71 matches
-
și sănătoasă a poporului, deci organizând statul simplu și în conformitate cu necesitățile lui simple, ieftin - conform cu munca lui ieftină, solid și statornic - conform cu natura proprietății ș-a muncii lui. Cu sărituri pseudocivilizatorii, cu crearea de locuri mari în care să intre panglicari mici, cu forme goale în locul fondului, cu vorbe late în loc de știință și raționament, cu Costinești ca surogat pentru Colbert nu se regenerează și nu se-ntărește o nație. Cestiunea economică la noi nu e numai o cestiune a mișcării bunurilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
La deschiderea Adunărilor vom vedea cine are dreptate, gazetele grăitoare ale roșilor cari susțin că există zizanie, sau cele tipărite, cari susțin că nu există. [ 21 octombrie 1880] ["CUM CAD MINISTERIILE...? "] Cum cad ministeriile în țările dunărene? Desigur că vreun panglicar politic, vreun C. A. Rosetti, respectiv în ediție sârbească sau bulgărească - și trebuie să fi existând în multe ediții pocitura aceasta - va asigura că țara, opinia publică, poporul a răsturnat ministeriul cutare ori cutare. Cumcă pretutindenea unde cade un ministeriu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dar nu le vor convinge conștiința! [ 24 octombrie 1880] ["NE-AM GĂSIT BELEAUA... Ne-am găsit beleaua cu nemții. Cine cunoaște repertoriul lui Alecsandri își va fi aducând aminte de farsa Iorgu de la Sadagura, în care e un prestidigitator și panglicar neamț care răspunde la numele hazliu de Cocus Mocus Imperator. Acesta mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici din gură, se dă de-a tumba, dar politică, propriu vorbind, nu face încă. E neplăcut când diferitele meșteșuguri ale lui Cocus Mocus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
e scârbă și rușine. Scârbă a vedea pe un om străin ca origine și apucături conducând destinele celui mai numeros și mai cuminte popor de lângă Dunăre, rușine de noi înșine, de amorțirea noastră națională, că am putut îngădui unui asemenea panglicar oriental, bun pentru a bate toba înaintea unei menajerii, să se pretindă conducător al spiritului public de la noi. Mai bine, zicem, rob sub vechile Domnii drepte și sub legile lor creștine, cu conștiința că deasupra-ți se 'ntinde marele arbor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
garnisește într-un chip atât de sărăcăcios localitățile strâmte și cranioscopic curioase în care rezidă creierii lor. Oare acestea sunt naturi de adevărați reformatori? Permită-ne confrații a le-o spune; semnul dumnezeiesc prin care se deosebesc adevărații reformatori de panglicarii ce vor să ia ochii mulțimii cu lucruri nouă, steaua în frunte cu care se nasc în lume este iubirea trecutului, simțul istoric. "Nu voi să stric legea veche, zise Isus Nazarineanul, voi s-o restabilesc" - " Nu voi să ating
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-l aplaudă cu Coroana și cu monarhul? Va să zică titlul stă numai pentru că-l îngăduie d. C. A. Rosetti, se mulțumește cu el de vreme ce avem faptul republicei? Are și aceasta înțelesul său. Numai în zilele lui Carol îngăduitorul, adânc îngăduitorul, un panglicar străin, negustor de gazetă, rătăcit într-un popor din vechimea sa monarhic, poate să proclame că, dacă există monarhie, e numai pentru că o îngăduie acest zgârie - hârtie. [16 februarie 1882] ["CITIT-A VREODATĂ"] Citit-a vreodată d. C. A. Rosetti
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu gruparea oamenilor după cultura, inteligența și meritul lor, ci discompunerea lor în indivizi egali, din cari nici unul să nu plătească mai mult decât celălalt. Despotismul se 'ntemeiază pe lipsa de gândire a maselor, demagogia pe ideile greșite pe cari panglicari politici le inspiră acestora, făcîndu-le să crează că aceste idei constituie voința lor. De ce de ex. în Austria, care e cuprinsă de-o adâncă fierbere etnică, nu se 'ntîmplă lucruri analoge cu cele din Rusia? Pe când în Rusia suma de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e neconstituțional de-a reveni asupra unui vot... escamotat prin surprindere de cătră partizanii lui Cîrciumărescu. Adăugăm că d. C. A. Rosetti e asemenea de opinia d-lui Maniu și nici nu ne-am fi așteptat la altceva de la un panglicar venetic care, în opunere cu chiar elementele mai curățele și mai românești ale partidului, s-a constituit în apărătorul absolut al tuturor veneticilor malonești din partidul roșu. Filozofia pozitivistă a descoperit că moralitatea publică și privată nu este decât simțul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de mere acre. Imorali în gradul cel mai mare, fără umbră de sentiment de patrie sau naționalitate, ei n-au avut nicicând naivitatea de-a crede câtuși de puțin în principiile ce pretind a le profesa. Născuți bătrâni, stricați și panglicari, guvernământul lor nu este numai o xenocrație destrăbălată, o domnie a tot ce Orientul a avut mai putred, dar, privind la conștiințele lor venale, la înclinările lor constante de trădare și de rea credință, la apucăturile lor de lingușire și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din ce în ce mai mare a claselor care au fost dezmoștenite de toate drepturile" este nu o înmulțire a cunoștințelor și a puterii de muncă a acestor clase, ci, din contră, amăgirea lor prin fraze politice și "o ridicare din ce în ce mai mare" a unor panglicari cari nu fuseseră dezmoșteniți de nimic, pentru că de moștenirea ce-a adus-o din țara turcească au căutat să se dezbere, prin săpun și pieptene, nu s-o păstreze. În locul ierarhiei muncii ș-a meritului s-a introdus ierarhia vicleniei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să moștenească. Iată ideea măreață pe care-o reprezintă tata Ruset, împreună cu acea tinerime care ține pe țară atâtea zeci de mii de chile de grâu pe an și care pretinde a reprezenta viitorul țării când caută a semăna cu panglicarul țărigrădean din Strada Doamnei. [7 aprilie 1883] 284 {EminescuOpXIII 285} ["PRIN DISCURSUL ȚINUT LA ATENEU... "] Prin discursul ținut la Ateneu d. C. A. Rosetti a continuat a afirma că colegiile superioare sunt coruptibile din cauza micului număr; că se fac întregiri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d. C. A. Rosetti se preface a-l iubi atât. Pe când țara întreagă e răscolită de patimi escitate în mod artificial, ceea ce se tratează în acest moment și ceea ce se precupețește e Dunărea. Comedia revizionismului, cu păpușile ei și cu panglicarii ei politici, e în față scenii; îndărătul acestei scene se pierde Dunărea. De mult ziarele din Paris ne-a spus-o aceasta; termenul de șase luni pentru ratificarea Tractatului de la Londra nu e nimic alt decât termenul cerut pentru a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i-ar fi dat acestuia o doftorie drastică pentru ca, amețit de tăieturile din lăuntru, să iscălească de nerăbdare și de durere vânzarea. Ei bine, toate acestea le-am pus în vederea alegătorilor; le-am spus să nu se uite în gura panglicarului țarigrădean din Strada Doamnei, pentru care și țara aceasta și poporul acesta și interesele materiale și morale ale românimii întregi nu sunt decât o marfă de vânzare, un obiect de speculă pentru a-și îmbogăți rudele și partizanii, un obiect
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a lua aparențele drept fond, a crede că d. C. A. Rosetti e român pentru că se numește "Romînul" și a-l crede patriot pentru că d-sa singur se proclamă patriot. Astfel trădătorul numindu-se erou, plagiatorul, geniu, pungașul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii și speculanta de sineși femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce și, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt o înșiruire uniformă de conflicte casnice, rezolvate prin procedee stereotipe. Lui i se mai atribuie romanul Pustnicul Carpaților (1882) și comedia Taman la pont (1909), jucată cu succes de multe teatre din țară. Alături de Ioan Moșoi, semnează libretul operetei Panglicarii (1903). Talentat, dar scriind în grabă, pentru o categorie de cititori cu gusturi rudimentare, M.-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma, București
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
grabă, pentru o categorie de cititori cu gusturi rudimentare, M.-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma, București, 1893; Cartea soacrelor, București, f.a.; Panglicarii (în colaborare), București, 1903. Repere bibliografice: C.B. Stamatin-Nazone, Profiluri (Gazetarii noștri), București, 1894, 59-60; Al. Antemireanu, „Viața la mahala”, „Epoca”, 1899, 1245; Iacob Negruzzi, „Viața la mahala. D-avalma”, AAR, partea administrativă, t. XXII, 1899-1900; Constantin Caliga, Marion s-a dus
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
să învie la lumina adevărului lui Dumnezeu. Fără această memorie a miracolului de care se leagă transformarea istorică a unui destin comunitar, la ce bun exercițiul fad și solemn al recunoștinței? Între timp, balconul cu ceremonii patriotice se umpluse de panglicari. Puțini își cereau iertare și încă și mai puțini făceau - de ce nu în public? - „roade vrednice de pocăință” (Luca 3, 8)2. Procesul comunismului trebuia să întârzie. Logica binară impusă de Evanghelie - „ce este da, da, ce este nu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și opera Iui Miller nu merită, după părerea noastră, nici o indulgență. Tratamentul ei, raportat la cel al câtorva din poeții români (Arghezi de pildă), apare distonant și preferențial. Nu ne Împăcăm nici cu creditul acordat lui Julien Benda, acel bătrân panglicar, redus ce-i drept la proporțiile sale, dar chemat să judece literatura câtorva decenii. (Ă). Benda care astăzi scoate o carte Trei mituri ale societății moderne unde așează alături de existențialism, materialismul dialectic. (Ă). Eseurile lui Ion Vitner deschid drumul cercetării
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
are Aci leul binevoi să zâmbească Gândind în sinea lui: „Pe tot anul Am rămas foarte rău și în urmă cu planul”. Dar zice blajin: - Din cauza unor condițiuni N-am depășit planul de câteva luni. Morala: Mai iscusită ca iscusința panglicarului E deseori critica măgarului. Când e vorba să critice-n jos E neîndurător și furios, Când e vorba să critice-n sus E slugarnic, mieros și supus. Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
autohipnotizează vorbind despre normalitatea ultimilor ani nu văd că parte din această normalitate este de fapt profundul dispreț la adresa unei clase politice dominate de narcisism, rapacitate, prea puțină responsabilitate și o capacitate de „saltimbăncăreală” - pentru a-l cita pe Eminescu: „Panglicari În ale țării, care joacă ca pe funie”. Din nefericire, nu cunosc În toată opera lui Eminescu un vers care să fie mai actual decât sfârșitul Scrisorii a III-a - o satiră, e adevărat, dar... Mircea Mihăieș: La noi satira
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vre un falnic juvaer? {EminescuOpI 150} Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
comisie, fără a fi acuzat de impostură de cei lăsați pe dinafară? Oare Mama Câmpina, Mama Omida sau alte mame din acestea tuciurii vor face parte din juriu? Desigur că funcția președintelui de juriu i se cuvine de drept marelui panglicar de la Cotroceni și nimeni nu va putea atenta la această funcție fiindcă are talentul de a scoate panglici pe nas, pe ochi și prin fund, simultan. Oare vor apărea cu acest prilej uniuni de breaslă, sindicate și alte chestii din
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
furtună. Și atunci am priceput: Era demn de-a fi tăcut; N-aveam cum roata a-i unge - „Șeful” știe doar a-mpunge. Este tare-n adevăr, Tare cât un fir de păr. Așa a fost și în trecut - Un panglicar neîntrecut. Face gafe, ce curg șnur, Râd și câinii dimprejur... Istoria nu l-a-nvățat Să nu fie răsfățat. E-o tradiție la noi S-avem lideri mândri, goi Care nu știu ce e munca, Nici cum a rosti porunca. Și de-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
prezentului, frater. Fără trecut, nici prezentul... suntem prezent, totuși, doar prezent. Trecutul, prezent și el. Nu ne putem sustrage. O arată și acest elegant plic învelit în mărci și ștampile, venind de departe și de demult. Prezent, aici, acum, inevitabil. Panglicarul! Aiuritul! Încerca să hipnotizeze cheile de pe panoul hotelului TRANZIT. Ora 11,51 minute, 13 secunde. Impenetrabil, în fața mesajului elegant, din Argentina. Ca și cum nu l-ar privi, ca și cum nu el fusese cel care lăsase anume plicul la vedere, pe pupitru. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]