190 matches
-
că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a ceea ce gîndește sau declară, ceea ce, dacă cercetăm cu atenție, nu e atît de groaznic, Întrucît bărbatul, după cum ne Învață Perogrullo, se supune, dimpotrivă, dictatului propriului aparat genital sau digestiv. — Nu-mi trînti atîtea vorbe, Fermín, că ți se vede panașul. Dacă ai ceva de spus, sintetizează. Atunci uite, ți-o spun În succintă esență: asta nu are față să se mărite cu Cascorro. — A, nu? Și de ce avea față, ia să vedem? Fermín se apropie de mine cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de spaimă și cu fața plină de sânge, se afla Cecco Angiolieri. Încă tremurând de surescitare, Dante se rezemă de o coloană. Lăsă arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
formau escorta capturii domnești, călăreau tăcuți, aproape unul de celălalt. Fuseseră recrutați din stepele tătare și erau în stare de orice crimă, pentru o pungă de bani în plus. Împlătoșați, pe cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare mișcare a cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
aproape, din păcate. La fel, la noi, cu celebrul caz al Elenei Ceaușescu, devenită „savant de renume mondial”, cum titra aproape zilnic presa de partid. Pentru o semianalfabetă, mormanul de articole științifice, cărți, titluri academice primite erau, ca și azi, panașul fără de care orice dictator/impostor nu se simte centrul lumii sale. Am considerat mereu - de când am început să înțeleg asta - că dictatura e o formă majoră de impostură. Cu consecințe, adesea, tragice. Căci, să nu uităm, au fost universități și
Școala care ne lipsește () [Corola-blog/BlogPost/338521_a_339850]
-
schimbe soarta, greierașul Porni să cucerească-n zbor orașul, Cântând manele, demn și fără frică. Ajuns vedetă (-n duo cu cosașul), Aplaudat chiar și de turturică, Își înălță o vilă c-o amică, Spre-a-și etala, cam prea semeț, panașul. Aflând de-acest succes printr-un expert, Furnica a-ncercat, cu vitejie, Să-i ceară invitații la concert. Deci, cu „mărinimie”, noul star I-a dat doar un bilet la galerie ... La cea săpată-n vechiul furnicar! PEȘTII ... CREATORI Cândva
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
doua partiție, în câmp de argint, se află un roșior văzut din profil, călare pe un cal negru. El poartă tunică roșie, cu paspoaluri albe în crucea Sfântului Andrei, pantaloni asemenea, cu cizme negre, chipiu ornamentat cu roșu și cu panaș asemenea. La stânga are încinsă teaca sabiei, de argint, iar în brațul drept roșiorul ține o sabie tot de argint. Cu mâna stângă ține frâul calului, înșeuat cu gri, care este în galop spre dreapta. În vârful scutului, în câmp
HOTĂRÂRE nr. 1.100 din 4 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288365]
-
namilă în armură roșie, lucitoare, cu orificii pe brațe, piept și picioare, mascate cu solzi portocalii, orificii prin care, pe timp de luptă, țâșneau raze fierbinți.Pe cap purta un coif auriu, cu un minitun în vârf, mascat de false panașuri, prin care, în luptă, arunca fulgere surprinzătoare. Era înzestrat cu puteri supranaturale, astfel că, atunci când se înfuria, îi ieșeau jeturi de raze și flăcări din ochi, din gură, din piept, ori din picioare, transformându-se într-un vârtej de foc
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
celălalt al localului, dar semănînd mai degrabă cu Mulenrujul recent al superbei Nicole Kidman, frenetic-americănesc! Iluzie! Pînă în secunda în care se opri lîngă nasu-mi adulmecător una din frumoasele nopții, lăsînd să aterizeze pe carnet o pană smulsă din parfumatul panaș roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care, iată, nu a reușit să-mi fure nici pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Robert Car. Eleganță cu tocuri roșiitc "Eleganță cu tocuri roșii" În secolul următor, la curțile Franței, tinerilor eleganți și sfidători li se va spune, când cu invidie, când cu dispreț, muguets (la propriu: „lăcrămioare”; la figurat, familiar: „tineri eleganți”), plumets („panașe”), dar mai ales petits-maîtres (cuvânt cu cuvânt - „micii stăpâni”, iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi cu folos o mulțime de cărți, parte traduse și În română, spre a Înțelege mai bine complicata Întrețesere de sentimente, gesturi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
întreaga priveliște părea nemișcată ca o pictură; într-un colț stăteau înghesuite corăbiile ancorate; fluviul își rotunjea șerpuirea la poalele colinelor înverzite și insulele lunguiețe păreau, pe fața apei, ca niște pești mari, încremeniți pe loc. Coșurile uzinelor scoteau uriașe panașuri cafenii, cu vîrful luat de vînt. Se auzea vuietul turnătoriilor, laolaltă cu sunetul limpede al clopotelor de la bisericile ce se înălțau prin ceață. Copacii goi de pe bulevarde apăreau printre case ca niște mărăcini violeți, iar acoperișurile, lucind de ploaie, sclipeau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o lume aparte, de visători și inadaptabili, de cheflii simpatici și ratați întristători, aceea care, mai ales la căderea nopții, se perindă în paginile acestor ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce se apropie. Glume, farse (crude, uneori), dueluri ale vorbelor de spirit, dar și jalnice
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
n-o să mori în această călătorie, pînă n-o să vezi pe mare două dricuri: primul, făcut nu de-o mînă omenească, iar al doilea, făcut din lemnul unui copac din America. Ă Da, da! Ciudată priveliște, Fedallah! Un dric cu panaș plutind pe ocean, cu valurile în chip de dricari! Ha, ha.! N-o să vedem prea curînd o asemenea priveliște. Ă Și totuși, fie că mă crezi sau nu, bătrîne, nu vei putea să mori înainte de a o vedea. Ă Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ciopraga, Lit. rom., 721-724; Leon, Umbre, II, 104-107; Antonescu, Scriitori, 137-149; Bârsănescu, Medalioane, 112-116; Dicț. scriit. rom., I, 339-341; Mircea Mancaș, Un critic uitat: Octav Botez, RL, 1995, 8; Gavril Istrate, Discreția cărturarului, L, 1996, 18; Florin Faifer, Onestitatea ca panaș, DL, 1997, 26. F.F.
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
falnic, copacii : un plop, un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii, săbii de papură scoteau din teci panașe cafenii. Apa se domolea în iazul cu hatie și cu opust. Balta avea pește din care se lua vamă cu crâsnicul și cu volocul. Măcinând la sfatul soboarelor, moara uruia liniștită. Iarna, roțile din lemn se sleiau în gheață, primăvara
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles: — Moda, bat-o vina! Un nou ordin acoperă pentru o clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată că cel vizat poartă drept unic armament de fensiv doar un coif cu vizieră și apărătoare de ceafă. Se uită mirat spre Vittelius, însă acesta clipește întruna încruntat. Un gând incomod a început
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe pline de pete, pe care mi-i înfățișă drept frații săi. Abia făcuserăm câțiva pași că un ofițer castilian veni să se posteze împreună cu oamenii săi de-a curmezișul drumului. Făcându-mi semn să nu mă mișc, Hans i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu scutul și panașul albe ca zăpada, s-a ivit în luminiș. Sacripant i-a aruncat o privire fioroasă și, neașteptând ca acesta să se apropie, l-a provocat la luptă. Străinul, fără a răspunde acestor semne de dușmănie, s-a pus în gardă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apropiindu-se ceea ce părea a fi un curier, cu sac și corn la gât. Când a ajuns lângă ei, străinul s-a oprit și l-a întrebat pe Sacripant dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a dat o asemenea misiune, dar se supuse poruncii împărătești, fără a-și îngădui să închine o zi măcar, alesei inimii sale. El s-a grăbit spre Calais îmbarcându-se fără zăbavă pentru Anglia. BRADAMANTA ȘI ROGERO Bradamanta, cavalerul cu panaș și scut alb, despre a cărei neașteptată apariție și întâlnire cu Sacripant am mai vorbit, se afla în căutarea lui Rogero, de care întâmplarea a despărțit-o aproape la începutul cunoștinței lor. După scurta-i luptă cu Sacripant, Bradamanta își
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul domnitor al Țării Românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nouă, În care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Era de așteptat, dar mai periculoase pentru galerie s-au dovedit trădările celor șase sau șapte artiști plastici adevărați pe care Harry i-a descoperit pe parcurs. Oferea prima șansă în viață unui puștan, îi promova creația cu inspirația și panașul obișnuit, îi organiza o piață, începea să obțină și un profit confortabil și pe urmă, după două sau trei expoziții, artistul cu pricina fugea la o galerie din New York. Aceasta era problema amplasării la Chicago, iar Harry înțelegea că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]