13,486 matches
-
întălnit în sălile întunecoase ale revistei "Cronica" sau pe stradă, mișcându-se fără grabă și parcă neatent la lume, în timp ce ochiul său înregistra cu siguranță forme și culori, descifra sensuri, articula idei, în slujba cărora a pus deopotrivă penelul și pana. Era, neîndoielnic, un artist aparte, al cărui mesaj nu era lesne sesizabil și nici nu sugera prea ușor analogii cu altele. Când Virgil Mocanu i-a dedicat o monografie, la mijlocul anilor '80, după ce pictorul traversase decenii de căutări, experimente, dileme
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
negustorilor, meseriașilor și liberilor profesioniști români, din 1927, care aduce lumină asupra unui "detaliu ignorat" care "intră astfel în atenția cercetătorilor". Margareta Feraru "readuce în memorie" contribuția publicației La Nation Roumaine la cunoașterea preocupărilor eminesciene ale lui E. Lovinescu, prin pana lui Ionel Jianu. Încă un minuscul text lovinescian recuperat datorită atestării agendei", reține Gabriela Omăt în Semnalul din mai 1939. La fel, portretul lui Mateiu Caragiale din Memorii III, a cărui variantă din Facla "este astăzi practic necunoscută", după cum este
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
sunt un mare poet sârb/ Sau măcar unul care promite)/ Să mi le facă nevasta cât ai bate din palme") cântărețul balcanic plânge cu un ochi, râde cu altul, trăind deopotrivă suferințele, cât și bucuriile vieții bizantine: Cronicarul/ desenează cu pana din aripă de înger/ Litere mari, negre și indescifrabile/ Descrierea naturii în oglindă/... Cu mâna dreaptă scrie, stânga i se usucă,/ Prefăcându-se în aur curat."(Ivan Lalici). Ioan Flora, Antologia poeziei sârbe (sec. XIII-XX). Ed. Cartea Românească, 1999
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Gheorghiță îi pune lui Rosetti cîte o căciuliță cu moț și o pătură pe spate. Oamenii din stația lui 311 s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi, ăsta e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe Gheorghiță și la televizor, la "Știrile de Acasă", cocoțat în brațele statuii, cu un steag găurit. Nevasta lui, o slabă tristă, a declarat reporterilor că omul ei îl iubește pe Rosetti
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
elucubrațiile dlui Baboi dintr-o notă ironică a dlui C. Stănescu din A.L.A. din 3 decembrie. Dl Baboi declară (iarăși o declarație) fără să clipească, în articolul cu pricina că a "primit poruncă de la cer să pună mîna pe pană, spunîndu-le o dojană denigratorilor neamului: "Ajunge, nu ne mai suciți și răsuciți cuțitele în rană"". Denigratorii sînt Adrian Marino, Marko Bella (sic), Gabriela Adameșteanu (sic), Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu, Țepeneag ș.a. "Înarmați cu venin afgan, antrax, ninje, stilouri și umbrele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
mai mult de o jumătate de oră) în locuri interzise și toți, dar absolut toți, joacă comedia luminilor de avarie, ca o convenție între ei și polițiști, de ai zice că toate bordurile Parisului sînt ornate cu mașini rămase în pană, care clipesc alarmate. îmi plac că sînt nervoși fără să-și piardă politețea care le-a intrat în sînge, că sînt șic chiar cînd n-au bani, că sînt boemi chiar cînd au. Că au comedii excepționale și că își
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul ochiului, de pildă, este exploatat în regim decorativ prin motivul penei de păun, în regim magico-simbolic prin schematizarea și multiplicarea reperului anatomic și în regim spiritual prin aluzia la triunghiul mistic. Toate acestea, însă, se fundamentează pe o gîndire plastică al cărei tonus este de-a dreptul uluitor și pe o
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
pe nisipuri mișcătoare, întocmai cum, în nici unul din paragrafe, nu se preschimbă într-o celebrare a sinelui, într-un balsam de vanități rănite, într-o poartă deschisă a lichidării de conturi, cu viii și morții. O înnăscută strategie îi conduce pana, în potolita lumină a unui temperament echilibrat, limpezit prin multiplele filtre ale unei profesiuni - aceea de critic și istoric literar - cu riguroase criterii de verificare a vieții ca text și a expresiei ca verdict. Dacă jurnalul-bază, din junețe ținut, s-
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
André Breton își publică celebrele Manifeste abia în 1924), Urmuz apare în situația absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele cîteva "însemnări răzlețe" descoperite de Sașa Pană în celebrul cufăr plin de pagini re- și răs-copiate, fac obiectul primei apariții editoriale, în 1930, și rămîn ca mostră a unor inginerii lingvistice fără precedent la noi și aiurea. Mutațiile așa-zicînd informaționale se produc prin specularea echivocului, prin dereglarea
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
proeminente sau mai palide, dar evocate într-un stil scânteietor, cu o plăcere deloc îngăduitoare când e vorba de cotarea valorii. Dacă subiecții nu sunt scriitori, decât cu insule de valoare, atunci ei devin veritabile personaje literare picante, ieșite de sub pana criticului conștient de talentul său portretistic. Ce ar face cu acest talent Florin Faifer în ipostaza de memorialist al lumii literare ieșene? Nu înaintez în acest gând, pentru că nu vreau să-l încurajez (a se citi oblic). Slujitor al Mnemosynei
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
patru luni de cînd se scurgea gazul și ne întîlneam cu toții în barul Comulada și-n sălile de biliard din locaul Juventud, parcă trecuseră ani de atunci. Doamna Anita m-a primit într-un halat mov de mătase tivit cu pene de marabu, șters și urît, cu un prosop pe umăr și un pahar de vin în mînă. Era dintr-un sat din Almerita, al cărui nume l-am auzit rostit pentru prima oară de căpitanul Blay: "Cuevas de Almanzora. Ținea
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
de stupid-naivă a unei poezii ca Mortua est, încît n-are rost să ne ocupăm de ele. "Ce însemnează dar un vis ce-și moaie aripa-n amar?", se întreabă Gr. Gellianu. Și comentează: "În concepțiunea poetului de ce culoare erau penele acestei aripe și ce întindere de lac sau de mare are acel amar?" Nu e nimic de zis. Aron Densusianu (reprodus cu studiul din mai multe numere ale Revistei critic-literare din anii 1894-1896, deși capitolul din Istoria limbei și literaturei
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
exclusiv de factorii materiali: "Elogiul industriei care fertilizează totul și răspîndește pretutindeni abundență și viață este elocvent". În concepția lor lejer optimistă, "progresul (...) înlocuiește mîntuirea". Drept corolar, "îndrăzneala enciclopediștilor se manifestă îndeosebi față de religie". Lucrurile se înfățișează întocmai ca sub pana contemporanului nostru, Adrian Marino, acest succesor al celebrei întreprinderi a lui Diderot: "Peste tot în Enciclopedia lui Diderot credința religioasă apare drept «superstiție pusă în mișcare». A trece prin tăișul sabiei tot ce ține de teologie, această intenție a lui
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
pe o cale specifică (estetică) a armoniei. Ieșind din gravitația factologică, din sfera brut emoțională, el interpune, așa cum arată Marin Mincu, între mărturia sa și realul periculos, un "tampon metafizic", un "căluș celest" care e dat de elaborarea stilistică. Sub pana lui Adrian Popescu, stilul dobîndește o accepție paradisiacă. Rafinamentul d-sale e o soluție a (auto)contemplației absolutorii. Sentimentele se dizolvă în subtilitatea scriiturii, revin, sublimate, în compoziția ornamentului. Astfel erosul are parte de-o asemenea înscriere în decorativ, în
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
ține de "textistență"; nu numai că autorul percepe realul ca pe un uriaș text care se autogenerează (de aici coexistența tendințelor "realiste", cu cele ludic-manieriste), dar reușește să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul trepidant al vieții tel quel: "Pană Ioana și cititul din Lermontov: , ...Revin în cameră. Virgil și colocviul de mîine. Scriu.(...) Oglindă purtată de-a lungul unui drum... Stendhal. Verosimilul? Aristotel...Cam așa. Fumez. Mă voi odihni." Sînt notații eliptice, telegrafice care nu par să aibă alt
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
de iatagan, a capului unui tânăr pentru vina de a-i fi scăpat din ceașca tremurată de emoție, stropi de cafea pe feregeaua pașei. În această monografie, totul decurge din ritualul tipic vieții care, privită de la distanța timpului nostru prin pana lui Ion Ghica, pare o comedie polifonic compusă, ca o cantată. În cazul de față, instrumentele diferite fiind cele ale scrisului, efectele ce decurg din ele își multiplică șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
a intrat în ceață, în ordine inversă. Reprezentanții oficialităților au dat înapoi pe toată linia, declarînd că au fost greșit înțeleși de presă. Nu s-a putut afla nici măcar cine este autorul știrii și cum s-a ajuns de la o pană de motor a șalupei lui Vîntu, la gravul accident pe care l-ar fi suferit. Dar poate că la fel de interesant e că "victima" nu s-a grăbit să dezmintă știrea, ci a lăsat mass-media să fabuleze pe seama lui pînă tîrziu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
Mă îndoiesc de asemenea că un corespondent al acestui post tv s-a ținut după SOV, fiindcă atunci n-ar mai fi dat această știre. Ceva însă, după cum a recunoscut Vîntu însuși, s-a întîmplat. Șalupa lui a avut o pană și a fost remorcată. "A dracului șalupă, ar zice Caracudi al lui Caragiale, cum rămîne ea în pană tocmai cînd urlă presa că proprietarul ei vrea să-și ia tălpășița din România." Cum nu-și poate pune asemenea întrebări, Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
n-ar mai fi dat această știre. Ceva însă, după cum a recunoscut Vîntu însuși, s-a întîmplat. Șalupa lui a avut o pană și a fost remorcată. "A dracului șalupă, ar zice Caracudi al lui Caragiale, cum rămîne ea în pană tocmai cînd urlă presa că proprietarul ei vrea să-și ia tălpășița din România." Cum nu-și poate pune asemenea întrebări, Cronicarul nu poate decît să-l deplîngă pe SOV că e proprietarul unei gioarse al cărei motor l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
într-un poem cu început de basm fantastic: "a fost odată ca niciodată o femeie care s-a așezat la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă moda P.C.-urilor) și-a scris un poem lung cu pene de struț și coadă de păun de era tare împodobit poemul ăsta și parcă nici nu era un poem era o scrisoare de adio..."(15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur spirit postmodern, cu
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
cu sunetul pe care-l scoate fumul/ la prima aprindere a focului// Focul acela stins de mult, răvășit/ de un arc întunecos// La gura peșterii desenez bolovani/ tot mai mari străpunși de un cerb" (Grota). Am putea spune că sub pana lui Ion Stratan acel crepuscul al modelelor (fie și al modelor!) lirice pe care-l reprezintă parodia se preschimbă, mirabil, într-un nou revărsat de zori... Ion Stratan - Biblioteca de dinamită, Cuvînt înainte de Călin-Andrei Mihăilescu. Postfață de Octavian Soviany, Ed.
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
felul de teorii îngurgitate pe nemestecate și dovedind un urechism înspăimântător. Rareori am văzut un mirean folosind un limbaj popesc atât de grețos și risipind atâta energie pentru a susține cele mai jalnice poncife ale fundamentalismului de drept teoctistic. în pană de inspirație, Mădălin Voicu a lăsat-o mai moale, admițând că dacă el și ai săi nu vor fi forțați "să ia lumină" la malul mării, totul e O.K. Biruit de argumentele preopinenților, dl Voicu n-a mai reacționat
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
parentală - se circumscriu sferei personajelor nerăsfățate de autoare, pentru care copiii par să cumuleze, prin generații succesive, defectele părinților. Experiențele traumatizante și insatisfacțiile infantile își pun pecetea asupra întregii lor existențe". Mecanismul transmiterii unui rău prenatal se complică uneori, sub pana Hortensiei Papadat-Bengescu, pe calea unei părelnice negări, care nu e însă o izbăvire, ci o altă înfățișare, distorsionată, a aberației. Poate că, sub simulacrul unei eliberări, perversitatea sporește: Este interesant cum exacerbarea viciului unuia dintre părinți creează în progenituri un
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pe cei doi actori importanți ai Teatrului de Comedie. Dintr-o regretabilă eroare s-a strecurat o greșeală în cronica din numărul trecut, Dracul vorbește românește. Numele actriței care o interpretează savuros pe Cleo din Viitorul e maculatură este Liliana Pană. Ne cerem scuzele cuvenite.
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
distanțați de entuziasmul gregar, cultivatori ai unui stil dens și acribios, evitînd afectarea, inflația, redundanța. Un stil sobru, al estetizării ideilor și atitudinilor: "Observi diferența dintre el și omul care, oricît ar încerca să se ascundă, radiază, se umflă în pene întrucît expune o idee pe care o socotește originală sau îndrăzneață... Din același motiv, Nae Ionescu rămîne egal cu sine și nu e vehement, retoric, vaticinar, nu ridică niciodată tonul - iarăși o asemănare cu Caragiale. Și astfel fiind, nu frizează
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]