118 matches
-
și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul lui, cercetînd vasele subțiri de sînge, palpitul organelor. Ar fi fost înspăimântător să fie așa, dar nu era, toată lumea știa că domnul Schmeltzer nici nu băga în seamă cu cine stă de vorbă și se putea prea bine ca să-l strige "la tablă" pe "domnu' Mihail" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărate? - a Întrebat-o Nicu. ― Nu-i greu să-ți imaginezi ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Poate va reuși tati să-ți facă o asemenea bucurie. Mai exact, să trăim asemenea plăcere... a poveștilor adevărate... A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva ori și deodată i s-a părut că a pășit pe alt tărâm... „Uite cum poate să te subjuge o anumită stare emoțională! Te face să te rupi de realitate, plutind doar Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
descrie toate întâmplările incredibile, toate personajele care prind viață și mor, menținând un ton potolit, dar urmărind totodată o muzică interioară aparte. Poemul copilul mestecenilor descrie un peisaj imaginar, declarat ca atare, dar care își arată vinișoarele de sânge și palpitul vieții. Paradoxurile sunt, de fiecare dată, spuse pe tonul cel mai natural, frângând cu nepăsare convențiile logicii: "cu melancolie / prin Rusia / mestecenii își legănau votca / de-a lungul stepelor // n-am fost niciodată / pe-acolo // dar țin minte prea bine
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
nimic/ și acum risipa-i gata/ vine întristare, plata/ cailor de tras la dric.// vine sapa și lopata,/ vin strigările în plic,/ Am dat totul pe nimic/ și acum risipa-i gata" (Am dat totul pe nimic). Vorbeam de un palpit al versului depășind mecanismul de ceasornic al sonetului/ rondelului, de ceea ce adaugă gravitate temei fortuna labilis, de acel Timp știut, din chiar titlul culegerii: Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară,/ Ne-au fost cândva
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica lui George Drăghescu are simplitatea și transparența unui izvor ce țîșnește în miez
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
să poarte cititorul prin epoci și locuri îndepărtate, pe care le reconstituie cu măiestrie și cu minuție, să păstreze suspansul pe tot parcursul celor peste patru sute de pagini, să creeze o întreagă galerie de personaje secundare care dau viață și palpit poveștii. Cartea este alcătuită ca o poveste în ramă, care conține la rândul ei numeroase povești ale celor cu care destinul personajului principal se intersectează. Nemțoaica, tânărul amant al lui Kostas, scrie povestea vieții acestuia chiar la cererea personajului care
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
compozitorul ghicește un accent providențial, capabil «să perforeze timp și spațiu». Poate nu întîmplător, deja Quartetul pentru finele timpului, capodopera compusă în prizonieratul din Germania, conținea o pagină grav concentrată, Abîme d’oiseaux. Am spune că prăpăstuirea dramatică, nu doar palpitul zglobiu, se află în făgăduința de frumusețe pe care-o tăinuiește cîntul păsărilor. M-am bucurat, la lumina acestor memorabile repere, că expoziția de la care pornisem variațiunile noastre tematice, a avut intuiția unei deplasări a spațiului tradițional, că Olga Morărescu-Mărginean
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
tuturor conștiințelor de piață într-o armonie națională, pusă, evident, în slujba țărișoarei... Astfel încât în aliura de sfânt pământean a lui Agamiță, care-și zidește sufletul, manolic, întru progresul și înveșnicirea poporului, așa cum visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
acest poet neîncadrabil în vreuna din generațiile vieții sale ori în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
la condiția umană în sine, ca o cămașă prea strîmtă a unui ideal compromis, care plesnește. Nu e vorba de ceea ce s-ar putea numi o satiră, ci de o viziune antiumanistă (viziunea: un mod de-a generaliza fără limite palpitul metaforic) în care autorul induce propriul său defetism dezgustat și din partea căreia primește un reflex ce-l confirmă: „n-am nici un scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc planeții. Răspundem fiecare de teroarea acestui cosmos cald, de libertatea atomilor din noi de-a ne ucide, și de palpitul gurii care mușcă. Sideful de pe unghii are-un licăr de martor al teribilei explozii. Prizonier al cărnii, infinitul e generos: ne lasă-n patul morții încete - sora lui incestuoasă. Sonetul III Cel care poate descifra în ziua de trei octombrie
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
amănuntul, operație ce, evident, pînă la urmă trimite luminile necesare asupra ansamblului descompus și recompus astfel în mod salutar. Nu stufoasa producție îl atrage (în desișurile ei te poți lesne rătăci), ci pasajele reprezentative, astfel selectate încît să poată avea palpitul orientativ al unui ac de busolă: ,Orice poet, de la cei mai modești pînă la cei mai de seamă, poate fi comentat pe temeiul cîtorva din poemele sale. Nu-l micșorăm pe nici unul procedînd astfel; chiar scriind despre autor după ce am
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
jocul vibrațiilor dintre zenit și nadir, dintre orizontul ideal și cel apter. În felul său, și Ion Barbu expune o disperare, e drept, mult mai calmă, chiar imperceptibilă pentru ochiul neexersat. E disperarea poetului care constată că ,pierde" cântecul și palpitul vieții atunci când trebuie, sau când vrea să ,însumeze" înțelesurile experienței empirice. O disperare în fața limitelor, o asumare a precarității, o dramă cognitivă dar și existențială, trăită însă cu ceea ce la Bardu s-ar putea defini ca o adevătată senzualitate a
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Sorin Total se eliberează apoi, după 1971, de obsesia tehnicii narative, pentru a face loc ,poveștii", adică unei suite de întâmplări, organizate de imaginarul realist. În seria bănățeană, prozatorul este preocupat de construcțiile mai complicate și mai ales de redarea palpitului vieții de altădată. Hiperrealismul inspirat de noul roman se transformă într-un realism retro, apropiat de sensurile lui tradiționale. Sorin Titel nu a fost un talent spectaculos, surprinzător de la prima carte, nu a fost o revelație confirmată sau dezamăgitoare. A
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
Nache sunt , nu doar propun, o altă alternativă „să renască în măcar vitalitatea imaginației” este o formulare ce le exprimă deplin impulsul poetic inițial. Ca și visul, un „aliment tonic” poezia însuflețește și transfigurează , reînvie și dă lumii culoare, adâncime, palpit. Dincolo de inerții, obișnuințe, derizoriu, redescoperă bucuria simplităților esențiale. Mai presus decât constrângerile și împotriva lor, poezia face posibilă uimirea, o dimensiune a miraculosului. Universul devine roditor, fecund, plin, totul e „sămânță și freamăt” vital. A jubila înseamnă a trăi. Poezie
ANGELA NACHE „MIRACULUM” PREFAŢĂ DE MIRCEA IORGULESCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351007_a_352336]
-
lor social. Ele sunt văzute ori, mai exact spus, percepute printr-o senzualitate exacerbată până la strigăt (dar senzualitatea poeziei sale nu este strigată) care reprezintă pragul liminar de cunoaștere a poeziei feminine. Poeta este obsedată în a surprinde și transcrie palpitul vieții și al naturii: “Trupul și marea încercare/ Cu care-n splendoarea uimitei livezi: încerc să te-apropii/ Aștept să cutezi/ Aprinsa zăpada în raze de lună/ Cu care veghez/ Secunda în care cum sunt/ Și cum vin/ Ți-este
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
a se comporta a frunzelor desprinse de pe ramură ca un fel de detașare de viață. Și am rămas fixat pe sintagma legănîndu-se care pare să evoce mișcarea lor de cădere lentă, negrabnică. Este de fapt momentul cînd a încetat tremurul, palpitul vieții. Deodată, frunzele au renunțat, au abdicat de la viață. De-acum urmează alt drum, acela al morții. Și, dacă tot e vorba de o cădere și o așternere pe pămîntul primitor, dacă fiecare frunză îngroașe și sporește vraful, am căutat
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
Se vorbește despre minimalism, mizerabilism, autoreferențialitate, biografism, prozaism, joc, teribilism, textualism, spectaculos, vizual, în fine, contorsionări poetice de tot soiul într-o societate de consum. Poeții își caută formula poetică cea mai eficace în transpoziții estetice, o reflexie acordată la palpitul contemporan. Volumul Niciodată liman al doamnei Sabina Măduța se înscrie însă pe acordurile unui alt tip de poezie care se scrie la noi. E vorba de poezia care curge prin vene suav și somnoros și care-și solicită expresia în
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
Se vorbește despre minimalism, mizerabilism, autoreferențialitate, biografism, prozaism, joc, teribilism, textualism, spectaculos, vizual, în fine, contorsionări poetice de tot soiul într-o societate de consum. Poeții își caută formulă poetica cea mai eficace în transpoziții estetice, o reflexie acordată la palpitul contemporan. Volumul Niciodată liman al doamnei Sabina Măduța se înscrie însă pe acordurile unui alt tip de poezie care se scrie la noi. E vorba de poezia care curge prin vene suav și somnoros și care-și solicită expresia în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
Se vorbește despre minimalism, mizerabilism, autoreferențialitate, biografism, prozaism, joc, teribilism, textualism, spectaculos, vizual, în fine, contorsionări poetice de tot soiul într-o societate de consum. Poeții își caută formulă poetica cea mai eficace în transpoziții estetice, o reflexie acordată la palpitul contemporan.Volumul Niciodată liman al doamnei Sabina Măduța se înscrie însă pe acordurile unui alt tip de poezie care se scrie la noi. E vorba de poezia care curge prin vene suav și somnoros și care-și solicită expresia în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
suflet pe suflet ,rană pe rană ,rană îndrăgostită de cuțit ,să nu-mi mai întorc capul ,să nu-mi mai răsucesc sufletul ;la ce-mi folosește ? Să nu mă mai sfâșie și paralizeze mânia ,milă remușcarea ,împietrirea ,neiubirea și tot palpitul acesta naclăitor al hălcilor de suflet frământate de tăcere de păcate și de tortură că existăm ; existăm așa ,fără sens ,între pământ și cer între stele și noroi ;stele care sunt și ele doar pământ ,materie din materie ,așteptând nu-știu-de-ce
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
Lucrurile rezonează între ele, duplicitar, fiind percepute la nivelul unei "lucidități reci" (Novalis) a unui intelect în situația de martor ecran, ca un aparat de fotografiat care scoate la infinit, fără nici o triere, imaginile din fața lui. Lipsește exuberanța evenimentului unic, palpitul vital. În peisajul eminescian, golit, devitalizat se simte însă o presiune a timpului exterior asupra timpului interior, ca o scurgere a vaselor comunicante, care se influențează reciproc ca o "totalitate care se cuprinde pe sine". Astfel, ruina de afară produce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]