314 matches
-
ele făcea o mișcare greșită, supraveghetorul trăgea în ea imediat. Femeile rîdeau vesele la fiecare detunătură a revolverului și cîntau tot mai tare, în timp ce un cadavru cădea încet, încet la fund și dispărea sub apă. Defilarea femeilor goale își are pandantul în altă imagine-cheie, de data aceasta desprinsă din coșmarurile noastre, ale tuturor dintr-o anumită generație, dar trăite în timpul zilei, aceea a cortegiilor de indivizi mărșăluind cu brațul ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
întâlnirii ("căci îndepărtarea e un vis, speranța că la capătul ei toate frumusețile sunt posibile") se transformă ulterior în certitudinea trădării, anulată în finalul de o cruzime deconcertantă de aflarea adevăratului motiv al întârzierii: moartea femeii. Tema iubirii face astfel pandant cu cea a așteptării, căci în prozele lui Teodor Mazilu dragostea este întotdeauna unilaterală, în sensul că avem acces numai la temerile unuia dintre cei doi. Se poate vorbi chiar și de o simetrie a volumului pornind de la cele două
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
dimensiune cuprinzătoare în care naturalul și supranaturalul (există această percepție diferențiată, cu toate că linia de demarcație este extrem de labilă, de permeabilă) formează un tot unitar. Din această cauză, experiența mistică se apropie mult de credință, se autolegitimează prin tradiție și devine pandantul experienței comune (pozitive). Lévy-Bruhl subliniază în repetate rânduri că populațiile primitive nu au sentimentul ordinii naturii, necesar pentru explicații de ordin rațional, și de aceea apelează la cele mistice. Asta nu înseamnă că lumea lor este una inarticulată, dominată de
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
zi dimineață. Invitații speciali ai acestei ediții sunt fondatorul SMURD, doctorul Raed Arafat (v-am mai povestit despre admirația pe care i-o port) și Coordonatorul SMURD București, doctorul Bogdan Oprită, care, fiind făcut din aceeași plămada, îi face un pandant excelent doctorului Arafat. Ce-a ieșit puteți vedea în noaptea asta, de la 12.30 pe Prima TV sau mâine, duminică, de la 12.30 ziua pe același canal. Vizionare plăcută și sănătate de fier! SMURD a început ca o structură voluntară
Cum am devenit voluntar SMURD by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82548_a_83873]
-
Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții și al morții. Căci, cum citește-se în Sub pecetea tainei: "Peste toată această pâclă roșie se lasă grea o perdea neagră." 1 "Matematicienii și
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
diversității și dificultăților interpretative. Totuși, atunci când situația o impune, aceasta se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În fine, remarc ultimul capitol al cărții, în care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al mărginii e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a artistului
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
le-a expus la Villa du Jardin Alpin se organizează impecabil în circuitul expoziției și comunică perfect cu sculptură lui Jean Zund, cel de-al doilea expozant. Pietrele și bronzurile acestuia, sobre și riguros motivate în ele însele, creează un pandant în ordine tridimensională pentru pictură, dar asigura și extensia acesteia din imponderabila culorii în sonoritatea frusta a materiei.
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
cu locurile și cu aproape toate personajele cărții. Naratorul e un tanar întors de curand din Germania unde și-a continuat studiile de filosofie începute în țară. Ne aflăm în jurul anului 1926. Cameră din casă părinteasca și Bucureștiul interbelic fac pandant pensiunii berlineze și unei Germanii marcate de agitațiile de stradă premergătoare crizei din 1929. Obsesia naratorului pentru spatiul-casă prilejuiește multe pagini savuroase. Interioarele sunt descrise cu fast și farmec livresc și nu o dată camerele în sine reprezintă catalizatori ai memoriei
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
a lui Iason. Sensibil, insinuant, grațios, învăluitor în ipostaza primadonei, strident și nu îndeajuns studiat atunci cînd cade masca. Cele două roluri feminine - Irina Mazanitis (Helga) și Jeanine Stavarache (tovarășa Chin) - completează cuplul în dimensiunea reală, nefuncționînd ca un simplu pandant: Helga - soția oficială și decorativă a diplomatului francez, tovarășa Chin - securistă vehementă și devotată regimului comunist. Rămîn două probleme, dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
aburul viziunilor poezia/ m-a învățat să fiu mereu singur./ Trec pe străzi cu o sabie deasupra/ capului nimeni nu observă/ doar tu inima: ușa prin care plec și mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
material asigurat de partidul unic mercenarilor săi. Beneficiu care indica tăios diferența dintre trădare și demnitatea celor ce, între Academie și Temniță, o acceptau pe cea din urmă. Poeții înregimentați sub steagul roșu nu alcătuiau, în definitiv, altceva decît un pandant întru verb al torționarilor: "Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în piele sau pînză, cu
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
care nu cunosc filmul, amintesc o secvență cu o muncitoare care-și spune monologul-poezie absurdă (construit pe modelul predării de ștafetă între generații) așezată fiind pe un travling în mișcare (travling - cărucior pe șine, parte a instrumentarului de filmare), respectiv pandantul acestei secvențe, aceea a maistrului (ghid pe parcursul filmului) care vorbește "la cameră" urcat fiind pe o macara (parte a aceluiași instrumentar) de asemenea în mișcare, și care panoramează, printre altele, statuia lui Lenin din spatele Palatului Mogoșoaia. ("Un intelectual ar fi
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Constantinescu Teatrul Național din Cluj a deschis stagiunea. Nu oricum, ci cu un eveniment mai special. În primul rînd pentru că textul nu este o piesă propriu-zisă. Este vorba despre un eseu de George Banu, Uitarea/L'oubli, un text superb, pandant cumva cu memoria teatrului sau teatrul memoriei. "Zidurile memoriei nu rezistă decît prinse în articulațiile memoriei", spune Banu. "Brusc, n-am mai vrut să acumulez și am simțit nevoia să uit. Prin urmare, cel care a hotărît să ajungă la
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
îndelungi. Trebuie spus de la început că tot ce se întîmplă pe scenă poartă semnul provocării lui Mrozek la adresa regizorului. La adresa trupei bine motivate și angrenate cu nerv în ideea de experiment care îl interesează cel mai tare pe Gelu Colceag. Pandantul interpretării regizorale este, pe scenă, Doru Anca în Stomil care și-a asumat plenar propunerea parcurgerii acestui demers, degajînd acel tip de energie specială de care textul are nevoie. Drumul de la haos la ordine este tratat mai mult visceral decît
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
au rostit vreodată despre ființa românească în cumpăna vremii. La fel ca și C. Rădulescu-Motru peste ani, Eminescu nu a respins direcția în care se orienta societatea românească, ci excesele gestuale și pripeala, fatal superficială, căutând mereu să identifice necesarul pandant, și anume punerea în valoare a vocațiilor autentice. Așadar, nu o utopie, cum se crede adesea, a opus Eminescu acestei orientări, ci soluții temporizatoare, selectate din zona gândirii conservatoare, menite să ne protejeze de capcana proiectelor imposibile. ~n societatea românească
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
natură funciar schizoidă", identificîndu-se cu Narcis (personalitatea scindată, dublul, de obicei feminin, fiind thanatic) sau cu Orfeu (încercarea de a reintegra, de a topi schisma interioară). Lumea văzută de Eminescu apare ca o succesiune de sfere concentrice în care moartea, pandant al neființei primordial existente în prima și cea mai cuprinzătoare sferă, este condiția trecerii dintr-o sferă a lumii în alta. Floare albastră se eliberează de complexul lui Novalis și, într-o interpretare care ține cont mai ales de contextul
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cărui identitate este subliniată, tot printr-un artificiu de "gradul al doilea", prin omofonia TUÉ/TU ES. De altfel, în finalul cărții toate aceste forme abstracte ale individualității se aglutinează într-un gest al despărțirii și al reconcilierii, al cărui pandant îl sugerase printr-o savuroasa digresiune lingvistică purtată în jurul uneia dintre particularitățile limbii franceze, le ne explétif. Limba română îi stîrnește comentarii critice; îi reproșează disponibilitatea pentru diminutive (recunoaște că, asemeni personajului celebru al lui Moličre, făcea "du Cioran sans
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
cînd și-a cîștigat prietenia, nu numai stima, frecventatorilor renumitei cafenele a ermeticilor Le giubbe rosse, - a unui Montale, Vittorini sau Gadda. Prin spiritul ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
n-ar fi putut face personajul în altă cheie, mai spirirtuală, în care să existe o umbră de fior măcar cînd îi face examenul ginecologic fostei lui profesoare. Umilința este jucată doar de Valeria Seciu fără să provoace vreo reacție, pandant în tînărul și ambițiosul doctor-cercetător. La fel, ceea ce atît de prețios se numește aici, ca și în alte prea multe spectacole, mișcare scenică - îi aparține Mălinei Andrei - agravează tonul eronat în care este construit planul. Mi se pare grav chiar
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
și proiectele catalanului Gaudi. Alt subcapitol abordează fascinanta tematică a Manhattan-ului la intersecția dintre literatură, muzică și cinema. Virgil Mihaiu se simte, totuși, cu adevărat acasă atunci când schițează paralelele dintre proza fitzgeraldiană și jazz: astfel, el vede în Gershwin un pandant al lui Fitzgerald, cel puțin până în momentul când ambii și-au creeat primele opere majore. O analiză comparativă The Great Gatsby/Rhapsody in Blue revelează similitudini frapante. Unul dintre aspectele cele mai "umbroase" ale Marelui Gatsby privește experimentarea rolurilor sexuale
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
Simona Vasilache Pandantul, într-un fel, al madelainei lui Proust, este proba amintirilor provocate. Sau testul toleranței la trecut. Încercarea, adică, de-a retrăi, cu puterea de judecată a stării de veghe, scene "performate" ca sub hipnoză. Nu e vorba, în asemenea "reconstituiri
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
de iubire, ca să înțeleagă plenar ratarea. Pot spune că Ileana Tonca, altă tînără voce, reușește, datorită încrederii în regizor, să construiască, împreună cu el, un rol secundar dintr-un rol aproape inexistent. Sophie aici este prezentă, este îndrăgostită de Werther, este pandantul feminin al lui Albert, suferă, este un personaj vizibil. L-am urmărit pe Marcelo álvarez - Werther. Îl știu, l-am ascultat, l-am văzut în niște difuzări pe Mezzo. Acum cîteva luni a interpretat același rol la Covent Garden, alături de
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
mâna Eriniilor, dar metafora acestor zeițe revanșarde se placa bine peste o dictatură de multe ori imprevizibilă. Subiectul se arată, prin urmare, extrem de fertil pentru o discuție aplicată. Căreia Alexandra Ciocârlie îi epuizează, în analize, consecințele. Cartea de acum, făcând pandant mai vechii Și totuși, clasicii..., propune, pentru literatura română din ultima jumătate de secol, o soluție de lectură nu numai plauzibilă, dar și în cel mai înalt grad originală.
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]