1,151 matches
-
cu șarpe Alice Drogoreanu, Fang Dinu Flămând, Umbre și faleze Petru M. Haș, Cînd au venit imaginezii Dan Cristian Iordache, abel și eu Nicolae Jinga, retorica nigra Virgil Mihaiu, Lusoromână punte de vânt Iulia Militaru, Marea pipeadă Ioan T. Morar, Paloarea Lucia Negoiță, Dincolo de Barbaria Bogdan O. Popescu, Aerobiciclete Iacob Roman, Mere în iarbă Vlad Scutelnicu, Zaruri Adrian Suciu, Viața fără urmări Petre Tănăsoaica, Femeia lui Yerutonga Floarea Țuțuianu, Mărinimia ta Vladimir Udrescu, Dolor Cartea românească Daniel Bănulescu, Ce bine e
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 by http://confluente.ro/Premiile_revistei_observator_cultural_2011.html [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
prag apăru Sefora prima lui soție. O privi cu drag îmbătrănise și ea însă își păstra încă acel stil al ei de femeie foarte chibzuită. Sefora se opri în prag înspăimântată de chipul slăbit a lui Alexandru ce avea o paloare cadaverică apoi spuse: ,,Alexandru cei cu tine?” ,,Sunt pe moarte Sefora curând mă voi coborâ în mormânt. Dar să lăsăm asta mă bucur că te văd, ești exact așa cum eu mi-am imaginat că arăți, ai îmbătrânit atât de frumos
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1458290805.html [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
apoi frații și surorile sale, de unii dintre prietenii săi. În tot timpul acestor vizite el vedea pe fața celor cel vizitau o spaimă atunci când ei îl priveau și își dădea perfect seama că chipul său avea încrustat în el paloarea morții. Veniră și cei doi copii ai săi discută cu ei și deși ei îi arătau compasiune el avea impresia că lor le era milă de suferința lui așa cum le-ar fi fost probabil milă de orice alt om suferind
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1458290805.html [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de praful lor sperând să te ivești cu lucirea'ți adorată de a buzelor mele paloare deschise'a închinare în trista, sumbră așteptare a sorbirii tale mereu... prea amare! De: Bianca Aura Buta ... Citește mai mult Vine un timpcând lacrimile se oprescși tac!V'am mai spus asta nu'i așa?Cu ce înverșunare tac eleși
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
UCIGAȘĂ -amintire uitată- Pajiștea amiezii era adumbrită de neliniști. Era un noiembrie târziu, rece și neprielnic. Împlinisem 25 de ani și mă simțeam ca un acrobat vulnerabil la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
uitată- Pajiștea amiezii era adumbrită de neliniști. Era un noiembrie târziu, rece și neprielnic. Împlinisem 25 de ani și mă simțeam ca un acrobat vulnerabil la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și atunci, într-
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
cu inima, să simt, că nu-mi lipsește, Deși nu are loc de multe ori în piept, Din ea adun lumina și gândul înțelept. ***** Un spirit vestejit apari, învenindu-i calea, De nu ai drag de ea, și ți-ai urât paloarea, Și nu-i respecți acestei inimi legâmântul, Ce ea ți l-a făgăduit, umanizându-ți mitul. Iubește-o, fii cu ea, când doare și te frige, Și spune-i ce ai fi, de nu o vei putea atinge- Un om
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1444371634.html [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
ce-o să pleci La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morții: „O, dacă moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O, dacă moartea...) O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Radu_stanca_un_cneaz_valah_la_ion_ionescu_bucovu_1387364271.html [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt tren. - Da? Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426751267.html [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt tren. - Da? Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391774450.html [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > IUBIRE MUTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului cu virginala pufului paloare așteaptă păpădiile-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429251653.html [Corola-blog/BlogPost/353901_a_355230]
-
căutată, râul e tentant, Ploaia se dorește scut contra năduh, Când sărutul verii devine stresant! Sărutul toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă, în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară, Rătăcind, când plouă, reci picuri de sărut. Tu ai dat naturii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă, ca-n
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1402643390.html [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
ei se aprinseră luminile, iar, printr-un ochi din afara realității s-au privit unul pe altul, și au simțit libertatea miraculoasă a cântecului în nemărginirea sufletelor lor. Zâmbi când îi veni în minte primul ei,,da” și primul sărut, precum și paloarea unui obraz feciorelnic în mijlocul unei mărci a candorii, lumina ce se furișase pe chipurile celor doi adolescenți în irizări, răsăritul soarelui văzut ca o desfacer de aripi, dar și apusul ce li se înfățișase ca o desfacer în comete.Își
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1424006069.html [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
în văi și văile nu sunt, răcoarea adâncime le-mpreună; o aripă mi-acoperă plăpând pupila pîn-la sânge desfăcută, și cum cobor, și cum sub tălpi încerc s-alerg de noapte pietrele țestoare, abia-nțeleg din care parte-mi șterg palorile pe piept alunecoase.“ Așadar, în sanctuarl auster al meditației a pătruns dintr-odată aerul ce se deplasează spre miazăzi a întunericului de pământ. Imaginea lacustă îl împresoară pe poet, având impresia că se află în ceruri, fiind dezorientat își pipăie
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 by http://confluente.ro/Expresivitatea_poetica_ca_sis_al_florin_tene_1362217009.html [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
convins că fericirea pare înscrisă dinainte . Iar bucuria simulată este asemeni sentimentului cel simte naurfagiatul pe un țărm salvator :”și cum cobor , și cum sub tălpi încerc / s-aleg de noapte pietrele țestoase , /abia-nțeleg din care parte-mi șterg /palorile pe piept alunecoase.(„Insula-Punct de sprijin”). Mircea Ciobanu se admonestează cu amintirea . Iar amintirea este aceea care leagă mereu prezentul de trecut , un trecut în care răul făcut este preponderent celorlalte fapte de viață. Se consideră un nevinovat care nu
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Bucuria_simulata_si_fericirea_gandita_in_poezia_lui_mircea_al_florin_tene_1326794051.html [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
se manifestă prin palpitații, oboseală musculară, senzația de sufocare, dureri stomacale sau migrene, în funcție de sensibilitatea persoanei și de capacitatea sa de a rezista factorilor de stres. De asemenea, pot apărea modificări ale ritmului cardiac, transpirație în exces, tremurături, dilatarea pupilelor, paloare la nivelul tegumentelor. Deși nu este o regulă, anumite persoane anxioase pot suferi de atacuri de panică și, deși persoana nu-și poate justifica rațional fenomenul, pericolul perceput pare destul de real. Persoanele cu atac de panică par terorizate, așteptându-se
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi by http://revistaderecenzii.ro/mircea-ruicu-rolul-comunicarii-in-ameliorarea-anxietatii-si-depresiei-la-adolescenti/ [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
se destramă sub căldura de amiază către seară se strâng roată fetele cu cofe-n mână apă rece vin să scoată din adâncul de fântână doar un strigăt le zorește către casă de-ntârzie pe cer luna-și risipește larg paloarea argintie *** Referință Bibliografică: zi de vară / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1464932683.html [Corola-blog/BlogPost/383626_a_384955]
-
tot “echipamentul” presupus ca fiind indispensabil la întâlnirea cu zeii tutelari și spiritele locului. Îi îmbălsămam, îi pudram cu mirosul fructelor, unguente și balsamuri din flori, tulpini, amestecuri de ceaiuri, care acopereau pe de-întregul mirosul exalat, putrid, lividitatea și paloarea specifică erau înlăturate prin ungeri repetate, tamponări cu vată și cârpe moi și ude pentru a “îmbrăca” în final corpul înțepenit cu o “peliculă”, un fel de pastă de culoare vie care să dea impresia că trăiește. Pe mulți reușeam
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Oglinda îmi șoptește prin firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1443765002.html [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
cu flori sufletul... să trăiască între fiori. Nu există primăvară fără să aducă cea mai minunată floare. Într-un buchet de flori sunt o mie de mesaje și un curcubeu de culori. Casa fără floare e ca o lume emanând paloare.. • Viața însăși e o floare plină de nuanțe și culoare. Și florile vorbesc, dar niciodată nu bârfesc. Cu un compliment și o floare cucerești o inimă plină de candoare. Omule, plantează- ți în grădină o floare și te va lumina
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/harry_ross/canal [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
cu flori sufletul... să trăiască între fiori.• Nu există primăvară fără să aducă cea mai minunată floare.• Într-un buchet de flori sunt o mie de mesaje și un curcubeu de culori.• Casa fără floare e ca o lume emanând paloare..• Viața însăși e o floare plină de nuanțe și culoare.• Și florile vorbesc, dar niciodată nu bârfesc.• Cu un compliment și o floare cucerești o inimă plină de candoare.• Omule, plantează- ți în grădină o floare și te va lumina
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/harry_ross/canal [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Apă plată?” “Apă plată.” continua să mă consulte L. Când trenul a intrat în gara Oradea, nu-mi mai păsa de motivele Anei Karenina... ...dar trenul a oprit exact în locul în care era L....fără freza țepi, fără freza buzdugan. Paloarea lui m-a făcut să zâmbesc. Pentru prima dată îl simțeam stângaci. “Bine-ai venit!” îmi zise, încercând o strângere de braț...dar își retrase mâna, simțindu-se vulnerabil. “Suntem adulți, ce naiba! Ne purtăm ca doi puștani ... neexperimentați!” îmi ziceam
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Etajul_ix_oradea.html [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
albă un zâmbet se arată, O siderală faptură de care lumea e mirată, Că-i cu o stea încununată în a sa iubire, Se alintă că-i mai bine cu ea-n privire.. În voalul albei rochii se distinge o paloare, Un obrăjor frumos c-o ternă culoare, O siluetă somptuoasă și-atât de arătoasă, Înrămată în cea mai gingașă mireasă! Din pieptu-i dalb, somptuos și încă frăgeziu, În mici respirații îndoieli încă-i mai viu, Da într-o hotărâre ca
MINA NECALCULATĂ .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1455882458.html [Corola-blog/BlogPost/383367_a_384696]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MOARTEA ÎNGERULUI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului moartea îngerului Și îngeru-a căzut cu-aripa ruptă în omenescul lut amorf și greu paloarea se urca pe față-i suptă ca un blestem urzit de Dumnezeu Nici frunzele nu-i legănau sfârșitul nici păsări nu-i doineau la căpătâi, murise îngerul iubirii într-o seară când te ruga cu el ca să rămâi. La capul
MOARTEA ÎNGERULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Moartea_ingerului_leonid_iacob_1331462321.html [Corola-blog/BlogPost/366337_a_367666]
-
nemulțumită. - Noapte bună...! Sărut-mâna! Dezamăgirea ce se simțea pregnant în tonul cu care a salutat-o pe Emanuela nu poate fi descrisă în cuvinte... Emanuela își privi chipul în oglinda de la măsuța din dormitor. Chipul ei era încă acoperit de paloarea pe care o imprimase o zi atât de grea, inexplicabilă pentru ea, lungă cât o viață și scurtă cât o clipă. O zi concentrată prin întâmplări, dar despre care aproape nu ai ce povesti... ceva concret. O scoase din gândurile
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1433324063.html [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]