132 matches
-
putea evita riscul ca recent înființatul muzeu de artă contemporană românească să nu devină doar o clonă răsăriteană a omologului său occidental? Răspunsul este unul singur: odată exclusă din start forma muzeală panoramică, bazată pe demagogia ideii de expunere și panoramare, chipurile, cât mai "democratică" a tuturor orientărilor și stilurilor artei românești contemporane, nu rămâne serioasă și validă ca soluție decât urgenta dezideologizare totală a criteriului instituțional. Ar fi însă o gravă eroare să se considere că această autohigienizare ideologică ar
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
Se rotește însă în jurul unui far, alcătuind o secvență amețitoare și exuberantă. Jeunet neglijează priveliștile "generale", compoziția cadrelor sale având mereu personajul drept pivot. Păstrează însă preferința sa pentru cadrul plonjat, pentru camera care se mișcă pe axă verticală în detrimentul panoramării. Și unghiurile "fistichii" au rămas în repertoriul regizorului, de data asta evidente în modul în care filmează traiectul trenurilor. M-aș ambiționa chiar să spun că, deși analiza aceasta sumară nu oferă un ansamblu complet de argumente, că Jeunet are
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
C. Rogozanu Să fii scriitor consacrat și să te dedici criticii pare să devină o modă în literele românești. Mircea Cărtărescu încearcă o "panoramare" a literaturii române contemporane, Simona Popescu îi dedică lui Gellu Naum o monografie, Gheorghe Crăciun înclină vizibil către critică în ultimii zece ani etc. În Trafic de frontieră. Proza generației '80. Strategii transgresive, Adrian Oțoiu, un scriitor deja foarte apreciat
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
actual. Și atunci încearcă să-și valorifice "cunoștințele" în critica literară. Așa se întîmplă și cu un anumit tip de teorie, cea practicată de deconstructiviști, poststructuraliști, filosofi ai sfîrșitului de secol etc. Mizele erau (și sînt) mult mai mari decît "panoramarea" cîtorva decenii de literatură. Baudrillard, Foucault, Deleuze, Derrida și mulți alții se apropie accidental de literatură. Ei sînt, în schimb, intens folosiți de către Adrian Oțoiu în descrierea unor direcții literare. Nu cumva distanța este prea mare? Întrebarea este naivă, dar
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
adevăr sumbru. Tot hazardul asociază în rețeaua de difuzare o producție europeană distribuită de InterComFilm România care ar putea fi susceptibilă de contaminare cu morbul violenței atroce specific majorității filmelor de pe noul continent Rîuri de purpură oferă în deschidere o panoramare strînsă a unui cadavru mutilat și invadat de viermi ce navighează prin inciziile purulente. Cadavre similare vor mai apărea pe parcursul tramei ce nu se vrea însă o simplă investigație polițistă. Mobilul crimelor ce se succed în zona unei universități elitiste
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
Cartea lui Johnston este condamnată, ca majoritatea pe această temă, la erudiție, dată fiind extraordinara diversitate a unei culturi în care inovațiile sau eșecurile sunt nu doar sociale, politice, ideologice, religioase, birocratice, economice, medicale și juridice, ci și, într-o panoramare halucinantă: psihologice, literare, filosofice, plastice, muzicale, științifice, arhitectonice, urbanistice, cinematografice etc. Liantul eficace pentru un atât de dispersat obiect este fără doar și poate sensibilitatea abisală a epocii (s-a vorbit despre existența unui homo psychologicus) - motiv pentru care volumul
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
ultime lăsându-le intactă taina. Înaintarea epică nu interesează neapărat, nu avem de-a face cu povești despre oameni, ci cu secțiuni abile în existențele umane, cu reprezentări (ochiul regizoral e mereu la lucru, prozele sunt, ici-colo, ample, pedante didascalii), panoramările sunt puține, gros-planurile duc greul, efectele se produc la nivel de paragraf, de frază, după legea dozelor infinitezimale cu urmări surprinzătoare. Maniera e frecventată de optzeciști - autorul trece de la condiția de martor la cea de spectator, obiectivitatea implicată a primului
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
Într-un cuvânt, disponibilitate. O disponibilitate, poate, bas étage, dar neîndoielnic superioară abuliei culturale. Cu atât mai surprinzătoare este izbucnirea lui Bacalbașa cu cât el însuși a fost om de presă (studiul introductiv, datorat lui Tiberiu Avramescu, oferă o utilă panoramare a gazetelor cu care, încă din tinerețe, acesta a cochetat). Beneficiar direct, așadar, al democratizării dreptului de exprimare. De altfel, o bună parte din informația acestui prim volum provine dintr-o operațiune hibridă, jumătate amintire, jumătate „colaționare”. Când propria memorie
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
valorizează intuiția istorică. Unii cu asupra de luciditate, alții cu denivelarea voită, fatalist-spiritualizată. De o parte sistemul, de cealaltă, cei care se sustrag experienței comune. Dinamic și salubru, Beniamin este un roman bine scris, cu excepția fisurilor amintite, ce încheie o panoramare amplă despre angajarea în istorie. Un ciclu romanesc ce explică, dincolo de referințele știute, faptul că istoria comună, proaspătă, încă, a fost percepută și ca istorie existențială.
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
dragonului dacic, Cristina Maria Bălășoiu își încheie astfel cavalcada iubirii neîmpărtășite: ,,Să mă duci departe, cu gândul,/ Să-mi lăsați părul să mi-l adie vântul,/ Să-mi citiți dorul meu de sat,/ Să nu mi-l faceți, nicicând, uitat.”. Panoramarea ,,În satul Căciulătești” se derulează într-un evident ritm de folclor muzical și de joc popular: ,,Apa-i rece, la izvor,/ De sete, nu am să mor,/ Întunericul ne-așteaptă,/ ROATA (s.n.) s-o jucăm la poartă” - pentru a îngemăna
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
și ei sute de sticle de Coca-Cola. Lucrurile astea, ca și multe altele, au început să li se pară normale și, inevitabil, mult mai puțin interesante decât trucajele văzute atunci, în camera înghesuită a lui Dorinel" (p. 128). Dintr-o panoramare a vieții românilor în tranziție nu putea lipsi, firește, circul politic. Al patrulea LP îi este consacrat. Abordările mai mult sau mai puțin hazlii se întemeiază, în general, pe fapte reale, cunoscute din emisiunile informative ale televiziunilor și din presă
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
Antonio Patraș, Angelo Mitchievici, Bogdan Crețu ori Alexandra Tomiță, devine cumva îndreptățit regretul matur al celui care și-a deturnat vocația către exclusivismul prizei directe. Pe care a ajuns s-o practice - sfântă putere de muncă! - zilnic. În atari condiții, panoramarea evenimentelor culturale curente din rubrica Viață literară a "Ideilor în dialog" are, dacă luăm în calcul frecvența revistei, o curată aparență de răsfăț. Iar din sufocantul binom cotidian al scris-cititului, Dan C. Mihăilescu evadează, din vreme-n vreme, într-o
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
ca Poezia lui Eminescu), un model tutelar, prin geniul său deschizător de perspective inedite” (p. 203). Să fie această perspectivă, cumva generalizatoare, o formă a lui Dinu Pillat de a-și face pierdută, în mulțime, propria admirație fără rest? Improbabil. Panoramarea pe care-o instrumentează e plauzibilă. Dacă e să găsim undeva un asemenea quiproquo, este într-o evocare a poetului Valeriu Ciobanu (fiul istoricului literar Ștefan Ciobanu), și el cercetător, de la un moment încolo, la Institutul de Istorie Literară și
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
a comunicării. Cînd nu mizează pe situații, regizorul focalizează asupra stărilor și contrastului dintre registrele conjugate ale lumilor diferite. Cu toate aceste rupturi deliberate de nivel, acțiunea cunoaște un crescendo de progresie dramatică, beneficiind în același timp de interstiții meditative, panoramări sau cadre simple, cadre aproape fotografice. Regizorul a reușit să obțină un echilibru între dinamismul unor scene în mod voit accelerate și staticul contemplativ al peisagisticii. Acest puzzle al unor istorii aparent disparate se reîncheagă temporar într-o coerență aflată
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu cu mult peste mentalitatea lui Nicolae Filimon. Ce rămâne indubitabil din înzestrarea lui sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
mamă (Aura Călărașu) sastisită de viața mizeră, iar "prințesa", - Marilena de la P7 (Mădălina Ghițescu) -, așa cum o numește fantele de mahala Giani (Cătălin Paraschiv) pe favorita sa, este o prostituată. Cadrul love story-ului de mahala nu este mai puțin important, iar panoramările ne înfățișează un decor crepuscular, de fosforescențe bolnave ale cartierului-ghetou, fără nimic din lumina incandescentă a unui alt film care a trecut pe la Cannes, Orașul Zeilor (Cidade de Deus, 2002), al lui Fernado Meirelles, înfățișînd tot un univers de ghetou
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
de secțiuni tematice: Afacerea Dosariada și alte chestiuni, Din fauna și flora României postcomuniste. Portrete de insectar, Etică și memorie, Româniile. După cum ușor se poate observa, toate gravitează în jurul problemelor care bântuie România contemporană. La începutul cărții, autoarea face o panoramare a crizelor prin care am trecut și a puținelor momente de solidaritate. Dintre cele menționate, unele sunt crize autentice (mineriadele, corupția endemică, tensiunile dintre Biserica Ortodoxă Română și celelalte culte, altele - însă - sunt incidente izolate, trădând, într-adevăr, slăbiciuni ale
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
putînd fi, pe spații mici, asimilați abuziv, pe cînd în realitate Flondor este un cercetător al limbajului, cu o componentă reflexivă puternică, în vreme ce Catrinescu este prelungirea unui spirit interbelic vetust și efeminat. Și exemplele ar putea continua. Această modalitate de panoramare a artei românești dovedește, așa cum am spus-o deja, o dublă necunoaștere: a fenomenului artistic românesc și a cumpărătorului deopotrivă, indiferent unde ar fi el situat. Soluția aleasă este una simplă, și ea privește o distribuție mecanică: pentru lucrările clasice
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
noastră cu lucrări inconfundabile, aflate oarecum în spațiul stilistic al Vameșului Rousseau, iar M. Eleutheriade cu o peisagistică de un rafinament rar, în care lirismul de fond se conjugă cu o remarcabilă forță a expresiei. Dar surpriza absolută în această panoramare succintă o constituie Alexandru Moser Padina. Plecat de multă vreme din România și decedat cu vreo cîțiva ani în urmă în Elveția, Padina este și el puțin cunoscut, iar lucrările sale circulă destul de rar pe piața de artă și mai
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
public pe care-o întreprinde Lefter (la pp. 93-114 și pp. 115-150), m-a făcut, recunosc, curios. În cea de-a doua, cu titlu stendhalian, intră în scenă gazetarul. În locul studiilor academice sau eseistice, avem acum articole, fie ele de panoramare sau de întâmpinare, note editoriale, recomandări, portrete, biobibliografii. Lista e foarte eterogenă, ca și dispersia în timp (de la cronici publicate în anii '80 chiar în România literară la textul de ultimă copertă pentru volumul lui Chris Tănăsescu, apărut, cred, simultan
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
verosimilitatea, în orice împrejurare, cu orice preț. Kafka este verosimil când descrie ce simte un ins ce se preschimbă în gândac și Márquez - la fel, când ne povestește atâtea întâmplări supranaturale din Macondo.) Între atitudinea clasică (tonul obiectiv, autorul invizibil, panoramarea realistă, diferențierea personajelor prin limbaj etc.) și maxima libertate pe care am evocat-o la sfîrșit (romanul nu ca reproducere fotografică a lumii, ci ca replică verbală a lumii etc.), autorul de romane se poate poziționa oriunde. Depinde doar de
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
era cumva conținută în spațiul funciar claustrofobic al unei nave trasformate într-un mortal labirint intestin, iar unghiurile camerei erau limitate inevitabil de arhitectura de claustru, acum Ridley Scott adaptează totul la o scară monumentală și deschide ochiul camerei către panoramarea unor pustiuri de o înfricoșătoare frumusețe stearpă. Nu întâmplător pe afiș se află un imens cap de bărbat, o figură impunătoare și cu ceva virtual punitiv, cu acea răceală a idolilor, un cap marcat atât de cicatricile unor eroziuni, cât
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
treizeci și trei de ani ne-mpliniți”. Tabloul acesta îngrozitor, de mare sugestivitate vizuală (nu muzicală, ca în Sora mea dusă de ape), este și un cadru cinematografic turnat cu o artă remarcabilă a surprinderii detaliului semnificativ, fără insistență vizibilă asupra lui. Panoramarea e a unui mare poet, care o cuprinde între două secvențe (cea inițializatoare și cea de exit) ale edificării. Căci personajele nu mai sînt văzute de aproape, de lîngă ele, din mijlocul lor, ci de undeva de departe, de foarte
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
este și critica dedicată (din interior) generației sale. Într-un survol bibliografic rapid, aceasta conține aproximări teoretice (de la „temele identității” la „dosarul unei bătălii culturale”), cronici la cald (așa numite „fotograme”), studii ample (despre Nedelciu, Crăciun, Petculescu, Ghiu și alții), panoramări de o excepțională fidelitate (Flashback 1985... rămâne, până astăzi, cea mai serioasă carte despre „noul val”) și chiar o serie de addenda relaxate, relativiste și afectuoase (cel mai surprinzător capitol de acolo fiind cel în care Lefter, poet el însuși
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
tulbure decembrie revoluționar, cu telefoane ascultate și iminența pericolului, sunt invocate, cu titluri de volume în loc de comentarii la faptele sângeroase și ambigue, volume de Bedros Horasangian, George Cușnarencu, Sorin Preda, Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Aurel Maria Baros și... Nicolae Stan. Panoramarea reașezării valorilor de după căderea dictatorului, mișcare mai degrabă haotică, oricum cu aspect de status quo, are, într-adevă r, parte de pagini memorabile, cu atât mai vitriolante cu cât sunt expurgate de elansări moralizante în numele detașării temporale, asumate ca atare. Chipuri
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]