31 matches
-
drept. În partea de vest a pronaosului se află cafasul, susținut de o grinda transversala, așezată pe două coloane de lemn. Biserică nu are pictură murala. Catapeteasma bisericii are cadrul din lemn de tei, brad și stejar. O sculptura de palmete din lemn împodobește fațadă catapatesmei bisericii. Icoanele împărătești sunt pictate în ulei pe spațiul chipului săpat în lemnul icoanei. Este o pictură slavo-bizantina, făcută de un pictor necunoscut, de o valoare artistică deosebită. După tradiția locală se zice că icoanele
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
față în față. Prezența acestor elemente arhitectonice denotă influențe orientale. În forma originală, planul fațadei era divizat pe toată lungimea sa de ferestre gemene, cu boltă romanică, având un singur canat, și ornamentate pe ancadrament cu motive de volută și palmetă. Datorită numeroaselor reconstrucții, doar patru ferestre își mai păstrează forma originală. La rizolitele de colț, deasupra cornișei divizoare sunt două geamuri care imită forma unei semiluni, acestea sunt împresurate de decorații semicirculare. Odinioară, intrarea principală se afla pe latura estică
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
deosebită finețe: se cunosc încă din secolele IV și III î.e.n. podoabe reproducând prin tehnica ciocănitului imagini de ființe umane și animale, motive scito-iraniene vegetale sau fantastice, brățări spiralice, lanțuri ornamentale obținute prin împletire de fibre sau îmbinări de inele, palmete și capete de animale stilizate, brățări cu capete de șarpe de tip elenistic, din tezaurele de la Pecica, Costești, Căpâlna, Stăncuța în județul Galați, etc. Pe întreg teritoriul geto-dacic exista o artă dacică a argintului, generalizată, începând din sec. III î.e.n.
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
identificat de către prof. Sorin Ulea ca fiind Dragoș Boul. Piatra funerară (165 x 66/55 x 27 cm) a marelui vornic se află în bună stare de conservare, având câmpul împărțit în trei zone egale, decorate fiecare cu câte patru palmete în relief plat, și o inscripție marginală în limba slavonă cu următorul conținut: "„Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu Nurod, vornic de Botoșani, care s-a săvârșit - veșnica lui pomenire - la veșnicele lăcașuri în anul 7000”" (1492). În zonele
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
se continuă la partea de jos. Prima fereastră din peretele sudic al naosului, care nu are corespondentă pe peretele nordic, are formă dreptunghiulară. Chenarul ei este format din ciubuce care se întretaie; el se termină la capete cu câte o palmetă, care imită un decor străvechi, întâlnit la bisericile din Asia Mică și din Armenia. Inginerul Gheorghe Balș, renumit istoric de artă, îl consideră singurul exemplar de sculptură armenească în arhitectura bisericească din secolele XIV-XVI. Arhimandritul dr. Zareh Baronian îl consideră
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
șterse și nu au putut fi descifrate. În peretele nordic se află o altă nișă unde se află mormântul Mariei, sora lui Ștefan cel Mare și soția hatmanului Șendrea. Lespedea sa funerară are în partea centrală opt inimi succesive în palmete, semipalmete și petale simple. De-a lungul marginilor este o inscripție în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina panului Șendrea portarul ... care s-a strămutat la lăcașul de veci și a fost
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]