613 matches
-
cu mobilierul masiv din casele de altădată, o combinație de lemn, aerisit cu geamuri mari, generoase de cristal. Se creează, astfel, un soi de mister, de amorțeală animată doar de încurcături, firești după atîta petrecanie, de dorințe și senzualități ce palpită într-o lascivitate ușor ostenită. Purcărete mută complet accentele, interesul și miza. Povestea fraților Sebastian și Olivia, confuzia sexelor și identităților, firească într-o asemenea mahmureală, devine secundară aici. Fascinantă este pentru regizor viermuiala din casa Oliviei, raporturile de aici
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
din Amarul Tărg Străzi umede cum mîini transpirate din ganguri vechi vine damful de muced al începutului Lumii un reporter din Capitală ridică deasupra capului un porumbel să filmeze cu el depărtările. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda, încă palpitând, a unui înger. nici zi, nici noapte - doar rază fascinantă a morții strălucește. din slavi se prăbușește un cuvant uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre morțile mele (admiratorul) cineva se
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și de literatură sau, mai bine zis,... ah! Ce fluture minunat! Da-ți-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc, îmi strecoară-n suflet, ca prin mărarul proaspăt al copilăriei, o bucurie intimă, adîncă, astfel de fraze? „Ajuns acasă, îmbrăcă un halat vechi și se așeză preocupat la pian". „Conacul Dariei
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l și uimindu-l cu fiecare șoaptă ce îi strecura. Lucruri pe care el nu le știa despre sine; dar Satie i le amintise... O dîră sonoră; ca un autosărut; o dragoste fastuoasă - în
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi oculari De cristal de rocă. Care este rostul Ochilor voștri larg deschiși, Al orbitelor voastre Ca niște cristelnițe. Ce vedeți voi cu ele? M-
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
fără cuvinte strivește-mi buzele scrie. Incizie Depinzi de doza zilnică sau de sentimentul că ți-ai făcut bine treaba și faci zilnic aceleași drumuri, deși te-ai săturat de toate astea - ori poate că ai ales o viață dură, palpitând subteran degeaba simți că nu mai poți să schimbi nimic și că totul ar fi doar o altă trădare cu fiecare decizie pe care o iei te prinzi mai rău în dezordinea tragică a orașului în care soarele nu se
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
alături de el genera un fel de vibrație magnetică, însoțită de o grabă tulburată în toate mișcările vieții, resimțite ca pulsații sau tresăriri celulare; o ebrietate de numai cîteva clipe, în care germinau intuiții și așteptări de o intensitate aproape dureroasă. Palpitînd tot mai frenetic, celulele sale se ordonau în noi configurații, iar materia lor devenea imponderabilă, încît reverberația unei energii implacabile deschidea, la orizontul minții, ceva ca o fereastră către a doua conștiință. În momentele acelea, Valerian știa că, urmînd traseul
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
adolescență, o mătușă A adus-o în Bacău, dar orașul i-a ofeit o lume nesigură, vicleană și poate și mai nedreaptă decât cea din timpul copilăriei. Nici nu a ieșit bine din etapa adolescentină, la cei 17 ani, Eugenia palpitând de viață, se îmbată cu miresme încărcate de frumoase vise și asemenea fluturelui, se lasă atrasă de lumina lămpii și își arde aripile. Se încrede în iubitul ei, Relu, cu care va trăi timp de patru luni o frumoasă poveste
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite, continuă să respire, continuă să palpite, pe cerul nopții tale. Va veni o zi, o altă uluitoare zi, când fără cuvinte, apă și foc, sămânță și spirit, origine a lumilor, o nouă poveste tulburătoare de culoarea timpului va răsări în cerc și lumină, din templul sărutului
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu. Aura romanțioasă se destramă în raza constatării unor nervuri în care palpită un duh polemic. Să fie oare Eminescu reductibil la doctrina sa naționalistă, de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără a nega preeminența crezului național în opera politică a poetului, cercetătoarea scoate în relief alte teze ale acestuia, cu caracter
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
serveau de aliment flăcărilor, când spectacolul era vesel și armonia plăcută pentru mulțimea oarbă la auzul gemetelor confuze și surde ale nenorociților care ieșeau din vârtejurile de fum negru, fum de membre omenești, între trosnetul oaselor carbonizate și sfârâitul viscerelor palpitând încă. Dar oamenii cu judecată vor vedea că locul, secolul și materia nu-mi permit să examinez natura unui astfel de delict. Ar fi prea lung și în afara subiectului meu să arăt cât de necesară trebuie să fie o uniformitate
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
infanterist Nicolae Drăghici. „În toată România mai sunt doar 47 dintre noi” zice, cu liniște, generalul Tomescu. Patruzeci și șapte de Cavaleri ai Mantiei Albe în mijlocul a 22 de milioane de români. Ei sunt, fără vorbe mari, eroii. Și istoria palpitând de sânge viu și de amintiri. Ranița cu amintiri de front În casa de lângă biserica Küttl, unde generalul Tomescu locuiește din 1942, e răcoare și, câteodată, război. Fiindcă atunci când povestește, generalul nu se joacă de-a războiul: îl retrăiește. Scaunele
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
femeia simte din nou că trăiește. E plină de draci. S-ar certă și nu are cu cine. Tiroida-i de vină!! aproape că țipă și își duce mâna cu degete înmănușate până sub bărbie. Pipăie. Simte cum gușa-I palpita. Tiroidă asta, proastă că o porumbița... spune resemnata, în timp ce își ridică privirea către vitraliul, prin sticlă căruia, Duhul Sfânt zboară fără aripi. Vitraliul este doar un simulacru de artă veche, comandă sută la sută contemporană și în care artistul a
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
vișini a fost vîndută. Gaev - Radu Penciulescu a rămas suspendat în legendă și se mișcă firesc în prezent. Modern în arta să și conservator în viață. Nu s-a săturat nicicînd să sondeze lumea miraculoasă a teatrului, a timpului ce palpita lîngă el, cu el. Gaev e tot timpul lîngă noi. Chestiunea este să știi să-l vezi în norul de fum parfumat al pipei lui. Alătur acestei confesiuni un fragment din textul meu, publicat în volumul Maeștri ai teatrului românesc
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
la începutul lunii decembrie; la fiecare dintre edițiile succesive, ca și la aceasta, a IX-a, se cântă și o muzică funebră, "Recviemul" de Mozart sau alte opere menite a comemora seara în care pulsul geniului a încetat să mai palpite. De astă dată, fantastica "Muzică funebră francmasonică". Ceea ce este încă mai special în aceste festivaluri de iarnă se află, de fiecare dată, în ineditul ofertei muzicale: audiție și cercetare muzicologică. Teme nu inventate ci aduse în lumina care descoperă subiecte
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
știință e în schimb "combativa", "intervine activ", "ia atitudine". Foarte periculos pare a fi fost studiul limbii vechi - ocupație oricum retrogradă, contrazicînd izbîndă noului - care în plus lasă să se strecoare odată cu citatele nenumărate pericole ideologice: "în loc ca Dicționarul să palpite de curentul vieții noi, ne dă miros de tămîie, izma și fum de cădelnița" (p. 74), "în citatele Dicționarului abundă sfinții, babele și drăcii" (p. 78). Experiență sovietică e invocată și în acest caz: "desigur că au și ei un
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
mistica în plinul blazonului cioranian. Ci undeva spre marginea cîmpului heraldic. Dintru început am avut, năpraznic și copleșitor, senzația unui imens jurnal pe viață (le Journal d’un douteur), a unui scriitor-de-sineînsuș i (écrivain de soi-même). Cu timpul, desigur, am palpitat și la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul „meu” este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
o solidă cultură plastică (pentru imaginea la Legend, de pildă, s-a inspirat, în mod declarat, din pictura prerafaelită!). Și Gladiatorul are o energie plastică remarcabilă; nimic nu miroase a butaforie; Roma, străzile, cîmpurile, arenele - au substanță, autenticitate, expresivitate; totul palpită în ritmul unei tehnici cinematografice demne de anul 2000. Pentru că, între un film ca vechiul Spartacus și Gladiatorul de acum, au trecut patruzeci de ani de tehnică cinematografică! Ne aflăm într-o altă eră. La locul de filmare, în Malta
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
în mintea mea răsări și generalul roman, nemulțumit că Roma nu-i acordase niște favoruri și care, înainte de a muri, spusese: "Patrie ingrată, tu nu vei avea oasele mele". Rămas singur, m-am întors din nou cu fața spre cerul palpitând de stele, și făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă drumul... Am stat cu ochii închiși, numărând. Pe la cincizeci de secunde
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
îndură, într-o stare, la rîndul său, de primitivism și sălbăticie. Ca în Beckett, solitudinea nu e concentrare, distilare, luciditate progresivă, ci degradare: "Singurătatea scufundătorului; negoțul lui primejdios cu duhurile adîncului;/ Carnea cuvintelor sale dezghiocate pe țărm, sub necruțătoarea amiază/ Palpită spasmodic, neînțeleasă agonie a unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii,/ Neprovocînd niciun regret cu extincția lor" (ibidem). Pornind de la preceptele biblice, de la "alegoreza" Sfintei Scripturi, poetul ajunge a formula un catehism delirant al deznădejdii, al antirevelației, al sacrului vidat, ergo
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi acide/ picioare și mâini/ membre de scrum alergând /.../ somnul acestui anotimp/ șterge orașul desenat în cretă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
-i ținută și stil. The House of Sleep (Casa somnului, 1997, a cărui versiune românească va apărea în curînd la Ed. Polirom) este romanul prin care Coe face pasul din categoria consacraților în grupul select al maeștrilor. în paginile lui palpită patru destine întrepătrunse și două perioade care nu pot și nu vor să se delimiteze. Ideea e incitantă, exploatarea ei - fără cusur. O universitate este transformată peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sînt studenții
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
iarăși, firma. CROITORIE! La Tanti Elvira Nu de mult, într-un week-end splendid de toamnă blîndă și tandră, o parte din redacția noastră a poposit la Brăila. Un oraș, și el, bîntuit de povești fabuloase, de o viață cosmopolită ce palpita și la vedere, și în culise. Am încercat să redescoperim ceva din alt timp. Pașii noștrii străbăteau străzile unui oraș-ruină, unui oraș traumatizat parcă de un bombardament. Strada Regală are, de-o parte și de alta, case cu o arhitectură
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial și plîns la spînzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei. Așa cred că e mai omenește și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață chiar cînd are norocul succesului." Pădurea Spînzuraților a fost scrisă mai mult la Iași., unde romancierul, amenințat, la București, cu arestarea de austrieci, s-a refugiat
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]