348 matches
-
în spiritul și litera" gazetăriei noastre interbelice, mai precis a uneia din ramurile acestei gazetării, orientate spre agresivitate și șantaj (Petre Pandrea l-a botezat "acest Pamfil Șeicaru al lumii proletare"), adora grobianismul, scandalul de presă, năzuind a deveni un pamfletar temut. Jocul rațional ca și scrupulele morale erau date la o parte: "Cît despre tehnica sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
adora grobianismul, scandalul de presă, năzuind a deveni un pamfletar temut. Jocul rațional ca și scrupulele morale erau date la o parte: "Cît despre tehnica sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
de Alexandru George. Deceniul opt fusese unul prielnic posterității argheziene. De atunci, după 1980, am putea spune că înregistrăm declinul receptării. Reeditarea astăzi a cărților de critică de altădată nu ține locul necesarelor reevaluări din perspectiva actualității. Prozatorul Arghezi, îndeosebi pamfletarul (precaut cenzurat în perioada comunistă în edițiile de Scrieri), pare privilegiat în interpretările craioveanului Marian Victor Buciu din Celălalt Arghezi. Eseu de poetica retorică a prozei (1995) și ale clujeanului Ștefan Melancu din Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian (2001). Să mai
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
și rivalitățile literare, strategiile și tehnicile de dezinformare și discreditare a unor persoane, devenite într-o vreme cartea de vizită a revistei pe care o conducea. Despre "metoda" lui Barbu în bătăliile cu adversarii literari, Dan Ciachir scrie cu umor: " pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
un arsenal pur retoric. Urmează exemplele din textul supus analizei. Se dovedește astfel, aproape cu argumente juridice că nici una dintre afirmațiile criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se păzi de efectele potențial penale ale afirmațiilor sale. El își privește adversarul în ochi, expune întotdeauna cu seninătate probele (cel mai adesea irefutabile) care conduc spre o anumită concluzie. În cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
cabine de duș antiteroriste, cu băncuță, în care te poți închide în cazul unui atac, și în care poți să bei un pahar cu vin de Bordeaux, ca să te poți bucura, în liniște, de viață! Umorul e punctul forte al pamfletarului Moore. Altfel, acest "Fahrenheit" anti-Bush - un pamflet cînd sentimentaloid, cînd feroce, dar pururi subiectiv, ca orice pamflet - este, ca documentar, un anti-model. Intuind vulnerabilitatea propriului film, Michael Moore susținea, după premiere, că el nu face nici o diferență între ficțiune și
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
dă viață, cu aceeași "vervă acră", unei insolite meditații blagiene: Există inteligențe ce consumă doar mărgăritare; produc totuși numai căcăreze". Ar putea rosti și el, într-un glas cu Paul Georgescu, parafraza la celebrele vorbe finale ale lui Nero: "Ce pamfletar pierde România în mine!". Și tot în felul lor absolut excentric s-ar amuza, poate, de Inscripția pe tobă a lui Arghezi: "Scula asta are mare căutare / Niciodată golul n-a sunat mai tare". Se împlinesc în această toamnă 15
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
de ficțiune, adică în roman în mod special, nu știu ceva pe linia Arghezi, deși narațiunea sa corintică e o ofertă tentantă. Romanul Lina e o autoficțiune ratată, dar o autoficțiune într-un gen foarte la modă. Din zona publicisticii, pamfletarul Arghezi își exercită puterea de iradiere a unui model încă viu. Nu aș zice că investigația despre rezistența în timp a modelului creator Arghezi e greșit orientată. Productivitatea influenței unui scriitor e un criteriu de menținere în canon. Din punctul
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
atât un teren al amorsării diferitelor problematici socio-politice, un poligon al angajării, cât o modalitate de a se exprima și dezvălui. Lângă modelul publicistului Eminescu, arzând literalmente pentru fiecare filă de adevăr personal, netranzacțional, avem și modelul Arghezi, al necruțătorului pamfletar căruia i se ștersese complet din memorie numele actriței nimicite pe hârtie cu numai o zi înainte. Paginile de gazetă, pagini "la vedere", accesibile cititorului mediu, sunt și o formă de socializare. Autorul de ficțiuni dense, grele, pline de fantasme
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
câineî" După aceste diatribe, Mitropolitul își reconfirmă poziția arbitrară, deloc lezată de tonul eminescian: S-ar putea cita multe alte considerații ale lui Eminescu pe teme nu numai simplu religioase, ci chiar teologice." Aceasta este gazetărie xenofobă, poetul este un pamfletar extrem de coleric și nicidecum "însemnări" cu alură teologică/religioasă. Majoritatea textelor selectate de Fabian Anton (poeziile sunt mai puțin relevante și nu le iau în calcul) au fost publicate de Eminescu la "Timpul", câteva la "Curierul de Iași" și vreo
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
târziu va trece de la comunismul ultraortodox la fanatismul islamic. A ajuns să fie condamnat la tribunal pentru afirmații rasiste în conflict cu legea. Pe o pagină întreagă a unui ziar de mare tiraj el a demascat atunci cu delicii de pamfletar pe un „fals profet”, un stâlp al diversiunii. Ținta era Jean-Paul Sartre. Un locotenent al lui Garaudy, Jean Kanapa se va aproviziona și el din depozitul unor caracterizări zoologice. La urma urmei, va scrie el, Sartre e pur și simplu
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
am developa un film, reușind să rămânem nu cu imaginile, cât mai ales cu starea. Se pierde structura, se Înlocuiește cu o alta, prozodia caută să se adapteze, trecând de la o rimă riguroasă la una mai lejeră. Dar rămâne starea pamfletarului care se Îndrăgostește de ceea ce ironizează, efervescența tânărului și, de tânăr, orgoliul pertinent și elegant pe care numai viciile, sincopele din coerența conformistă, le poate conferi intelectualului. Resimțim, paradoxal la șaptezecistul Mircea Dinescu, influența deopotrivă a unui suprarealism, dar și
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
practică, notând că de fiecare dată autorul rămâne în esență poet, unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
se afirmă încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când George Baronzi, unul dintre primii noștri romancieri, publică Misterele Bucureștilor, având ca model Misterele Parisului, de Eugčne Sue. în aceeași epocă se impune, ca scriitor și ziarist, Anton Bacalbașa, un "pamfletar neostenit", cum îl caracteriza G. Călinescu. în epocile următoare, dar cu deosebire în perioada interbelică și cea contemporană, de pe malul brăilean al Dunării și-au luat avânt Gheorghe Banea, autor, printre altele, al impresionantului roman Zile de lazaret, în care
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
de Securitate, apar la televizor aroganți, cinici, mândrindu-se cu trecutul lor. Procesul comunismului nu trebuie lăsat în seama unor publiciști animați de invidii secrete sau de ambiția de a se afla, pentru câteva zile, în centrul atenției. Temperamentul de pamfletar nu ține loc de competență în judecarea faptelor semenilor. Ideal ar fi ca procesul comunismului să fie încredințat, ca oricare alt proces, unei instanțe juridice, ceea ce se va și întâmpla dacă se va da curs extraordinarei Plângeri penale înaintate de
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
I. Dobrescu, micșorat de răutățile lui Arghezi. De care nu scapă nimeni din specia care se cheamă, în Kuty, "bărbat de Stat, un termen intraductibil". Descriptibil, în schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o anecdotă cu proști, obosit de obsesii. El fu
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
țară după țară drum de glorie-i deschid.../ Până-n Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...”. Ironia se naște tocmai din punerea acestui vis de expansiune a Aliotmanului în antiteză cu „iubirea de moșie” a bătrânului „atât de simplu după vorbă după port”. Pamfletarul Eminescu intervine plenar abia atunci când pune în antiteză trecutul, „veacului de aur” care a întrerupt visul profetic al sultanului Osman, cu un prezent pe care „ni-l umplură saltimbancii și irozii”...
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
parte din această ultimă categorie. Ca polemist, Șeicaru este, fără îndoială, redutabil. Avea dreptate E. Lovinescu. Negru în cerul gurii, a inventat la noi limbajul mahalagesc. Doar T. Arghezi îl întrece în plasticitate, deși literatura noastră nu duce lipsă de pamfletari talentați. Nici Scrisoarea, nici Tejgheaua nu fac excepție. Autorul nu se mărginește la a inventaria cedările morale ale lui Sadoveanu și Arghezi de după instalarea puterii comuniste. Ambele texte reconstituie, minuțios, traseul, mult mai lung, al "colaborărilor" celor doi mari scriitori
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
și chiar de gestionarea dubioasă a unor fonduri guvernamentale. în bună parte, aceste acuzații sînt întemeiate. Nu însă pentru a le accepta sau respinge scriu acest articol. El mi-a fost prilejuit de o reflecție de natură morală. Mai toți pamfletarii și scriitorii cu care Șeicaru s-a războit, fie în atac, fie în apărare, sînt departe de a avea calitatea morală necesară într-o astfel de înfruntare. Cocea, Stancu, Dem. Theodorescu, Arghezi și ceilalți sînt din aceeași plămadă morală. Prea
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc ideile. Omul a fost consecvent în idei, în politică, în adversități. Caragiale e ludic, relativist, ironic, întorcînd-o adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
și Marele duce doboară, dărîma, sfărîmă și face praf cu prăjina tot, în ovații și urale". Și o alta mostră, care te îmbie să pui în paralelă figură unui Ivan cel Groaznic sau Petru cel Mare cu figură poetului și pamfletarului român, și el tar năzuros al raporturilor nu numai metaforice cu semenii: "Tarul te poate pofti la masă cu dragoste creștină și respectuos de rangul și de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva și te aruncă pe
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Corneliu Vadim Tudor sapă la fundamentul democrației din România de mai mulți ani. Obișnuință, în ceea ce îl privește, face ca la această oră, tribunul de care se făcea haz cu cîțiva ani în urmă sau care era privit drept un "pamfletar" talentat să fie considerat azi drept autorul unor derapări neașteptate. COTIDIANUL titrează pe pagina întîi Clasa politică se scufundă tot mai mult în mocirlă. Scandal de mahala cu CV Tudor, Emil Constantinescu, Rona Hartner și alții. Cînd știi despre ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
nu avea și amici hoți, întrucât el însuși era hotărât să-și câștige viața muncind), iar virulența împotriva politicienilor români de toate calibrele era vizibilă. Dacă ar fi avut un nivel decent de cultură, tânărul acesta ar fi fost un pamfletar redutabil, fiindcă avea asemenea stofă. închei portretul tânărului român stabilit la Veneția, întrucât articolul meu are un alt scop. Aș fi vrut să vorbesc aici și despre țiganii români, cu figuri lombroziene, așa-ziși muzicanți, care sufocă metrourile pariziene, precum și
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
arta disimulării, punându-se cu nerușinare în poziții de-un penibil incredibil. Maniera aberantă prin care își imaginează că duc lumea de nas nu depășește nivelul pisicii care își ascunde în nisip reziduurile intestinale." Chiar și digresiunile, care la alți pamfletari reprezintă scurte armistiții cu victimele, sunt la Mircea Mihăieș de un sarcasm nemilos: " Cineva spunea, de curând, că foștii demnitari continuă să se adreseze unul-altuia cu titlurile deținute pe când se aflau la putere: "domnule ministru", "domnule secretar-general al guvernului", "domnule
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
ministru", "domnule secretar-general al guvernului", "domnule premier"etc., etc. Oare de ce nu coboară cu apelativele până la Iepoca de Aur? De ce nu și "domnule contabil de la CAP", "domnule administrator de bloc", "domnule profesor ratat" sau chiar "domnule securist" și "domnule turnător"?" Pamfletarul are atitudinea unui adolescent intransigent, însetat de absolut și dezamăgit de toată lumea. El îi pune la zidul infamiei și pe pedeseriști și pe cederiști, fără să țină seama de deosebirea de situare istorică dintre ei. Cu aceeași furie oarbă îi
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]