379 matches
-
drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și producțiilor pe bandă ale artiștilor poporului de pe Dîmbovița, nu?, dosite, în 1989, cu panicată devălmășie, în subteranele sinistrelor sedii. însuși clasicul Ilici, uitat în bălării, după ce fusese dat jos de pe soclul din fața Casei Scînteii. Compoziția în care același serafic Ilici asculta, vai, Appassionata lui Beethoven. Tot Ilici, neprihănitul, aflat, din nou, în calea pelerinilor
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
filozoful francez scrie polemic și coroziv împotriva psihologiei înmărmuritoare de care se suferă astăzi mințile europenilor: o psihologie de sinistrați debili nutrind convingerea sinucigașă că singura soluție în fața terorismului islamic este pasivitatea împăciuitoare. Pe scurt, o atitudine tipică de ființe panicate căutîndu-și liniștea în confortul de sanatoriu al unei Europe îmbătrînite, populată cu oameni suficient de vulnerabili ca să-și închipuie că, proslăvind pacea și iubirea, vor putea să-și îmbuneze adversarii. Dar adversarii nu pot fi domesticiți, cum nici pîrghiile psihice
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
spun nimănui. Racheții se apropie amenințător de biroul lui Lionel. Grișa întreabă în română: — Muncim și duminica? Vaniușka are impresia că lui îi este adresată întrebarea și răspunde: — Da. Grișa îl privește ca pe un imbecil, ceea ce și este. Lionel, panicat, întreabă în franceză: — De la inspecția muncii? Grișa ignoră întrebarea - sau nu înțelege o boabă de franceză, ceea ce e foarte plauzibil. Pune a doua întrebare în aer: — În urmă cu planul? — Da, se repede Vaniușka să răspundă, interpretând încă o dată greșit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gata să-mi tragă și două palme. “Nu am cu ce să te țin la liceu, du-te și găsește-ți de lucru, eu m-am săturat de greutăți!” Mai erau două săptămâni până la Începerea cursurilor. Eram descumpănită, disperată și panicată. Nu știu ce a fost În mintea mea, sigur și-a făcut loc un gând Întunecat, deoarece m-am trezit spunându-i: “Dacă nu mă Înscrii la liceu, vei muri de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am pus mâna pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă ducea la ideea că aș avea ceva grav. Deja programul minții mele era instalat cu această idee, se instalase starea de panică la gândul că voi muri și nu îmi voi respecta atribuțiunile de mamă. Eram tânără, confuză și panicată, iar puterile îmi scădeau din ce în ce mai mult, simțeam că mi se terminase benzina. Durerile erau din ce în ce mai puternice chiar dacă făceam mereu tratamente. Nimic bun nu se întrezărea în viața mea și eram din ce în ce mai disperată, acceptând în final ideea ca nu mai era
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de acuma stabili pe burta consumatorilor de unde au mâncat brânza sau smântâna (din ce zonă). Aceste rezultate puteau fi obținute numai după unele măsurători și documentări minuțioase și la obiect, întrebând direct vânzătorii. Fabrica de încălțăminte. Aceeași alertă, multe persoane panicate, fără detalii care să le amelioreze spaima despre efectul radiațiilor. Bine primit și foarte mulțumiți de prezența mea fiindcă eram deja cunoscut în oraș și eram solicitat zi și noapte pentru măsurări și lămuriri privind efectul radiațiilor. Am mers prin
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
veșnicului ăndrâgostit: o muzicî bunî pusî ăn surdinî la un casetofon, și douî pahare ăn care apa mineralî și feliile de lâmăie așteptau sî ne râcoreascî stetea. Trecuse mai mult de o orî și Ema nu apâruse. Eram nervos și panicat, mî găndeam la tot felul de grozâvii, cu atăt mai mult cu căt primisem de la un bârbat necunoscut, cu căteva zile ăn urmî, un telefon de amenințare ăn legâturî cu povestea noastrî de iubire. Am ieșit ăn stradî de căteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este groaznic să trebuiască să recunoască asta. „Îmi pare rău“ era o scuză mult prea firavă din partea unei soții care Îl acuzase pe soțul ei de păcatul marital cel mai grav. Mă simțeam Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a folosit? Acum văd lucrurile limpede: mi-am atins țelul și nu am ajuns nicăieri. —Dar te distrezi, i-am spus, Încercând să o Încurajez. Nu ești Într-o stare nenorocită ca mine. Eu nici măcar nu știu unde este Hunter! Mă simțeam panicată. Ce urma să fac? — O să-l găsim pe Hunter. Tatăl meu poate să găsească pe oricine, este foarte bun prieten cu toți de la FBI. Nu-ți mai face griji. Ne vedem mâine. Salome zice că e o petrecere de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un puști a cărui afacere era În mare cumpănă, care se baza pe fotografierea la premiile Oscar a lui Lauren Îmbrăcată În rochia creată de el, nu părea deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu-i așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ta, Sando, e dată dracului. Așteptarea se prelungea și Anda se grăbea să plece să întoarcă friptura. Ați uitat de noi? Când e gata? Speriați de nerăbdarea celor mari, copiii dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de neînchipuit, de neimaginat. Un film american, o adevărată minune. Intră în casă, deschise televizorul și radioul. Pe programul radio Iași, cineva striga panicat să vină tovarășul Iliescu: "Tovarășul Iliescu să vină imediat. Ne auziți, domnule Iliescu? Domnule Iliescu". Domnule! Domnule! Se terminase cu "tovarășul". Nu era posibil! Își aminti, deodată, de Ștefan. Se învârti prin cameră, tremurând la gândul că i se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ieși din casă, va cunoaște oameni noi, se va integra într-un colectiv. Dar dezamăgirea fu cruntă și veni după doar câteva săptămâni. Hala de standuri era uriașă, plină de cămăruțe întunecoase și neîncălzite, sufocată de clienți grăbiți și veșnic panicați, amatori de chilipiruri și furtișaguri. Ștefan o învăță să facă facturi, să țină contabilitatea primară și să numere cu ușurință banii. Nu reuși să se obișnuiască cu o muncă ce nu se potrivea înclinațiilor ei. Atrase de aspectul lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-a dezintegrat într-un concept ud și adânc, iar eu am înotat și-am recitat Mantra lui Ryan Mitchell ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și sub camuflaj și s-a repezit să ia urma Conservatorului refugiat. Gara de Nord era, în 4 aprilie, '44, iadul pe pămînt. Nu știu cum a reușit Etta să-l oprească să nu alerge la trenul de Lugoj. Poate cînd a văzut că, panicată, înnebunită de aglomerație, de strigăte, mă ținea cu capul în jos. S-au întors la hotel Opera, pe strada Cîmpineanu, în urlet de sirene și s-au adăpostit în subsol. Trenul de Lugoj a fost făcut pulbere. Intoarse-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înseamnă ruleta rusească pentru jocurile de societate. Mă întorsei la repertoar. Mâncând, îmi uitasem ucenicia într-ale notelor muzicale. Trebui să reîncep să apăs pe taste, cu aerul unui debil mintal care a descoperit un joc nou. Brusc, telefonul sună. Panicat, n-am știut ce atitudine să adopt. Sfârșii prin a ridica receptorul pentru ca sunetul insuportabil să înceteze. Era Sigrid. -Scuză-mă, Olaf. Ai noutăți despre soțul meu? -Nu. Am făcut bine că am ridicat receptorul? -Cum dorești. Ești la dumneata acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-mi provoca insomnie. Și adormeam la loc de fiecare dată, ai fi zis că încercam să construiesc un zid în însăși materia somnului. p. 147 Când m-am deșteptat, Sigrid nu mai era acolo. Am țâșnit din cameră, strigând-o, panicat. -Sunt aici, îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându-se ușa care dădea în stradă. M-am năpustit la fereastra camerei mele și am văzut-o traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la el. Să fii pregătit de internare. Buna dispoziție a dispărut total. Cei doi amici, efectiv speriați, îl roagă pe amicul lor să telefoneze la profesor. După multe insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît, necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă nu ne dă și nouă îi votăm pe ăia... Trimite și mîine seară, promite crîșmarul. Noi vrem acum! Mîine, după ce-l votăm, vedem ciuciu. Panicat, crîșmarul dă telefon. Dom' Parpanghel, e revoluție, zău, răcnesc cu toții. Cum? Să le dau de la mine?! Și dacă..., doamne ferește? Sigur, dom' Parpanghel? Bine, vă cred pe cuvînt. Ce a zis cioroiul? Se va da la toată lumea bere. Și mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lucru. Cred că nu te-ai plictisit. Mitică se întoarce spre fată și continuă: Ne-am cunoscut la aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]