvinte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
recunoscut Cioran în „postulatele contradictorii” ale acestui poem, în glisarea lentă a termenilor contrari care se neagă până la a se institui decisiv unul pe altul?! Fără doar și poate că rugăciunea ca blestem și blestemul ca rugăciune sunt ipostaze ale palinodiilor care-i articulează lui Cioran un sens. Într-o scrisoare către Noica, din 5 martie 1970 (593), Cioran e surprins să afle că, într-o variantă abandonată, acest poem se numise Nirvana. Continuă: „Nu mă pot împiedica să nu mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu contrariul a ceea ce susține la început”. Și comentează Cioran: „Așadar a luat drept joc revirimentul de la sfârșit! N-a înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt, pentru că un excurs existențial, măcinat de contradicții, întemeiat de palinodii și antinomii, e considerat simplă acrobație, joc, artificiu. În realitate, ar vrea să spună, el se torturează sau se sfâșie. Sunt cuvinte pe care el însuși le folosește și care vorbesc despre modul său de a se întemeia. Cu atât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-l acum crezând în miracolul frumuseții feminine, conjurate de amantul-narator cu elanul adorației aproape religioase. Ea este Anna Notaras, fiica megaducelui Lukas, o adevărată fiică a Bizanțului. Întâlnirile clandestine ale celor doi sunt tot atâtea prilejuri de mărturisire, suspiciune și palinodii, reflexe ale unor canoane retorice, culturale, ale unei educații sentimentale și religioase, dar și ale propriei firi, nescutite de ezitări și orgoliu. Jean Ange i se confesează iubitei până în cele mai mărunte detalii, biografice și sufletești, deși e repezit uneori
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Acosmei, are de luptat cu toate inerțiile de lectură ale unui cititor obișnuit să ceară de la poezie metaforă, simbolism și expresivitate formală (instanța auctorială îl avertizează de altfel onest chiar de la început, într-o inedită artă poetică ce deschide cartea, Palinodie, să nu ceară "argumente/ nici înveșmântarea ideii în materie sensibilă"). Și totuși, deși poemelor marca Acosmei pare a le lipsi orice intenție lirică, orice proiecție hiperbolică, orice propensiune spre mit, metaforă sau metafizică, cititorul nu trebuie să se resemneze. El
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în scrierile sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, se regăsesc modificate în versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer?); străvechi / cochilii luceau (Corabia înaltă). Se mai pot
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iar la Quasimodo întunecată / piatră (Thanatos Athanatos) și scriam strofe despre cel mai întunecat / miez al lucrurilor (Liguriei). Nu în ultimul rând, se remarcă adjectivul recurent caro: bucurie / cumplită, scumpă mie (Stăpânitorul gând, vv. 3-4), iubit / sânge al neamului sau (Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, vv. 59-60) sau, preadulcea tinerețe, mult mai dulce / decât ai faimei lauri (Amintirile, vv. 44 45), iar la Salvatore Quasimodo, prin al meu par vântul cel blând / a încetat să bată (Piața Fontana) context în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
coloră / nel mio sangue innocente / non ricolmar di lode, / non benedir, com'usa / per antică viltà l'umana gente; (vv. 108-116) Sopra un basso rilievo antico sepolcrale, dove una giovane morta è rappresentata în atto di partire, accomiatandosi dai suoi Palinodia al marchese Gino Capponi: Così vedendo, / e meditando sovra i larghi fogli / profondamente, del mio grave, antico / errore, e di me stesso, ebbi vergogna. (vv. 34-37) E di che tratto innanzi, / se al moderno și opponga îl tempo antico, / filosofando
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dell'idillio în Poesia e non poesia, Laterza, Bari, 1964, p. 112: Dove și trovi la poesia del Leopardi è già additato dalla comune coscienza critică, la quale, dopo avere accolto freddamente le Operette Morali, rifiutati i Paralipomeni e la Palinodia, accusava di prosaicità La Ginestra e altri cârmi, con atto risoluto e per opera del De Sanctis e facendo gridare i fanatici del patriottismo (dal Settembrini al Carducci), riconobbe altresì che le prime canzoni sono oratoria e oratoria di scuola
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiore del deserto); oscura / pietra (Thanatos Athanatos); oscuro / îl mio stato mortal (Le Ricordanze); scrivevo verși della più oscura / materia delle cose (Alla Liguria); terribile mă caro / dono del ciel (Îl pensiero dominante); è già dal caro / sangue de' suoi (Palinodia al marchese Gino Capponi); Îl caro tempo giovanil, più caro / che la fama e l'allor (Le Ricordanze); Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga (Piazza Fontana). 274 Floră da Legami, "Linguaggio presocratico în Quasimodo", Nell
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și în alte curente, astfel încât luată separat, ea nu poate fi un criteriu distinctiv. În scrierile filosofice postmoderne se observă, de asemenea, lipsa sistemelor, a tratatelor unitare și prevalența fragmentului (în tradiție nietzscheană), a eseului, a intertextualității și chiar a palinodiei 213. 3. Decanonizarea. De la "moartea lui Dumnezeu", "moartea autorului", "moartea omului" etc. se desfășoară la toate nivelurile un proces de demolare a autorității, decanonizare a culturii și demistificare a cunoașterii. Totul trebuie scos din tiparele și canoanele rigide care s-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
regimentării limbajului natural. 211 Cf. Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 96. 212 Nu toți scriitorii postmoderni consideră fragmentul un simbol al scriiturii postmoderne; de pildă, Lyotard crede mai degrabă că eseul este postmodern, iar fragmentul modern. 213 În strânsă legătură cu palinodia se află și o altă caracteristică a postmodernismului citatul considerat de unii critici drept figura postmodernă prin excelență. De exemplu, Antoine Compagnon afirmă că "opunându-se dogmelor coerenței, echilibrului și purității care fundamentaseră modernismul, postmodernismul reevaluează ambiguitatea, pluralitatea și coexistența
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de cărți. Nume dat cu ușoară ironie unui aragonez rustic. Bolșevică (< rus. bol’she, „mai mare“); de remarcat și jocul de cuvinte maximalist / marxist. Exemplara bibliografie a lui Carlos Anglada cuprinde și: crudul roman naturalist Carne de salon (1914), magnanima palinodie Spirit de salon (1914), de-acum depășitul manifest Cuvinte către Pegas (1917), notele de călătorie din La Început a fost vagonul pullman (1923) și cele patru numere numerotate ale revistei Zero (1924-1927) (n.a.). (Notele de sorginte comică din textul original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu reprezintă, fără o schimbare chiar de formă în șeful ministerului, care astăzi este acelaș din 1877 - 1878, în timpul acestor frumoase epitete, nu sânt acum singurul partid conservator și politic din țară tot după părerea aceluiaș d. Boerescu? După asemenea palinodii s-asculte d. Boerescu opinia tuturor și mai cu seamă a noilor săi amici, când se exprimă în particular asupra dumisale, și se va convinge că pentru toți, albi, roșii, conservatori, radicali, dumnealui este prețuitul domn Boerescu. [20 decembrie 1879
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
abatere de la realitate prin diferite strategii de discurs ale iconodulilor și detractorilor, autorul delimitează, fără să aibă aerul că ar face-o cu intenție, zona de „normalitate“ a discursului eminescologic, chiar dacă această zonă pare constituită mai mult din retrageri și palinodii. Discutarea valorizărilor negative ale lui Eminescu din epocă are rolul de a reînvia un climat canonic încă instabil, așa cum era pe când, de exemplu, Maiorescu scria Direcția nouă și Hasdeu îl persifla cu succes în gazetele umoristice. De ce ar fi importantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
de sertar” prin faptul că nu privesc în urmă cu mînie, nu denigrez „epoca”. Lucru prea puțin inteligent, unii s au grăbit s-o „înjure”, și, vai, nu dintre cei ce au suferit! Ce încredere poți să ai în ei? Palinodiile, volte-face-urile, schimbarea culorii cămășilor, răscroirea ținutelor, escamotările, mistificările, înlocuirea clișeelor vechi cu altele noi, etichetările abuzive, indignările artificiale, amneziile calculate, machiaverlîcurile etc. mă umplu de silă. Dacă a fost bine sau rău, frumos sau urît, nu mă hazardez să sintetizez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dispare. Aș putea să adaug că și scriu precum trăiesc: cu moderație. N-am abdicat încă de la regula de a nu-mi înmuia penița nici în eau de Cologne, nici în fiere. Mai bine tac decît să alternez apologia cu palinodia. Greșeala mea stă - sînt convins - în faptul că, știindu-mă imperfect, îi suspectez uneori și pe alții de imperfecțiune. Sînt rezervat în laudă, căci eu însumi o primesc cu greu. Să fie ăsta un păcat atît de respingător? *Azi (9
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme oscilează între elogiu și satiră, elogiu și palinodie, a dat drumul recent, într-un spectacol al cenaclului „Flacăra”, la încă una din afirmațiile sale piramidale: „Căci pînă la urmă, calul (apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau cu „perfectul sânge" ce este, după Dante, lichidul seminal; sau cu licori ca vinul, ginul și alte capitoase băuturi; sau cu materia, brună îndeobște, cu care dați autografe, zilnic, neantului, pe Klopapier... Când foaia s-a umplut de tot, palinodia este inutilă: căci oricât râcâiți sau ștergeți, transpar înscrisurile anterioare, la modul palimpsestic, domnul meu. Iar cum această foaie scrisă nu e, de obicei, decât o ciornă (în sensul unui text ratat), istoria dvs. ia sfârșit prin logica mototolire și
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]